Deși a urmat numeroase stagii în clinici de renume internațional, dr. Lucian Dorobanțu nu ar părăsi sistemul sanitar românesc. Este de părere că, cel puțin în chirurgia cardiovasculară, specialiștii au numeroase oportunități de dezvoltare în țară și mai cu seamă în sistemul privat, unde au acces la tehnici și tehnologii moderne. Recent, a ales să se mute în domeniul privat, unde printre multele intervenții pe care la stat nu le putea efectua pe cale minim invazivă, are ocazia de a aborda patologii noi, precum cardiomiopatia hipertrofică obstructivă. De fapt, dr. Lucian Dorobanțu este și coordonatorul Centrului de Diagnostic și Tratament al Cardiomiopatiei Hipertrofice din cadrul Spitalului Monza.

De ce nu se realizează aceste proceduri în toate centrele?

Este o întrebare la care nu am cum să răspund. Sunt procedee mai scumpe. De exemplu, plastia de valvă mitrală prin minitoracotomie dreaptă este o procedură chirurgicală care necesită aparatură toracoscopică de top şi care probabil că nu există în toate centrele din ţară, iar

din acest motiv nu se realizează. În general, metodele reconstructive din patologia valvulară sunt mai rare în acest moment în România.

Dvs. aţi făcut diferite stagii în străinătate şi aţi putut vedea cum funcţionează lucrurile şi în alte sisteme. Practic, unde mai avem noi de recuperat?

În primul rând, ne lipseşte volumul. La o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori, ar trebui efectuate aproape 20.000 de intervenţii de chirurgie cardiacă. Atât ar fi necesar. În acest moment, se finanţează de la sistemul de stat undeva între 4.000-5.000 de intervenţii, iar restul se realizează în sistem privat. Noi, în acest an, o să avem în jur de 600 de intervenţii pe cord în Spitalul Monza, în regim privat.

Alături de echipa de la „CC Iliescu” aţi realizat câteva premiere în chirurgia cardiovasculară. De ce aţi renunţat la sistemul de stat?

Intitutul „CC Iliescu” este o instituţie de renume în care am realizat foarte multe lucruri frumoase, unde sunt foarte mulţi medici foarte competenţi, însă am ales să-mi continui dezvoltarea mea profesională în grupul Policlinico di Monza datorită expertizei internaţionale la care avem acces foarte uşor. În plus, aici putem să dezvoltăm proiecte care în sistemul de stat, din cauza barierelor birocratice, sunt mult mai greu de realizat.

O explicaţie pe care am întâlnit-o des este că specialiştii pleacă de la stat în privat pentru că în privat pot realiza mai multe intervenţii...

Este adevărat, sunt doar câteva luni de când sunt în regim privat şi deja plastiile valvulare mitrale, pe care le făceam pe cale clasică în sistemul de stat, acum le operez pe cale minim invazivă prin minitoracotomie. Este un pas extrem de important, atât pentru chirurg, cât şi pentru pacient — trauma chirurgicală este mult mai mică, rezultatele post-operatorii sunt mult mai bune, ceea ce pentru orice medic este o mulţumire personală foarte mare. De asemenea, am şansa de a aborda patologii noi cum este cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, datorită expertizei internaţionale de care se bucură grupul Policlinico di Monza.

Sunteţi şi coordonatorul noului centru înfiinţat în diagnosticul și tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice obstructive din Spitalul Monza...

Da, este adevărat. Mă implic, așa cum m-am implicat şi la Institutul „CC Iliescu”, cu multă pasiune în orice proiect nou care se dezvoltă, în orice proiect nou care ajută pacienţii şi care redă viața unor oameni care în alte cazuri ajung pe lista de transplant. Aici avem șansa de a trata cardiomiopatia hipertrofică obstructivă printr-o nouă tehnică, superioară transplantului cardiac, propusă de unul dintre cei mai cunoscuți experți în cardiomiopatie hipertrofică obstructivă din Europa, prof. dr. Paolo Ferrazzi, directorul Centrului de Cardiomiopatie Hipertrofică de la „Policlinico di Monza” din Italia.

Spuneaţi, la un moment dat, că nu aţi pleca din sistemul de sănătate din România, aşa cum fac mulţi în perioada aceasta. De ce?

Nu aș pleca pentru că, cel puţin în chirurgia cardiacă, există foarte multe oportunități aici. Într-adevăr, este un deficit mare de intervenţii de chirurgie cardiacă, însă, dacă statul s-ar implica mai mult în dezvoltarea de noi centre, poate şi în rambursarea centrelor private care există, numărul de intervenţii ar creşte şi toţi specialiştii de chirurgie cardiovasculară, pregătiţi la un nivel foarte înalt la momentul acesta în România, ar rămâne aici. Astfel, ei ar avea de lucru, pentru că acum vorbim de un deficit enorm în ceea ce înseamnă tratamentul chirurgical al bolilor.

Mama Dvs. este un reputat cardiolog. V-a influenţat cumva acest lucru să alegeţi chirurgia cardiovasculară?

M-am decis pentru chirurgie cardiovasculară în timpul unui stagiu pe care l-am făcut când eram student în Franţa, la Lyon. Acolo am întâlnit colegii de la chiruurgie cardiovasculară, am intrat în sală, am fost fascinat şi m-am hotărât să fac această specialitate.

Acum, spitalul în care lucrați se ridică la acelaşi nivel ca în Occident, văzut atunci?

Este cel puţin la acelaşi nivel ca acela şi ca al oricăror centre de chirurgie cardiovasculară din Europa în acest moment. Vorbim despre o structură dezvoltată de la zero, inaugurată în 2013, şi sunt puţine centre de chirurgie cardiovasculară în Europa lansate din anul 2013 până acum.

Există vreo intervenţie pe care vă doriţi să o faceţi şi nu aţi putut până acum?

Da, este vorba despre transplantul de inimă. Cred că aceste intervenții trebuie făcute, indiferent de cine le realizează. În acest moment, transplantul cardiac este la un nivel extrem de scăzut în România şi este păcat, pentru că se pierd organe. Susțin transplantul cardiac și cred că aceste intervenții trebuie realizate în România. Se fac în prezent la Tîrgu Mureș și la Spitalul Floreasca, însă sunt foarte puţine intervenţii, comparativ cu necesarul şi cu potenţialii donatori. Aceasta este principala problemă. Dacă ne uităm la numărul transplanturilor realizate acum, la numărul pacienților transplantați, putem observa că ar fi foarte mulți potențiali donatori și pentru inimă. Din păcate, programul de transplant cardiac este subdezvoltat. Probabil că în regim privat nu o să pot să realizez astfel de intervenții, însă îmi doresc foarte mult ca ele să fie realizate în România la un nivel competitiv pe plan internaţional.

Ştiu că, timp de câţiva ani, transplantul de inimă a fost sistat complet și că nu s-a realizat absolut nicio intervenție...

Eu pot să vă spun că nu am făcut niciun transplant cardiac în perioada în care am lucrat la Institutul „CC Iliescu”.

Mini C.V. Dr. Lucian Dorobanțu

Dr. Lucian Dorobanțu are o vastă experiență operatorie, fiind prim-operator încă din anul 2004, în cadrul Institutului de urgență pentru boli cardiovasculare “Prof. dr. C. C. Iliescu” din București. A urmat stagii succesive în plastii de valvă mitrală și aortică, bypass integral arterial, chirurgia rădăcinii aortice la Clinica San Gaudenzio din Italia, dar și în chirurgie cardiovasculară, la Spitalul CHU Rangueil din Toulouse, Franța. În 2013, s-a specializat în asistare circulatorie și transplant cardio-pulmonar la Spitalul Johns Hopkins din SUA.

La o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori, ar trebui efectuate aproape 20.000 de intervenţii de chirurgie cardiacă. Atât ar fi necesar.

Am şansa de a aborda patologii noi cum este cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, datorită expertizei internaţionale de care se bucură grupul Policlinico di Monza la nivel european

Mirabela Viașu