Politici de Sanatate

Chirurgie cardiacă de top la SUUB

20 august
15:50 2016
Chirurgie cardiacă de top la SUUB

În urmă cu puțin timp, cel mai mare spital din țară nu era pregătit să primească pacienții care aveau nevoie de operații pe cord. De 11 luni însă, de când s-a deschis noua secție de chirurgie cardiacă, întreaga echipă, condusă de medicul Cătălin Badiu, a făcut deja aproape 150 de intervenții. Cât de greu se construiește o echipă, în cât timp se poate înființa o secție într-un spital din România și cât de greu se execută lucrările, despre toate acestea ne spune conf. univ. dr. Cătălin Constantin Badiu, medic primar chirurgie cardiovasculară, în interviul de mai jos.
de Roxana Maticiuc

După 20 de ani petrecuți în Germania, ați avut vreo siguranță atunci când v-ați întors în țară?

În cazul meu, recunoașterea specialității în România a durat cinci ani. În momentul în care a fost recunoscută pregătirea din Germania, eram deja conferențiar al Universității din München și medic primar la Deutsches Herzzentrum München (n. r. – Centrul German al Inimii din München). A fost o perioadă dificilă, iar dacă nu aveam familia care să dorească revenirea mea în țară, aș fi renunțat cu siguranță la acest demers. După recunoaștere și posibilitatea de ocupare prin concurs a unui post în cadrul Spitalului Universitar, în sistemul de stat, am luat decizia definitivă de revenire în țară. Însă, cum mereu am spus că nu vreau să pun toate merele într-un singur coș, a contat foarte mult și faptul că a existat de la bun început oportunitatea să lucrez și în privat.

Nu v-ați gândit să lucrați într-un institut sau într-o secție deja existentă, cu această specialitate, și să o transformați după bunele practici din Germania?

Există în România centre de chirurgie cardiovasculară care chiar au o istorie îndelungată, cum este Institutul de Boli Cardiovasculare „C. C. Iliescu” sau Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant de la Târgu Mureș. Sunt convins că și în astfel de locuri se pot face și se fac, cu siguranță, lucruri noi, dar acestea, din motive diferite, nu au fost locuri unde să merg eu. Cu Târgu Mureș însă am o colaborare extrem de bună. Când am venit în România, aproximativ un an am stat acolo.

În cazul meu, situația a fost de așa natură că în Spitalul Universitar de Urgență din București, cel mai mare spital din țară, conducerea a dorit dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare. De foarte mulți ani, există o secție extrem de mare de cardiologie, cu tradiție, cu un departament dezvoltat de cardiologie intervențională, cu două laboratoare de cateterism cardiac. Din păcate, specialiștii acestei secții de cardiologie nu aveau posibilitatea să le ofere pacienților tratamentul până la capăt, pentru că această ramură de chirurgie cardiovasculară lipsea. În cadrul acestui spital a existat o secție de chirurgie cardiovasculară, dar care s-a ocupat mai mult de chirurgie vasculară periferică, deci tratamentul patologiilor cardiace nu era în prim-plan. În ceea ce mă privește, am vrut și vreau ca această secție să se dezvolte după modelul centrului în care eu am practicat atâția ani, după modelul Deutsches Herzzentrum München. Din păcate însă, lucrurile se mișcă extrem de încet. Am fost mult mai optimist la început, am venit cu foarte multă energie de lucru, energie pe care trebuie să ai grijă să nu o pierzi pe parcurs, din cauza faptului că lucrurile se mișcă atât de încet.

Care au fost pașii pe care a trebuit să îi parcurgeți pentru a pune bazele acestei secții? Mă refer aici la deblocarea de fonduri, la echipamente, la personalul medical…

E dificil de enumerat cum decurg toate etapele, nu există o rețetă prestabilită, pentru că în sistemul de stat nu este ca în sistemul privat, unde un finanțator stabilește că vrea să deschidă o secție, investește banii respectivi, caută oamenii și gata. A fost un drum mult mai lung. Exista un compartiment de chirurgie cardiovasculară în cadrul spitalului. Noi am încercat să vedem ce există și ce mai era necesar, atât din punctul de vedere al infrastructurii, cât și din punctul de vedere al factorului uman, pentru a putea demara programul.

În principiu, pregătirile au început cu doi ani înainte ca eu să mă întorc. Pentru a pregăti personalul care reprezenta nucleul acestei secții, am luat persoane în Germania, pe care le-am antrenat o perioadă acolo. Am luat, mai târziu, oameni la Târgu Mureș sau în spitalul privat unde operez. Am avut atât ajutorul echipei care a existat până în acel moment în SUUB, dar și pe cel al factorilor de decizie din spital și din Ministerul Sănătății. Am alături de mine în această echipă oameni foarte dedicați atât din domeniul chirurgical, cât și din anestezie și terapie intensivă sau cardiologie. Toată pregătirea a fost un proces îndelungat, care încă durează. După demarare și după prima etapă de dezvoltare a acestui serviciu, suntem acum în perioada de dezvoltare a echipei și a infrastructurii. Ne este clar care este finalul de etapă la care vrem să ajungem în următorul an, dar între timp știm și că drumul este presărat cu tot felul de obstacole pe care nu le știi dinainte și pe care înveți să le ocolești, să te ferești de ele astfel încât să nu te doboare.

Când am revenit în țară, în anul 2014, nu se punea problema să facem operații pe cord la Spitalul Universitar. Din păcate, n-am avut atunci susținerea celor de la anestezie și terapie intensivă, care nu aveau experiență cu chirurgia cardiacă și cărora, pe undeva explicabil, le era teamă de un astfel de început. A trebuit să caut mult până să găsesc susținerea unui coleg anestezist, în persoana domnului dr. Cristian Boroș, care a fost format în Institutul „C. C. Iliescu” și care a vrut să meargă pe acest drum alături de mine și alături de noi.

Care sunt acele persoane de bază pe care a trebuit să le pregătiți profesional și fără de care nu ar fi mers lucrurile?

Aici vorbim despre un întreg lanț și fiecare element al acestui lanț reprezintă o persoană-cheie. Dacă vorbim despre cei responsabili de secția de saloane sau despre specialiștii din cardiologie, despre colegii responsabili cu circulația extracorporală, sau despre asistenții din blocul operator, sau dacă ne gândim la tot ce înseamnă anestezie și terapie intensivă, în fiecare loc aveam nevoie de cel puțin o persoană care să fie bine pregătită. Acest lucru era imperios necesar pentru că am dorit de la bun început să pornim cu un nivel de tratament foarte ridicat, nu am vrut să începem o chirurgie cardiacă învechită, a anilor ‘80. În acest moment, deși suntem la început, deși lucrurile sunt încă extrem de dificile și în dezvoltare, ne mândrim cu faptul că facem chirurgia cardiacă a anului 2016, chirurgie minim invazivă și cu o rată europeană de reconstrucții și nu protezări valvulare. Din punct de vedere chirurgical, tratamentul este precum cel dintr-un centru european de vârf.

Acum suntem deja în a doua etapă, în care nucleul de bază formează alți oameni, astfel încât să ne putem dezvolta mai departe. În afară de acest lucru, anul acesta așteptăm și să ne mutăm în noua secție de saloane și în noua secție de terapie intensivă cardiovasculară, care, împreună cu cele două săli de operație renovate, să ne permită o dezvoltare semnificativă în următorii ani.

Câte operații ați făcut până acum, în noua secție?

Până acum, s-au efectuat circa 150 de operații în 11 luni, de când este demarat programul, ceea ce este un număr semnificativ pentru infrastructura pe care o avem și pentru un serviciu la început de drum, fie el în privat sau în sistemul de stat. Numărul, probabil, se va tripla în momentul în care va fi finalizată partea de infrastructură. Acest lucru este necesar atât pentru a putea trata cazurile elective, dar și pentru a putea prelua o parte din urgențele din această zonă a țării.

Spuneați că lucrurile evoluează încet. La ce anume vă referiți?

Trebuie să vă gândiți că și dacă există finanțare pentru dezvoltarea infrastructurii, toate procedurile de licitație sunt foarte complicate și astfel ajungi să demarezi în mod real renovarea unei secții în luna septembrie pentru un proiect cu finanțarea aprobată în martie. Din păcate, niciodată finanțarea nu este suficientă ca să poți acoperi dintr-un singur proiect toate etapele de dezvoltare ale infrastructurii. Astfel, ce trebuie să se dezvolte într-un an se poate rezolva cu noroc în doi sau trei.

Mediul privat este o alternativă bună pentru dumneavoastră?

Pentru mine, a contat foarte mult că există Spitalul Monza, pentru că îmi asigură garanția că pot face anumite intervenții chirurgicale pe care încă nu le putem face în sistemul de stat, că pot face performanță și o pot face în mod constant. Mă bucur că la Spitalul Monza am putut pune în practică de la bun început ceea ce am făcut atâția ani la München. Monza este un spital special, un spital care se dedică mult unei specialități, și este un spital care a adus multe lucruri noi, domeniul fiind unul cronic subfinanțat în România. Trebuie să vă gândiți că pentru chirurgia cardiovasculară nu este acoperit tratamentul nici măcar pentru 50 la sută dintre pacienți. Din acest motiv, un centru, așa cum sperăm să se dezvolte cel din Spitalul Universitar de Urgență București, este extrem de necesar.

Ce ați vrea să se schimbe pentru ca activitatea pe care o aveți acum să ajungă la nivelul din Germania sau poate chiar mai sus?

Modul de finanțare în România este unul foarte rigid, unul care nu îți permite să încerci și să dezvolți lucruri noi. Îmi doresc foarte mult ca secția pe care o conduc să se implice și în dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare, adică să aibă și implicare științifică. Eu am crescut cu acest lucru în centrul în care m-am dezvoltat și în care am lucrat atâția ani. Trebuie să-ți dorești să fii acolo, în vârf, unde clocotește această specialitate. Numai când ești acolo poți face această specialitate la performanță înaltă. Ideea asta este, să se dezvolte totul mai departe.

V-ați gândit să vă întoarceți în Germania?

Nu m-am gândit niciodată până acum să renunț, dar trebuie să-mi amintesc de multe ori de ce am făcut acest pas. Aș spune un neadevăr dacă aș afirma că nu am avut de multe ori senzația că este o luptă în zadar, dar știți cum e, nici Roma nu s-a clădit într-o zi.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: