Politici de Sanatate

Compartiment de urologie la „Carol Davila“ – servicii complete pentru bolnavii nefrologici

21 decembrie
13:27 2017
Compartiment de urologie la „Carol Davila“ – servicii complete pentru bolnavii nefrologici

Interviu cu prof. univ. dr. Victor Strâmbu, managerul spitalului „Carol Davila”

O unitate medicală care rezolvă mai bine de o treime din patologia nefrologică a țării, Spitalul „Carol Davila”, va avea, din 2018, și un compartiment de urologie, bolnavii de rinichi urmând a beneficia de servicii complete. Potrivit prof. univ. dr. Victor Strâmbu, managerul spitalului, astfel de investiții sunt posibile și datorită Primăriei Capitalei, care susține o parte importantă din cheltuielile unității. „Carol Davila” este, la ora actuală, singurul centru din țară dedicat pacienților cu patologie renală, în special celor dializați. „Pacientul vine după serviciul medical”, afirmă Victor Strâmbu. de Valentina Grigore

Spitalul Clinic de Nefrologie „Carol Davila” este în subordinea Primăriei Capitalei. Vă ajută acest lucru?

Din fericire, în București situația este bună. Primăria ajută foarte mult spitalele. Fondurile de la Primărie sunt alocate, pe de o parte, pentru reparații și întreținerea spitalului, iar pe de altă parte, pentru utilități, gaze, apă, curent, ceea ce înseamnă o degrevare financiară foarte mare. Și atunci, rămân bani, din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate, pentru aprovizionare cu materiale sanitare și pentru cheltuielile cu personalul, ceea ce oferă un avantaj foarte mare. De asemenea, dacă vorbim de investiții, Spitalul „Carol Davila” este renovat, au fost făcute două corpuri noi de clădire, inițial de către Primăria Sectorului 1, după care, de Primăria Capitalei. În 2011, a fost creată Clinica de Chirurgie, care a adus plusvaloare spitalului, a întregit paleta de servicii medicale. La ora actuală, este singurul centru din țară dedicat pacienților cu patologie renală, în special celor dializați.

În ciuda investițiilor, nu am putut să nu observ că încă există cozi, mici, ce-i drept. Cum putem scăpa de ele?

Nu știu dacă se poate scăpa de cozi. Fără a supăra pe nimeni, Bucureștiul rezolvă mai bine de o treime din patologia țării. Acest spital are adresabilitate, este, practic, leagănul Nefrologiei. Place sau nu place, pacientul vine după serviciul medical și după medic. Cadrele medicale sunt foarte bine cotate și normal că există adresabilitate. Și atunci ai cozi, cel puțin la începuturile de săptămână. Sunt oameni care vin din afara Bucureștiului, aproximativ 30%, care vin cu un bilet de trimitere către noi și ce să facem: să îi trimitem înapoi la Satu Mare? Nu! Sigur, este un neajuns, dar nu atât de mare, căci accesul la serviciile medicale de calitate este garantat în spital.

Anul trecut, ați fost secretar de stat în Ministerul Sănătății. Preferați politicile de sănătate sau chirurgia?

Eu am făcut Facultatea de Medicină, nu pe cea de director sau de ministru. Mie îmi place chirurgia. Vorba profesorului meu Florian Popa: „Să ferească Dumnezeu să vină medicul la spital ca la serviciu”. Noi nu venim la serviciu, noi nu avem un program fix, copiii nu știu când au crescut, așa e această meserie, ți-o asumi, o faci, îți place, indiscutabil. Prima dragoste este chirurgia, nu administrația. Administrația, sigur, o faci de voie, de nevoie. Medicina este mult mai veche decât ministerul, mai veche decât administrația. Și apropo de administrație și de managerii profesioniști – asta e o altă gogoașă. Un studiu american făcut la „John Hopkins” arată că rezultatele administrative cele mai bune se găsesc în spitalele conduse de medici. Nu denigrez economiștii, categoric, dar medicul știe ce are nevoie și atunci e mult mai eficient. Sigur că lângă director trebuie să ai un economist care să știe cum se manevrează banii, un jurist care să-ți spună cum sunt legile, dar asta nu înseamnă că aportul medicului trebuie exclus.

Ce urmează la Spitalul de Nefrologie?

Ne propunem, sper chiar la anul, să facem un compartiment de urologie, pentru că trebuie să aducem și această specialitate în spital, și atunci chiar s-a închis cercul. Colegii urologi vor veni cu tehnici noi, activitatea compartimentului o să fie axată pe endourologie, deci intervenții minim invazive, și litotriție – spargerea calculilor renali cu un aparat special. Astfel, pacienții vor găsi aici absolut toate serviciile de care au nevoie.

Toate intervențiile care se practică în străinătate se fac și la noi. De exemplu, pentru abordul dializei peritoneale (un alt tip de dializă, față de hemodializă), se practică montarea laparoscopică a unor catetere speciale. Intervenția oferă avantajul unei vederi foarte bune și este minim invazivă. Sigur că e un pic mai scumpă, pentru că e vorba de o anestezie generală, dar nu trebuie să judecăm sănătatea în bani. Hai să facem ce este mai eficient pentru pacient, nu ce-i mai ieftin pentru noi.

Cât de importantă este o echipă multidisciplinară în această patologie?

Medicina este un lucru de echipă, chirurgia este un lucru de echipă, nefrologia trebuie să respecte aceleași reguli. Și nu atât nefrologia, cât patologia bolnavului nefrologic, care trebuie să aibă la capul lui nefrolog, cardiolog, diabetolog, chirurg, urolog. Pacientul nefrologic face aceleași boli ca restul populației. Sunt etape în tratamentul acestui pacient care trebuie respectate. În cazul bolnavilor neoplazici, cam 30% sunt pacienți nefrologici, iar 70% sunt pacienți de chirurgie generală. În patologia neoplazică, chirurgia este o etapă din tratament, în rest, noi trebuie să avem anatomopatologul care să ne spună ce formă de cancer este, trebuie să știm după aceea să-l trimitem la oncolog, care, în funcție de datele pe care le furnizăm, o să înceapă tratamentul. E nevoie de o revedere a chirurgului, oncologul hotărăște când se începe tratamentul. Totul este o muncă în echipă, nu merge cu lupul singuratic …

Sunteți și cadru didactic. Cum poate fi îmbunătățit învățământul românesc? Dar perfecționarea cadrelor medicale?

În funcție de instrucție, de învățământ, vom avea și specialiști pregătiți. Criza din Sănătate nu este o criză financiară, e o criză de personal și văd că nimeni nu se preocupă de acest lucru. Instrucția duce la atenuarea nemulțumirii actorilor din sistem, adică pacient, medic, administrație … Cu cât ești mai instruit și cu cât comunici mai bine cu pacientul, cu atât o să ai mai puține probleme. Învățământul este piatra de hotar pe care trebuie să o aibă orice nație, când se distruge așa ceva, s-a distrus nația. În medicină nu înseamnă că dacă s-a terminat cu facultatea, s-a terminat și cu învățatul, cine crede așa ceva n-are ce căuta în acest domeniu. Dacă nu citești măcar o jumătate de oră pe zi specialitate, cred că nu e în regulă, fiindcă trebuie să te pui la punct, ai mijloace de informare gârlă. Știu că e scump să dai 500 de euro pe un abonament pe un an la un site de specialitate, dar trebuie să dai.

În ceea ce privește participarea la evenimente medicale, trebuie să existe un control ceva mai riguros al învățământului în procesul medical, fiindcă altfel devine o chestie formală. Și atunci luăm punctele de educație continuă de la Colegiul Medicilor, toate bune și frumoase, și ne luăm în continuare dreptul de liberă practică. Trebuie să participăm la congresele internaționale: măcar două pe an, unul pe o temă generală și unul pe o temă care te interesează personal. Știi că vin niște nume care mai spun ceva, ajungi cu cinci minute mai deștept, asta-i ideea principală, restul sunt vorbe.

Că tot vorbim despre străinătate, care este diferența dintre sistemul românesc și cel din alte țări?

Sistemul medical românesc oferă destul de multe, față de multe alte sisteme medicale, nu le-aș dori românilor să aibă un sistem medical britanic. Sistemul de urgență de pre-spital este cel mai bun din Europa, statistic vorbind, căci accesul la actul medical în pre-spital este superscurt. Eu am văzut cum, în spitalele din străinătate, stau bolnavii câte 12 ore în camerele de gardă și nu se întâmplă nimic. Nu suntem în „Dr. House” sau în „Anatomia lui Grey”, realitățile sunt altele, și nu numai la noi. La noi, se practică o medicină de calitate, față de banii pe care îi avem alocați, oamenii sunt superpregătiți . Să vă dau un exemplu concludent: 12.000 de cadre medicale sunt în străinătate și sunt pregătite în țara noastră.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: