Interviu cu Dr. Lucia CARP, medic psihiatru, Doctor în Medicină, Coordonator Centru Comunitar de Sănătate Mintală, Instituția Medico-Sanitară Publică, Asociația Medico-Teritorială Buiucani
Ritmul alert al societății moderne favorizează dezechilibrul vieții noastre: personale, familiale și sociale, afectând starea noastră emoțională, iar Depresia este expresia cea mai comună a acestor perturbări. Stările depresive sunt unele dintre cele mai devastatoare tulburări mintale, cu o frecvență înaltă la populația generală și cu o incidență în creștere. 50-60% dintre persoanele cu Depresie nu primesc ajutor specializat. Netratată la timp, aceasta afectează funcționarea persoanelor, iar impactul tulburărilor depresive asupra sănătății publice este enorm, costurile de tratament la adresabilitate tardivă fiind extrem de mari.
Depresia este cauza prevalentă de dizabilitate în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15-45 de ani. Tulburările depresive provoacă durere atât persoanei care are această problemă, cât și familiei, altor oameni apropiați. Ce este depresia și cum deosebim simptomele depresive de o tulburare specific depresivă?
Prin definiție, tulburările depresive sunt un grup de maladii care afectează corpul, starea de spirit și gândurile persoanei. În declanșarea acestor stări sunt implicați atât factori socio-ambientali, cât și cei genetici și biochimici.
În unele perioade ale vieții, putem trăi diferite simptome depresive. Sunt zile când suntem mai triști, mai îngândurați etc. Prin urmare, persoana poate trăi simptome depresive, dar este important să delimităm când simptomele depresiei întrunesc o tulburare specific depresivă. Și aici se iau în considerație severitatea simptomelor, durata acestora și cât de mult se distanțează persoana de activitățile de rutină. Prin diverse modalități de manifestare (episod depresiv, recurență depresivă, distimie, tulburare depresivă sezonieră, depresie din starea de doliu, depresie post-partum etc.), tulburarea depresivă generează probleme de viață, scăderea performanțelor, randamentului la școală, la locul de muncă, în familie și dificultăți relaționale.
Depresia poate afecta orice vârstă: adolescența, tinerețea, viața matură, vârsta înaintată. Primele simptome ale tulburărilor depresive adesea sunt neglijate, diagnosticul fiind întârziat, astfel încât pacienții ajung să consulte specialistul după 6-10 ani de la debutul problemei.
Care sunt simptomele depresiei și cum se manifestă acestea?
Persoanele cu astfel de tulburări conturează dispoziție deprimată în cea mai mare parte a zilei, fără motiv, prezentă continuu cel puțin în ultimele două săptămâni, oboseală, lipsa de energie, concentrare redusă, cogniție deficitară, pierderea încrederii în sine, pierderea interesului sau a plăcerii de a desfășura activitățile anterioare, sentimentul de gol interior, tulburări de somn, pierderea sau creșterea poftei de mâncare, adaos sau pierdere în greutate, sentimente de vinovăție, regret, greutate pe suflet, modificări ale activității psihomotorii în sensul agitației sau inhibiției, scăderea libidoului, la care se pot asocia gânduri recurente de moarte sau suicid. Intensitatea simptomelor depresiei variază de la stări ușoare până la severe. Deseori persoanele cu depresie figurează cu adresări în alte servicii de sănătate, dar rar când acestea sunt diagnosticate în etapele incipiente ale maladiei.
Rezultatele multiplelor studii indică faptul că depresia are o prevalență înaltă în sectorul de asistență primară (până în 25-30%), dar rămâne subdiagnosticată din diferite motive. Unul din argumente este că aceasta este în 70-80% de cazuri comorbidă cu anxietatea ori tulburările somatoforme. Acestea sunt exprimate prin multiple fațete somatice (dureri și senzații neplăcute în coloană sau dureri osteo-articulare, disconfort toracic, abdominal, grețuri, durere și apăsare în piept, senzație de amețeală, furnicături sau amorțeală în brațe, picioare, slăbiciune, mușchi încordați, transpirații, tremurături, cefalee etc.). Practicienii le includ în simptome somatice inexplicabile, dar care sugerează oricare alte maladii, tratamentele administrate fiind simptomatice și ineficiente.
Ce acțiuni ar trebui întreprinse pentru o abordare integrată a acestei probleme cu impact major asupra sănătății publice? Ce părere aveți referitor la colaborarea multidisciplinară?
Simptomele depresiei sunt diverse și variate, iar intensitatea și durata acestora impun diferite abordări: de la intervenții psihologice și psihoterapeutice până la asistență medicamentoasă. Terapiile psihologice (Terapia Cognitiv Comportamentală) caută să modifice tiparele de gândire și comportamentele pacientului, iar terapiile medicamentoase antidepresive – să îmbunătățească dispoziția, somnul și obiceiurile alimentare.
Astăzi, serviciile de sănătate mintală sunt orientate către prevenție, aceasta însemnând că este important ca simptomele depresiei să fie recunoscute cât mai precoce.
În acest sens, medicii psihiatri și-au câștigat deja teren mai aproape de asistența medicală primară, oferind servicii pacienților în Centrele Comunitare de Sănătate Mintală. Odată cu reforma inițiată în țară prin descentralizarea serviciilor psihiatrice și implementarea acestora în asistența primară, cu suportul proiectului moldo-elvețian MENSANA, o bună parte a medicilor de familie au fost instruiți în domeniul sănătății mintale, inclusiv în recunoașterea simptomelor depresiei, screening-ul acesteia, precum și în abordarea pacientului la acest nivel.
În aceste condiții, colaborarea cu medicii de familie în depistarea timpurie a simptomelor depresiei este esențială, deoarece anume asistența medicală primară este cea mai cost-eficientă formă de organizare, este poarta de intrare a pacientului în serviciile de sănătate, este medicina de prevenire, iar serviciile de sănătate mintală au fost deja implementate în asistența medicală primară.
Este importantă implicarea mai activă a medicilor de familie în diagnosticul acestor tulburări, mai cu seamă că deja sunt elaborate instrumente de screening pentru depresie și anxietate, la fel ca și protocoalele clinice standardizate.
În stările depresive ușoare și ușoare spre moderate, instruirea pacientului privind simptomele depresiei, cauzele acesteia, evoluția bolii, importanța practicării unui mod de viață sănătos, a exercițiilor fizice, structurarea activității zilnice echilibrate în plan personal, familial și profesional, poate debuta în cabinetul medicilor de familie. Tot aici este recomandat să se discute despre opțiunile de tratament, inclusiv medicamentos antidepresiv. Depresiile care nu răspund la tratament, cele cu evoluție severă, cu ideație suicidară, cu patologie psihiatrică asociată, depresiile post-partum sunt criterii pentru referirea pacienților la serviciile comunitare specializate.
Doar cu eforturi comune ale serviciului de asistență primară și ale specialiștilor psihiatri, cu implicarea psihologilor și a psihoterapeuților, este posibilă îmbunătățirea managementului tulburărilor depresive. Obiectivele acestei colaborări sunt depistarea precoce a depresiei prin efectuarea screening-ului în cabinetele medicilor de familie, creșterea proporției persoanelor care primesc îngrijiri în funcție de severitatea simptomelor, reducerea numărului de persoane care trec prin episoade depresive majore și, în final, reducerea ratei suicidului.
Informarea populației, colaborarea cu serviciile de asistență medicală primară vor contribui ca pacienții cu depresie să exercite un rol activ de autoîngrijire, ceea ce constituie o sursă vitală și un suport social, așa încât acești pacienți să inițieze cât mai precoce și să întrețină tratamentul pentru depresie.
de Inga Pasecinic
