Politici de Sanatate

„Dorim să fim în continuare căutați și doriți“

16 octombrie
12:48 2017
„Dorim să fim  în continuare  căutați și doriți“

Interviu cu prof. univ. dr. Anca Lupu, manager Spitalul Clinic Colțea.

Care sunt principalele proiecte în care sunteți implicată în acest moment? Academia Română, împreună cu Ministerul Sănătății, are un proiect de evaluare a situației unor programe naționale, iar în acest proiect eu sunt implicată în evaluarea Registrului Național de Donatori de Celule Stem Hematopoetice. Sunt opt domenii finanțate de minister ca programe naționale și este evaluată situația acestor instituții pentru a găsi soluții de dezvoltare și perfecționare a activității lor în viitor. Este un proiect SIPOCA în care sunt și eu evaluator și consider că este un reper foarte bun pe care ministerul îl preia ca sugestie și recomandări pentru dezvoltare. Ceea ce trebuie să facem noi, evaluatorii, este să observăm unde s-a ajuns cu Registrul Național de Donatori de Celule Stem Hematopoetice, care este afiliat la registre internaționale, pentru ca pacienții noștri să poată beneficia de donatori din afara țării.

Din ceea ce am discutat pe tema registrului, problema cea mai mare era costul foarte ridicat al analizelor de compatibilitate. S-au găsit soluții în acest sens?

Acum, aprofundez domeniul pentru a putea da niște date corecte, însă ceea ce vă pot spune în momentul de față este că există 47.000 de donatori români implicați în acest registru. Totuși, ei nu pot fi disponibili întotdeauna, astfel încât acest număr este insuficient pentru nevoia de a ne afilia și la alte registre în afara celor europene. Aproximativ 50% din pacienții care au nevoie de transplant își găsesc donator. Aceasta, poate și din cauză că pacienții din România sunt foarte amestecați ca gene. Astfel, este nevoie să ne afiliem și la alte registre. Suntem mai asemănători, probabil, cu asiaticii sau cu alte categorii, deci este un registru care trebuie să se dezvolte pentru a funcționa mai bine decât în ultimii ani. Avem pacienți transplantați cu donatori din afara țării și am trimis și noi, la rândul nostru, donatori în alte țări. Din punctul de vedere al costurilor, lucrurile sunt evaluate corect. Însă trebuie să se găsească donatori compatibili perfect sau aproape perfect, iar ei nu s-au găsit în acest număr relativ redus față de populația țării și față de nevoile de a transplanta acești pacienți. Probabil, publicitatea trebuie făcută mai activ și vor fi și alte concluzii pe care nu le pot devansa încă.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le aveți în ceea ce privește managementul acestui spital?

Cred că din momentul în care am hotărât să candidez la postul de manager, totul a fost o provocare. Una dintre provocări este ca în fiecare an să estimăm cam ce am putea face să mergem la contractare la CASMB, Casa să ne accepte și ulterior să ne ramburseze ceea ce am estimat. De exemplu, anul acesta am estimat mai multe internări de zi decât am făcut. Sigur că ceea ce am făcut a fost decontat, dar se poate face mai mult pe partea de internări de zi, ceea ce este iarăși o provocare pe care trebuie să o rezolvăm mai departe.

Spitalul nostru aparține de primărie de la sfârșitul lui 2008, deci și aici trebuie să convingem că este nevoie de anumite lucruri pentru ca ele să fie acceptate spre finanțare. Deci și asta este o provocare. Și deși nu mai suntem spital al Ministerului Sănătății, avem, fără discuție, o colaborare cu ministerul: sunt programe naționale gândite de minister și date spre finanțare către Casa de Asigurări, dar și programe naționale prin DSP.

De asemenea, merită menționată provocarea de a face colectivul de colegi din spital să înțeleagă partea administrativă, managerială, pentru că este nevoie și de implicarea acestora. Iar principala provocare este să continuăm ceea ce spitalul a reprezentat până acum, întrucât acesta are o istorie deosebită atât ca spital, cât și ca învățământ medical.

Mai mult, în ultimul timp avem o mare provocare: competiția cu privatul. În esență, privatul ar trebui să fie o alternativă, dar de ce nu ar putea și spitalele de stat să intre în competiție cu privatul? Iar pacienții să aleagă spitalul de stat din punctul de vedere al activității medicale. Dorim să fim în continuare căutați și doriți.

Care sunt specialitățile din privat care concurează cu cele de la stat?

Suntem un spital care a fost încadrat, din punctul de vedere al DSP și al ministerului, în categoria 1, pe monoprofil oncologic. Deși suntem în administrarea Primăriei Capitalei, noi avem un procent destul de mare de pacienți din afara Capitalei care se adresează spitalului pentru că nu pot fi rezolvați în județele lor. În aceste condiții, specialitățile pe care le avem și care sunt beneficiare și de programe naționale sunt:

– oncologia medicală (programul de oncologie acoperă tratamentul acestei categorii de pacienți); – radioterapie oncologică – în cadrul programului de radioterapie, avem două acceleratoare liniare și suntem pe cale să îl obținem pe al treilea pentru că există o nevoie foarte mare și o lipsă de accesibilitate la această procedură terapeutică pentru pacienți oncologici;

– hematologie, în principal hematologie oncologică, adică leucemii și limfoame. Din acest punct de vedere, avem compartiment de transplant de celule stem hematopoetice acreditat, funcțional, unde am făcut deja 70 de proceduri în cei aproape patru ani de transplant medular. Suntem al doilea centru din București pe acest domeniu. Momentan, în țară mai fac la Spitalul Fundeni, Târgu Mureș, Timișoara și în viitor se va face și la Iași. Sigur, Spitalul Fundeni a început mult mai devreme față de noi, probabil au ajuns la 1.000 de pacienți, dar și noi avem această deschidere și de asemenea suntem beneficiari de program de transplant de celule și țesuturi. Deci acestea sunt trei domenii în care clar adresabilitatea este mare și rezultatele noastre sunt deosebite și competitive cu privatul și cu alte unități care au acest specific.

Mai departe, avem secții chirurgicale: chirurgia generală, care face chirurgia oncologică a tubului digestiv și a sânului, și ORL, care face chirurgia cancerului de cap și de gât. Avem și secție de medicină internă, care este în spatele tuturor investigațiilor, diagnosticelor și consulturilor. Avem o secție de ATI bine utilată și, cred eu, performantă ca rezultate, iar speranța este să intrăm și în programul național de ATI finanțat tot de minister. Acest program are finanțare în spitalele de urgență. Dar având în vedere că sunt îndeplinite criteriile necesare, sperăm să intrăm. Deci, probabil că pe partea de oncologie suntem cei mai căutați.

De asemenea, noi avem un ambulator pe care am reușit să îl dezvoltăm în ultimul timp pentru ca pacientul din spital să aibă pe cât posibil toate specialitățile, spitalul neavând toate specialitățile în structură. Pentru aceasta am extins ambulatorul cu obstetrică-ginecologie, neurologie, psihiatrie, endocrinologie, dermatologie, alergologie și boli infecțioase, secții care nu sunt în spital și pe care se poate să existe adresabilitate prin bilete de trimitere de la medicul de familie al persoanelor din București. Există, de asemenea, nevoia pacienților deja internați de aceste consultații de specialitate. Avem un laborator de anatomie patologică deosebit de bun și cu experiență în diagnosticul cancerelor, un laborator de analize care este acreditat RENAR și asemănător cu cele din privat și cu aceleași performanțe, un laborator specific de hematologie care are finanțare pe diagnosticul leucemiilor acute printr-un subprogram din programul de oncologie. Costul diagnosticului este foarte ridicat, iar noi avem finanțare. Mai avem laborator de radiologie și imagistică medicală în care există direcții în care ne putem dezvolta: de exemplu, ne-am dori un RMN, noi având doar CT.

Cine este Anca Lupu?

Eu sunt medic, în primul rând, și am terminat facultatea ca șefă de promoție, după care am rămas în Spitalul Universitar de Urgență la secția Medicină internă, unde fostul meu șef, care este o personalitate și acum, profesorul Gherasim, m-a întrebat dacă eu cred că voi putea face față. Eu i-am răspuns că nu știu, dar că știu cu siguranță că mă voi strădui. Și asta am făcut toată viața. Mi-am făcut doctoratul și a doua specializare în hematologie și, din 1993, de când s-a deschis a doua secție de hematologie din București, sunt aici, la Colțea. În momentul de față, sunt profesor universitar, astfel încât și activitatea didactică mă ajută foarte mult și mă întinerește. Am fost un timp și șefă de secție la hematologie și am realizat și compartimentul de transplant medular.

Sunt președinta Societății Române de Hematologie și în acest fel avem contacte și cu alte societăți europene, în principal cu cele balcanice, din apropierea noastră: cu grecii, cu turcii, cu bulgarii, iar în ultimul timp ne-am apropiat de colegii din Republica Moldova și ne-am dori să avem cu ei un parteneriat la nivel de societăți, de universități și, probabil, la nivel de minister.

Am fost angrenată în comisii de specialitate de experți de la minister și de la CNAS, motiv pentru care sunt destul de în temă. Pe partea de program de diagnostic al leucemiilor, s-a făcut un pas pe leucemii acute și pe monitorizarea răspunsului la tratament, dar poate că ar fi de făcut pași de rambursare a diagnosticului și pe alte boli maligne, nu numai pe leucemii acute, pentru că tratamentul costă mult. Programele acoperă tot ceea ce înseamnă tratament, dar ca să ai un tratament cu șanse, trebuie să ai un diagnostic performant și de multe ori diagnosticul ajunge la nivelul cheltuielilor pe spital. Deci aici cred că ar fi ceva de făcut și programele naționale sunt o soluție importantă pentru accesarea fondurilor necesare.

Ați încercați să accesați fonduri europene?

Pe fonduri europene ne-a fost destul de greu și am avut o reticență, pentru că există situații în care trebuie să derulezi programul până la rambursare prin resurse proprii. Or, niciodată nu ne-am putut angaja că avem niște resurse disponibile. Dacă sunt proiecte care nu înseamnă niciun fel de finanțare din punctul de vedere al spitalului, acolo am aplicat deja și există și speranțe. La cele în care a trebuit să garantăm 10% din valoarea proiectului și să asigurăm derularea proiectului până la rambursare, ne-a fost frică să ne angajăm, pentru că mereu suntem la limită cu banii și trebuie să facem tot ce este absolut nevoie.

Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: