La patru ani de la implementarea directivei europene privind drepturile cetățenilor de a beneficia de asistență medicală în afara țării lor de origine, rezultatele sunt neclare, costurile și birocrația reprezentând cele mai mari provocări pentru pacienţi. Multe persoane beneficiază de îngrijiri medicale de urgență în străinătate, pe baza unor acorduri anterioare directivei din 2011, care se referă la tratament planificat. Din păcate, prea puține persoane beneficiază de prevederile inițiativei transfrontaliere, din cauza necesității de a plăti în avans serviciile medicale.
Adoptată în 2011 de instituțiile europene, directiva de a încerca să clarifice drepturile pacienților la servicii de asistență medicală în afara țării lor de origine. Cu toate acestea, modul în care unele state membre ale Uniunii Europene pun în aplicare această inițiativă poate înrăutăți situația.
„Unele țări au sisteme foarte elaborate prin care acordă autorizarea prealabilă a tratamentului acordat în străinătate, altele par să utilizeze un nivel mai mic de rambursare decât ar trebui, iar o parte are cerințe administrative diferite”, a declarat recent dr. Vytenis Andriukaitis, comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, refuzând să nominalizeze statele cu probleme.
Potrivit reprezentanților organizațiilor de pacienți, au existat cazuri în care țările membre ale UE stabilesc nivelul de rambursare al serviciilor medicale pe baza costurilor din privat în loc de cele pentru tratamentul din spitalele publice, reducând în acest fel rambursarea. Iar costurile reprezintă principalul obstacol în accesul pacienților la servicii medicale în străinătate.
„Barierele financiare reprezintă într-adevăr o amenințare majoră atunci când vine vorba de echitate în accesul la servicii medicale transfrontaliere”, a declarat Kaisa Immonen-Charalambous, consilier pe politici publice al Forumului European al Pacienților.
Sursa: www.politico.com
Mirabela Viașu
