Parlamentar european și unul dintre principalii lideri ai opoziției de la noi din țară, Cristian Bușoi acuză guvernul de incompetență în rezolvarea problemelor legate de medicina de familie, medicina ambulatorie, spitalele regionale și risipirea banilor europeni. Soluțiile pe care le propune, în interviul următor.
În calitate de fost președinte al CNAS și de eurodeputat specialist pe probleme de Sănătate, cum credeți că ar trebui făcut în cazul următorului contract cost-volum-rezultat pentru hepatita C, având în vedere cerințele medicilor prescriptori și nevoile pacienților din România?
Esențial este ca noul contract să fie negociat și semnat la timp, astfel încât să nu mai existe sincope în asigurarea tratamentului bolnavilor. Între primul și al doilea contract cost – volum – rezultat a existat o pauză de șapte luni în care bolnavii nu au avut acces la terapie. La fel de important este ca noul contract să țină cont de sugestiile medicilor, ale pacienților și ale asociațiilor de pacienți, care doresc, pe bună dreptate, mai multe molecule eligibile și acces la terapia fără interferon pentru toți pacienții cu viremie detectabilă. Hepatita este o boală virală, nu fibrotică, ce reprezintă, în România, o problemă de sănătate publică și trebuie tratată cu maximă responsabilitate. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă. Contracte încă în derulare e foarte posibil să nu includă, până la finalizarea lor, numărul de pacienți prevăzuți a fi tratați. O politică de sănătate responsabilă ar fi ca autoritățile să ia în calcul fondurile de care dispun pentru tratamentul hepatitei C și să comunice firmelor care au tratamentul prețul pe care îl pot susține. Astfel, pacientul ar avea acces la tipul de tratament care i se potrivește cel mai bine.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, ce ne puteți spune despre bugetul Sănătății în România și despre strategia de folosire a acestui buget?
România investește cel mai puțin în Sănătate, în raport cu numărul de locuitori, cu aproximație 750 de euro per pacient. Spre comparație, Germania și Austria investesc câte 3.600 de euro per pacient, iar Danemarca și Luxemburg, peste 4.000 de euro. Orice indicatori am urmări, bugetul pe care țara noastră îl alocă Sănătății este cel mai mic din UE. Și mai trist este că și aceste resurse limitate pe care le avem nu sunt gestionate și direcționate eficient. Medicina de familie, care reprezintă prima ușă pe care o deschid pacienții, nu este finanțată corespunzător și nici responsabilizată îndeajuns. Medicina ambulatorie se află în aceeași situație. Spitalele sunt în continuare, în mare parte, neperformante. Încă auzim despre aparate scumpe care ruginesc prin diverse subsoluri de spital din cauză că nu există specialiști care să le folosească sau nu există spații adecvate pentru utilizarea lor. Avem o politică farmaceutică populistă și ineficientă. Și, poate cel mai revoltător, nu reușim să profităm de banii gratis pe care ni-i dă Uniunea Europeană pentru modernizarea sistemului de sănătate. Astăzi, suntem în situația de a pierde banii pentru spitalele regionale, ceea ce dovedește dezinteres total față de Sănătate al actualului Guvern. La Comisia Europeană și în Parlamentul European, se vorbește cu surprindere și dezamăgire despre faptul că România nu a fost interesată să atragă 150 de milioane de euro pentru construirea spitalelor regionale. Cei în mâna cărora se află acum deciziile ar trebui să lase la o parte orgoliile și să organizeze la Ministerul Sănătății un grup de specialiști fără culoare politică, pentru ca acest proiect să fie dus la bun final. Este un proiect important pentru România și pentru români.
Dincolo de măririle salariale, se vorbește tot mai mult despre calitatea serviciilor medicale acordate pacienților. Cum putem, concret, să creștem gradul de satisfacție a pacientului român?
Majorările salariale desigur că sunt bine-venite și vor mai descuraja exodul medicilor. Dar astfel de măsuri trebuie asumate și puse în practică responsabil și nu prin șmecherii fiscale: creștem salariile mărind contribuțiile. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, mărirea salariilor medicilor nu este suficientă pentru a crește calitatea serviciilor pe care le primesc pacienții. În opinia mea, pentru a fi mulțumiți, pacienții trebuie în primul rând să primească serviciile pentru care plătesc contribuții. La fel de important este să aibă acces la spitale curate, unde să nu existe risc de infecții, spitale dotate cu aparatură modernă și în care să lucreze medici bine pregătiți. Pe de altă parte, trebuie continuat procesul de descentralizare și susținută ideea asigurărilor private de sănătate. Pentru aceasta din urmă însă, este esenţial să existe deductibilităţi fiscale, care să le facă atractive. Asigurările private vor aduce mai mulţi bani pentru Sănătate, vor creşte calitatea serviciilor şi vor controla mai bine costurile.
Pe agenda fiecărei zile, există măcar un subiect care face referire la o posibilă epidemie de gripă, rujeolă etc. Este România pregătită pentru orice fel de epidemie? Cum se întâmplă în alte state membre?
România nu este pregătită să facă față niciunei epidemii. În România, nu există nici campanii de informare despre importanța vaccinării și nici suficiente stocuri de vaccin. Când există vaccin antigripal, nu există antirujeolic. Când există antirujeolic, nu avem BCG și tot așa. Ministerul Sănătății are responsabilitatea să informeze populația despre importanța vaccinării și să asigure stocurile necesare pentru imunizarea copiilor și adulților. Astăzi, rata de vaccinare a scăzut cu până la 80%. La această cifră a contribuit și lobby-ul organizațiilor care se opun vaccinării, după cum a contribuit și lipsa de informații din partea autorităților. Faptul că legea vaccinării conține inclusiv sancțiuni pentru părinții care refuză să își vaccineze copiii demonstrează cât de gravă este situaţia în care a ajuns România şi subliniază incompetenţa şi neputinţa autorităţilor.
Care sunt temele pe care România ar trebui să le aibă în vedere, ținând cont că anul viitor va deține președinția Consiliului UE?
Nu cred că au fost stabilite încă prioritățile, dar Sănătatea trebuie să fie prezentă. Printre temele importante care trebuie abordate, se numără creșterea accesului pacienților la servicii medicale de calitate, lupta împotriva infecțiilor intraspitalicești, lupta împotriva hepatitelor virale, împotriva cancerului și bolilor cardiovasculare. Avem nevoie de un plan de acțiune centrat pe pacient şi care, totodată, să implice activ grupurile de specialişti, cercetători, personal medical şi factori de decizie din toate domeniile conexe.
Care sunt prioritățile dumneavoastră pentru următoarea perioadă?
Voi continua să investesc pricepere și energie în Sănătate. Accesul la servicii medicale de calitate trebuie să fie egal pentru toți pacienții din Uniunea Europeană. Voi continua să promovez și să mă implic activ, în calitatea mea de copreședinte, în acțiunile Grupului Friends of the Liver, care luptă împotriva bolilor ficatului. În România, una din zece persoane a suferit o dată în viață de hepatită, conform rapoartelor medicilor specialiști. În ciuda răspândirii rapide a bolilor hepatice, încă nu s-a făcut suficient pentru stimularea și sporirea accesului pacienților la tratamente adecvate. Misiunea Grupului este să ajute statele membre UE să-și organizeze și să dezvolte servicii eficiente de prevenire a infecțiilor cu viruși hepatitici și să garanteze că programul Orizont 2020 asigură suficiente fonduri pentru cercetare, în scopul descoperirii unor tratamente inovatoare pentru bolile ficatului. Lupta împotriva bolilor cardiovasculare reprezintă, de asemenea, un punct important de pe agenda mea. 4,7% dintre românii cu vârsta de peste 35 de ani suferă de insuficiență cardiacă. Este o cifră îngrijorătoare. Pentru reducerea incidenței bolii și scăderea numărului de decese, avem nevoie nu numai de medicamente inovative, dar și de campanii susținute de screening, în special în zonele defavorizate, care por fi finanțate cu bani europeni.
Cum se vede de la Bruxelles situația în care este România cu Spitalul Metropolitan București, cu cele din sectoarele 3 și 6 și cu spitalele regionale pentru care există finanțare externă? Ce recomandări aveți în legătură cu acest proiect al României?
De la Bruxelles, România nu pare în stare să construiască cele trei spitale regionale, pentru care avem 150 de milioane de euro, bani europeni. După cum vă spuneam și puțin mai devreme, la Comisia Europeană și în Parlamentul European se vorbește cu surprindere despre faptul că România nu este interesată de acești bani importanți pentru sănătatea și viața românilor. Cât despre spitalele promise bucureștenilor de actuala administrație, desigur că orice investiție în sănătate este bine-venită. Susțin orice proiect fezabil, pentru că Bucureștiul, care reprezintă un hub de Sănătate, are nevoie de spitale noi, moderne, cu personal medical bine pregătit. Prioritar pentru mine este ca în sectoarele 3 și 6 ale Capitalei să fie construite spitale, ideal, după modelul ONE STOP: investigații, diagnostic, tratament și recuperare medicală. Atât eu, cât și colegii mei consilieri în cadrul Primăriei Generale susținem aceste proiecte. Este, de asemenea, nevoie de un spital etalon pentru România, în București. Avem însă mari dubii că actuala conducere a Primăriei Capitalei este în stare să ducă la bun sfârșit aceste proiecte.
de Roxana Maticiuc
