Interviu cu Maria Mădălina Turza, președinte Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție
Care este istoricul dumneavoastră legat de acest domeniu, al drepturilor persoanelor cu dizabilități, copii și adopții?
Activitatea mea în zona de protecție a drepturilor copiilor cu dizabilități începe în urmă cu mai bine de 10 ani, atunci când am înființat Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD). Eu însămi sunt mama unei fetițe cu sindrom Down și cu multiple patologii asociate. La puțin timp după nașterea ei, am realizat că toate ușile sistemului se închideau în jurul meu și că este nevoie să fac ceva, altfel viitorul ei va fi sub un mare semn de întrebare. Am făcut activism civic, dar și juridic, în sensul în care de mai bine de 10 ani am reprezentat în fața diferitelor instanțe (administrative, civile și penale) mii de copii și părinți de copii cu dizabilități, pentru a le obține drepturile. Am stat de vorbă cu părinții copiilor cu dizabilități din toată țara despre drepturile lor. Am creat coaliții și am reușit să schimbăm multe lucruri la nivel legislativ și de politici publice. Totul, însă, a fost o activitate constantă și adeseori cumplit de grea, în regim de voluntariat, împreună cu o echipă de tineri care mai cred în justiție socială. De asemenea, pentru a fi în măsură să pot gestiona politici publice de incluziune, la 40 de ani mi-am luat inima în dinți și, în urma unui concurs internațional de burse Fulbright/Humphrey gestionate de Departamentul de Stat al SUA, am absolvit un Masterat în Politici de Educație Incluzivă și Drepturile Omului.
Pe fondul acestei experiențe și a legăturilor strânse pe care le am cu atât de ignorata comunitate a dizabilității și nu numai, am primit marea responsabilitate de a prelua acest mandat în luna noiembrie 2019. Trebuie să mărturisesc că a fost o decizie grea, dar mi-am dat seama că există această oportunitate de a influența sistemul din interiorul lui, pentru că din exterior lucrurile se pot schimba doar generațional. Sunt recunoscătoare pentru încrederea pe care doamna ministru al muncii și protecției sociale, Violeta Alexandru, a avut-o în mine. Pentru mine, a fost extrem de important și faptul că mi-a vorbit întotdeauna de ideea de echipă și de parteneriat onest pentru binele acestor oameni.
Există probleme în accesarea serviciilor medicale pentru persoanele cu dizabilități, pentru copiii din centrele de plasament?
Din păcate, există și cred că primul pas în a începe să rezolvi o problemă este să recunoști că ai o problemă. Cei care trăiesc în comunitate întâmpină dificultăți pe zona de acces la servicii specializate, pentru că dizabilitatea vine cu tot felul de patologii. Sunt probleme care pornesc de la comportamentul și atitudinea cadrelor medicale, care tind să neglijeze. Avem o componentă specifică de adresare a acestor tipologii de pacienți, de la felul în care faci screening-ul, la identificarea timpurie a dizabilității. Medicii au nevoie de instrumente, iar în parteneriat cu Ministerul Sănătății putem dezvolta instrumente de sprijin în acest sens.
Roxana Maticiuc
Interviul, pe larg, în ediția de decembrie a revistei Politici de Sănătate
