În ultimii trei ani, Directiva privind asistența medicală transfrontalieră (2011/24/UE) s-a dovedit a clarifica și garanta dreptul pacienților de a beneficia de asistență medicală într-un alt stat membru, potrivit celui mai recent raport de implementare publicat de Comisia Europeană. De la adoptarea directivei nu au fost necesare alte decizii ale instanțelor europene pentru a asigura aceste drepturi. Cu toate acestea, mobilitatea pacienților și dimensiunile sale financiare în cadrul UE rămân relativ scăzute, iar Directiva nu a avut un impact bugetar major asupra sustenabilității sistemelor naționale de sănătate. Raportul arată, de asemenea, că pacienții sunt din ce în ce mai conștienți de drepturile pe care le au în temeiul directivei. În ultima perioadă de raportare (2015-2018), punctele naționale de contact (NCP) au fost instruite și sprijinite pentru a realiza o interacțiune proactivă zilnică cu cetățenii.
De asemenea, s-a îmbunătățit calitatea informațiilor prin intermediul site-urilor naționale dedicate și prin alte mijloace. Directiva a creat un cadru de cooperare între sistemele de sănătate, în special în domeniile evaluării tehnologiilor în domeniul sănătății și e-health. În plus, au fost create 24 de rețele europene de referință tematice (ERN) pentru boli rare, complexe și rar întâlnite, care reunesc mai mult de 900 de unități de asistență medicală super specializate situate în peste 300 de spitale din întreaga UE. Există peste 200 de panouri virtuale privind cazurile de pacienți care funcționează sub ERN. În ansamblu, în ceea ce privește numărul, mobilitatea transfrontalieră a pacienților în UE a crescut ușor în ultimii trei ani, deoarece cetățenii au acces mai bun la informații.
Bogdan Guță
