Interviu cu prof. dr. Dragoș Vinereanu, șef disciplina Cardiologie și Chirurgie Cardiovasculară, UMF „Carol Davila”, șef Secție Cardiologie 2, Spitalul Universitar de Urgență București, președinte Comisia de Cardiologie, Ministerul Sănătății.
Un plan național privind bolile cardio și cerebrovasculare are un obiectiv principal, anume reducerea poverii acestor boli în România, precum și anumite acțiuni care vor duce la reducerea morbidității și a mortalității. „Esențială este prevenția, de aceea, până când nu vom avea un program solid de prevenție a bolilor cardio și cerebrovasculare în România nu vom reduce povara lor”, subliniază prof. dr. Dragoș Vinereanu.
În 2020, bolile cardiovasculare au reprezentat 36% din totalul deceselor și aproximativ 20% din totalul deceselor premature (înainte de 65 de ani) în UE. În această situație, nu puține au fost vocile, la nivel european, care au sugerat că este necesar un plan, asemănător Planului European de Combatere a Cancerului, pentru bolile cardiovasculare. Cum apreciați necesitatea unui astfel de plan?
Bolile cardiovasculare (BCV) reprezintă la ora actuală principala cauză de morbiditate și mortalitate în Uniunea Europeană, înaintea cancerului. În România, mortalitatea prin boli cardiovasculare este responsabilă de circa 60% din numărul total de decese, spre deosebire de cancer, care este responsabil de aproximativ 20% din numărul total de decese. Ca atare, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la români, reprezintă principala patologie care determină costuri imense prin spitalizările repetate, având implicații sociale și financiare majore pentru statul român. Existența unui plan de prevenire a bolilor cardio și cerebrovasculare – și insist asupra termenului de „cerebrovascular”, pentru că ori de câte ori vorbim de boli cardiovasculare ne referim și la accidentul vascular cerebral – este esențială la nivel național.
Este o chestiune care ține mai mult de factorul politic sau de determinare din partea specialiștilor?
În momentul acesta, în urma unei dezbateri pe care am avut-o la Parlamentul României, la care au participat Ministerul Sănătății, prin secretarul de stat, președinții celor două comisii de specialitate din cadrul Camerei Deputaților și a Senatului, presedintele CNAS, consilierul pe probleme de sănătate al președintelui României, reprezentanți ai societăților profesionale și ai Academiei Române, este clar că există o dorință, din punctul de vedere al politicului, de a avea acest plan. Se pune problema „Bun, și cine îl elaborează până la urmă?”. Probabil, aceștia ar trebui să fie specialiștii din domeniile cardiologie și neurologie. De altfel, împreună cu domnul profesor doctor Dafin Mureșan, de la UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj, am stabilit că, în cadrul societăților profesionale, cu susținerea directă a Academiei Române, să existe un grup de lucru care să elaboreze acest plan.
Un plan european pentru bolile cardiovasculare ar putea avea ca obiectiv major, de exemplu, încurajarea guvernelor statelor membre să pună în aplicare planuri naționale privind bolile cardiovasculare, prin adaptarea recomandărilor europene la nivel național. Dacă bolile cardiovasculare ar fi abordate, la noi în țară, ca o problemă de sănătate publică, un astfel de plan național ar putea fi o soluție pentru eliminarea poverii provocate de aceste afecțiuni?
Planul național nu elimină povara, el stabilește un obiectiv principal, anume reducerea poverii bolilor cardiovasculare din România. Acest obiectiv se realizează prin mai multe acțiuni care vor duce la reducerea morbidității și a mortalității prin bolile cardiovasculare. Esențială este prevenția, așa cum vorbim de foarte mulți ani. Până când nu vom avea un program solid de prevenție a bolilor cardio și cerebrovasculare în România, nu vom reduce povara lor. În acest moment, avem programe de tratament al acestor boli, unele dintre ele poartă numele de acțiuni prioritare ale Ministerului Sănătății (și există trei astfel de acțiuni dedicate BCV), altele sunt programele CNAS. Toate se adresează prevenției secundare, adică a tratamentului pacientului care a avut o boală cardiovasculară, pentru a nu face complicații, pentru ca boala să nu progreseze și pentru ca pacientul să poată fi reinserat din punct de vedere socio-profesional.
Ca și în cazul altor boli cronice, țările din centrul și estul Europei se confruntă cu o serie de inegalități în ceea ce privește bolile cardiovasculare, cum ar fi prevalența, rata mortalității, care sunt mai mari în aceste regiuni. Care sunt motivele principale și cum pot fi ele eliminate?
Știm că există diferențe de mortalitate și am dat, în acest sens, exemplul României versus media UE. România se află pe harta țărilor cu risc foarte înalt de boli cardiovasculare, fiind una dintre puținele state din UE care se află pe această hartă elaborată recent de către Societatea Europeană de Cardiologie. Ce ar trebui să facem în această situație? În primul rând, să avem un program solid de prevenție. Primul pas care s-a făcut este proiectul „Totul pentru inima ta!”, un program de screening pentru identificarea pacienților cu factori de risc cardiovascular, finanțat prin fonduri europene, program care este în desfășurare. Este coordonat de INSP și are ca parteneri Societatea Română de Cardiologie, precum si spitale importante din România, cum este și spitalul în care ne aflăm. Prin acest proiect vrem să vedem care este starea actuală a riscului cardiovascular în populația generală. Există eșantioane reprezentative la nivel național, în cele opt regiuni ale țării, adică un număr de peste 160.000 de subiecți care vor fi incluși într-o bază de date, având astfel, în sfârșit, o evaluare pertinentă din punct de vedere științific a stării de sănătate cardiovasculară a populației din România. În urma rezultatelor pe care le vom obține, ne vom programa viitoarele acțiuni în domeniul prevenției cardiovasculare. Astfel, sunt prevăzute opt centre, în cele opt regiuni ale țării, care vor coordona prevenția cardiovasculară în zonele geografice respective. Acesta va fi un prim pas care va avea un impact important în eliminarea discrepanțelor regionale în ceea ce privește bolile cardiovasculare. De altfel, țări civilizate, cum este Finlanda, au inițiat un program de acest gen în urmă cu 20-25 de ani, iar rezultatele acestuia se văd acum printr-o reducere cu circa un sfert a mortalității și a morbidității prin boli cardiovasculare. Situații similare sunt în Marea Britanie și în Irlanda. Al doilea lucru important îl reprezintă accesul la medicamente și la terapiile cele mai importante pentru pacienții cu boli cardio și cerebrovasculare. Aici sunt multe acțiuni pe care ar trebui să le întreprindem. Pe lângă extinderea rețelei de tratament intervențional al sindroamelor coronariene acute, extinderea rețelei de tratament intervențional al accidentelor vasculare cerebrale, foarte important este să ne adresăm patologiei cardiovasculare, care este cea mai frecventă în România, anume insuficiența cardiacă. Știm că aceasta provoacă decese la fel ca cele mai grave forme de cancer. Tratamentul modern al insuficienței cardiace, conform ghidurilor europene și americane apărute anul trecut (cel european) și anul acesta (cel american), impune o abordare mult mai „agresivă”, el trebuind să fie făcut cu cel puțin cinci medicamente încă de la debutul bolii, în stadiile precoce ale insuficienței cardiace. Ca atare, existența unui subprogram dedicat insuficienței cardiace este esențială. Și acest lucru a fost discutat la Parlamentul României, în cadrul mesei rotunde amintite.
Care sunt prioritățile Comisiei de Cardiologie din cadrul MS pentru îmbunătățirea serviciilor acordate persoanelor cu boli cardiovasculare?
La nivel de comisie de specialitate, noi lucrăm foarte strâns cu Societatea Română de Cardiologie (SRC) și Fundația Română a Inimii (FRI), ceea ce face să avem proiecte comune. Cele mai importante dintre acestea, pe care împreună cu SRC și FRI urmează să le desfășurăm în perioada următoare, sunt legate în primul rând de planul național pentru prevenirea bolilor cardio și cerebrovasculare. Este prioritatea numărul unu! În al doilea rând, ar fi extinderea acțiunilor prioritare ale Ministerului Sănătății și a programelor naționale ale CNAS, legate de tratamentul BCV. Extinderea atât din punctul de vedere al pacienților, care vor fi incluși în aceste programe, cât și, foarte important, a bugetului. Pentru că, din păcate, cu excepția anului 2022, când într-adevăr există o creștere de buget, până acum acesta a scăzut progresiv. Iar dacă nu avem finanțare adecvată, aceste programe nu pot funcționa corespunzător. În al treilea rând, sunt discuțiile pe care le avem cu Ministerul Sănătății și cu Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pentru ca medicamentele care sunt esențiale pentru tratamentul BCV și, cum spuneam, dând exemplul cel mai grav – insuficiența cardiacă – trebuie să fie disponibile mult mai repede pentru pacienții din România. Aici lucrurile încep să progreseze, pentru că am reușit ca tratamentul insuficienței cardiace să-l putem face din stadiile precoce ale acesteia, adică stadiul New York Heart Association clasa funcțională II și nu din clasa III, cum era înainte. Sperăm ca nouă clasă de medicamente reprezentate de inhibitorii de SGLT2 să pătrundă cât mai repede și să existe posibilitatea de prescriere de catre cardiologi, prin rambursarea medicamentelor respective de catre CNAS. În al patrulea rând, foarte importantă este pregătirea tinerilor cardiologi. Este vorba de existența unui sistem de acreditare a centrelor de pregătire, a unui sistem cât mai uniform de pregătire la nivel național a tinerilor cardiologi și a unui sistem național de examinare a lor în momentul în care aplică pentru certificarea în specialitatea de cardiologie. Nu în ultimul rând, important este și aspectul referitor la populație. Anume, campaniile de conștientizare în ceea ce privește riscul cardiovascular, simptomele cele mai importante pentru hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, angina pectorală, insuficiența cardiacă. Existența unor campanii de conștientizare susținute de statul român în așa fel încât mesajele să ajungă, prin intermediul mass media, către marea populație, de peste tot, este foarte, foarte importantă. Pentru că, de exemplu, în infarctul miocardic acut, cu cât diagnosticul este mai precoce, cu atât salvăm mai mulți pacienți și evoluția ulterioară a acestora este mult mai bună. Același lucru se întâmplă la insuficiența cardiacă, cu cât diagnosticul este mai precoce, cu atât putem să prevenim evoluția, progresia bolii și, în acest fel, să prevenim decesul prin complicațiile insuficienței cardiace.
de Bogdan Guță
