Politici de Sanatate

Criza COVID-19 accelerează amenințarea rezistenței antimicrobiene (AMR)

19 mai
11:37 2020
Criza COVID-19 accelerează amenințarea rezistenței antimicrobiene (AMR)

Răspunsul sistemelor de asistență medicală la criza provocată de noul coronavirus ar putea accelera o mai veche amenințare de sănătate publică – rezistența antimicrobiană! Amenințarea globală a bacteriilor rezistente la antimicrobiene și a altor „superbugs” se agravează, deoarece mulți pacienți internați pentru COVID-19 primesc antibiotice pentru a ține sub control infecțiile bacteriene secundare.

„De la apariția crizei COVID-19, datele colectate au arătat o creștere a consumului de antibiotice, chiar dacă majoritatea bolilor inițiale tratate au provenit de la infecția virală cu SARS-CoV-2”, spune Dawn Sievert, consilier științific principal pentru rezistența la antibiotice, CDC. „Expunerea crescută rezultată în centrele de asistență medicală și procedurile invazive, împreună cu utilizarea extinsă de antibiotice, amplifică posibilitatea apariției și răspândirii agenților patogeni rezistenți.” Rămâne încă necunoscut modul în care pandemia are un impact direct asupra nivelurilor globale de rezistență antimicrobiană (AMR), dar o revizuire a datelor din cazuri de COVID-19, mai ales în Asia, a constatat că peste 70% dintre pacienți au primit tratament antimicrobian, în ciuda faptului că  mai puțin de 10% , în medie, aveau coinfecții bacteriene sau fungice. Același studiu a descoperit, de asemenea, utilizarea frecventă a antibioticelor cu spectru larg – concepute pentru a ucide o gamă largă de bacterii – care pot stimula AMR. Aceste constatări dau greutate preocupărilor cercetătorilor că utilizarea crescută de antibiotice în timpul pandemiei ar putea crește amenințarea pe termen lung a AMR.

Recomandări de utilizare

Organizația Mondială a Sănătății descurajează utilizarea antibioticelor pentru cazuri ușoare de COVID-19, în timp ce recomandă utilizarea de antibiotice pentru cazurile severe, cu risc crescut de infecții bacteriene secundare și deces. Hanan Balkhy, director general asistent pentru AMR la OMS, a declarat că primele date despre pacienții cu COVID-19 sugerează că doar o minoritate prezintă coinfecții bacteriene. „OMS continuă să fie preocupată de utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor, în special în rândul pacienților cu forme ușoare de COVID-19”, spune Balkhy. Un factor care determină utilizarea crescută de antibiotice este incertitudinea clinică cu privire la infecțiile cu noul coronavirus. O astfel de incertitudine poate fi amplificată atunci când medicii tratează pacienți bolnavi critici a căror viață este amenințată. Unii experți își fac griji că presiunea pandemiei asupra sistemelor de asistență medicală poate perturba programele de administrare a antibioticelor concepute pentru a ajuta spitalele să reducă la minimum riscul de AMR. „Există o mulțime de incertitudini cu privire la evoluția bolii și patologia infecției”, spune David Hyun, ofițer principal al proiectului de rezistență la antibiotice la Pew Charitable Trusts din Washington, DC. „Atunci când clinicianul nu are toate informațiile necesare pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă la pacient, acesta tinde să utilizeze mai mult antibiotice.”

Confuzie și incertitudine

În timpul primului val de infecții cu SARS-CoV-2 din New York, medicii de la Spitalul Montefiore din Bronx s-au trezit că tratează pacienți cu „simptome extreme și parametri fiziologici care seamănă cu sepsis sever și șoc”, spune Priya Nori, director medical al programului de administrare antimicrobiană și al programului de terapie cu antibiotice parenterale în ambulatoriu la Montefiore. „Nu am fost în măsură să spunem cu certitudine că pacienții nu au avut infecții bacteriene concomitente.” Din fericire, spitalele s-au asigurat că vor avea suficiente antibiotice pentru a face față crizei. Însă, presiunea asupra resurselor și a personalului a avut un impact asupra programului de administrare a antibioticelor care, la fel ca multe altele, este conceput pentru a contribui la reducerea riscului de utilizare necorespunzătoare a antibioticelor care duce la AMR. „Nu ne-am confruntat cu deficiențe, dar nu am reușit să monitorizăm consumul de antibiotice la fel de bine ca în perioadele pre-pandemice”, spune Nori. De la apogeul primului val din New York, Nori și colegii ei și-au revizuit datele clinice și au observat că un procent mic de pacienți au avut atât infecții cu SARS-CoV-2, cât și bacteriene în același timp. Datele spitalelor arată, de asemenea, o „creștere lentă și constantă a rezistenței la multe medicamente” în rândul bacteriilor gram negative, care pot fi „coinfecții potențial mortale cu COVID-19”, spune Nori.

Testarea inadecvată a COVID-19 în SUA poate, de asemenea, să crească incertitudinea clinică. Înainte de pandemie, 60-70% dintre adulții din SUA diagnosticați cu bronșită acută au primit prescripții de antibiotice, în ciuda faptului că bronșita este cauzată, în mod copleșitor, de infecții virale. Suprapunerea simptomelor de bronșită și infecții cu SARS-CoV-2 ar putea agrava această tendință de prescriere, în special atunci când testarea COVID-19 rămâne inaccesibilă.

Un alt risc de utilizare necorespunzătoare a antibioticelor provine din promovarea prematură care înconjoară posibilele terapii, tratamente pentru COVID-19. Mai precis, unele articole de presa, dar și lideri politici, au amplificat utilizarea posibilă a antibioticului azitromicină în combinație cu  hidroxicloroquina, ceea ce a contribuit la criza ambelor medicamente, în ciuda lipsei de dovezi clinice pentru eficacitatea lor.

Mai mult, trecerea masivă către telemedicină în timpul pandemiei ar putea, de asemenea, să agraveze supraprescripția de antibiotice. Există astfel un studiu care a demonstrat că o suprascriere este mult mai frecventă în consultațiile de telemedicină decât în vizitele față în față, la cabinetul medicului.  Mulți experți se tem acum că efortul global de a ține sub control AMR s-ar putea  confrunta cu un regres în timpul pandemiei. În mod similar, mulți subliniază necesitatea de a colecta date despre modul în care răspunsul sistemelor de asistență medicală  la pandemie pot afecta AMR. Un exemplu este un studiu al Departamentului Apărării din SUA care examinează ratele de infecții secundare și consumul de antibiotice la pacienții cu COVID-19. OMS speră că sistemul său global de supraveghere a rezistenței și utilizării antimicrobiene – cu 91 de țări și teritorii care furnizează date – va da rezultate. „Va fi interesant să vedem dacă s-a produs vreo modificare a profilului în perioada pandemică, menționând că aceste informații pot fi evaluate și disponibile numai atunci când pandemia a scăzut”, spune Balkhy.

Cercetătorii observă necesitatea unei colectări îmbunătățite de date care depășește simpla „supravegherea pasivă” a probelor de laborator de microbiologie care revin pozitive pentru tulpinile rezistente la medicamente, fiind nevoie de sisteme de supraveghere centrate clinic, care să lege factori de risc, microbiologie, tratament, costuri și rezultate.  Acest aspect este susținut și de proiectul ACORN – inițiat de Universitatea Oxford din Marea Britanie și Universitatea Mahidol din Thailanda – pentru a stabili o rețea activă de supraveghere a AMR în țările cu venituri mici și mijlocii. Ideea este de a colecta date într-un mod care să integreze mai bine informațiile clinice despre starea de sănătate a fiecărui pacient cu rezultatele laboratorului de microbiologie. Proiectul ACORN este  în curs de derulare la trei spitale din Cambodgia, Laos și Vietnam, însă pandemia a încetinit planurile de a se desfășura în mai multe situri din Asia și Africa, resursele clinice și științifice fiind redirecționate pentru a atenua impactul pandemiei. De asemenea, pandemia a blocat desfășurarea unei noi inițiative de supraveghere genomică pentru programul național de supraveghere antimicrobiană din Nigeria, cea mai populată țară din Africa.

 

Bogdan Guță

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: