Politici de Sanatate

„Centrul de boli cardiovasculare al armatei a fost prima instituţie din ţară construită pe modelul unui institut de mono-specialitate”

21 iulie
10:14 2020
„Centrul de boli cardiovasculare al armatei a fost prima instituţie din ţară construită pe modelul unui institut de mono-specialitate”

Interviu cu lt. col. dr. Silviu Dumitrescu, șeful Secției Cardiologie I, Centrul de Boli Cardiovasculare, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”

 

Sunteți șeful Secției Cardiologie I iar de numele dumneavoastră se leagă două premiere la noi, în România. V-ați format aici, la Spitalul Militar Central, sau în afara țării?

Sunt un om format aici, de profesorul Ion Țintoiu, despre care pot să spun că este părintele meu profesional. Prima dată când am intrat în Centrul de boli cardio-vasculare al armatei, așa cum se numea în urmă cu 18 ani, eram rezident în anul II. Toate reflexele mele clinice, tot ceea ce știu, modul în care îmi desfășor activitatea – toate acestea își au rădăcinile în instituția noastră și în modul în care noi am abordat patologia cardiovasculară. Pun accentul pe acest lucru, pentru că Centrul de boli cardiovasculare al armatei a fost prima instituţie din țară construită pe modelul unui institut mono-specialitate, având la dispoziție cardiologie intervențională, chirurgie cardiovasculară, electrofiziologie și aritmologie și, bineînțeles, cardiologia clinică. În momentul acesta, suntem un departament al spitalului Militar, Centrul de Boli Cardiovasculare, păstrându-ne însă, aceeaşi structură funcţională, cu două secţii de cardiologie clinică, compartiment de terapie intensivă cardiacă, laboratoare de explorări neinvazive, de angiografie, de electrofiziologie și implant de dispozitive, cu secţie de chirurgie cardiacă, chirurgie vasculară și de anestezie-terapie intensivă dedicată,  astfel că modalitatea de abordare a patologiei cardiovasculare complexe a rămas unitară. În prezent, atunci când vorbim despre afecţiunile complicate, care necesită gesturi terapeutice invazive, metode chirurgicale, sau metode intervenţionale, hotărârea trebuie luată în echipă.  Societatea Europeană de Cardiologie recomandă constituirea a ceea ce se numeşte „heart-team”.  Această „echipă a inimii” a fost constituită aici cu mult înainte ca recomandarea să fie scrisă într-un ghid al unei societăţi ştiinţifice.  Aşa s-a făcut când eram rezident, aşa se face în prezent.

Se fac aici anumite proceduri care în alte spitale de stat sau private nu se realizează?

Mă pot lăuda fără falsă modestie cu o procedură pe care am făcut-o pentru prima dată în România, anul trecut. Se numeşte revascularizaţie miocardică non-invazivă prin unde de șoc extracorporale.

Căror pacienți li se poate recomanda o astfel de intervenție?

Ne referim la acei pacienţi cu o patologie coronariană, deci o afectare a vaselor care hrănesc muşchii inimii și care nu poate fi abordată  intervenţional, nu pot fi puse stenturi. Ne referim la pacienții care nu pot fi operaţi, care nu pot suporta operaţia de bypass, sau la acei pacienţi la care aceste proceduri s-au efectuat, dar rezultatele pe termen lung nu au fost foarte bune sau s-a produs orestenoză și nu mai au alte soluţii. Nu e ceva care înlocuiește chirurgia sau cardiologia intervenţională, dar este o soluţie de salvare, o metodă care prezintă o speranţă pentru aceşti pacienţi care, practic, nu mai au nicio altă opţiune. Acest dispozitiv este unic în sud-estul Europei. Folosește principiul litotriției extracorporale, deci acele unde de șoc care sunt folosite de multă vreme în tratamentul litiazei renale, numai că în domeniul nostru intensitatea și amplitudinea stimulării sunt diferite. Practic evaluăm zonele de miocard la care există ischemie inductibilă și „bombardăm” miocardul cu unde de șoc, în timp, acolo dezvoltându-se neo-vascularizaţie, adică acel fenomen prin care se produce circulaţie colaterală.  Astfel, apar vase noi care realizează ceea ce chirurgul sau intervenționistul nu mai poate să realizeze: aduc din nou un flux de sânge la miocardul suferind.

Cum se simt acum primii pacienți pe care ați aplicat această metodă?

Anul trecut în august a fost primul pacient și până în prezent avem deja câţiva zeci de pacienţi. Rezultatele sunt bune, există o îmbunătăţire simptomatică semnificativă. Suntem în proces de colectare a datelor, pentru că, evident, vom realiza o analiză statistică, vom verifica imagistic dacă această metodă a avut succes și vom publica rezultatele, dar în prezent pot să spun că din observaţia directă a acestor pacienţi rezultatele sunt bune.

Unde ați învățat această tehnică?

Este o metodă care nu are foarte multe date în sprijinul ei pentru că încă nu este folosită pe scară largă. Noi am învăţat să facem această procedură la spitalul universitar din Torino, unde este aplicată exact la această categorie de pacienţi despre care vă spuneam.  Practic, atunci am participat la tratarea a 11 pacienţi, dintre care 9 au fost operați pe cord, erau bypassaţi și 7 dintre ei aveau şi stenturi.

Anul trecut a mai avut loc o premieră aici, la Spitalul Militar.

Da, s-a realizat primul implant de stimulator de nerv vag. Este o terapie revoluţionară în insuficienţa cardiacă, se numeşte terapie de activare baroreflexă. În insuficienţa cardiacă există un dezechilibru între neurohormonii de stres care sunt foarte crescuţi şi care constituie unul din mecanismele fiziopatologice ale bolii și neurohormonii de relaxare care sunt reduși. Acest dezechilibru dintre sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic, așa cum îi spunem în limbaj medical, constituie unul din mecanismele prin care boala avansează. În prezent nu există o metodă de restabilire a echilibrului. Această terapie de activare baroreflexă își propune să  readucă echilibrul între sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Primul stimulator de nerv vag s-a implantat la noi în instituţie anul trecut în ianuarie, în cadrul unui studiu clinic. Eu sunt și coordonatorul naţional al acestui studiu, trialul ANTHEM, iar această intervenţie se mai realizează și în alte trei centre din România. În momentul în care studiul va valida acest dispozitiv sunt convins că va fi folosit pe scară largă. Procedura este asemănătoare cu implantarea unui stimulator cardiac, însă este realizată de un chirurg vascular și se realizează cu anestezie generală.

Pentru aceste patologii complexe este nevoie de echipe multidisciplinare reale, nu doar pe hârtie. Reușiți să vă coordonați astfel încât să obțineți acea echipă funcțională?

Da, în cardiologie avem un raport de gardă comun, de aceea vă spuneam că există o unitate funcţională și că, din punct de vedere al realizării deciziilor terapeutice importante, acestea se iau împreună, după consultarea tuturor specialităţilor. Cazurile chirurgicale, intervenţionale, se discută zilnic în timpul raportului de gardă și soluţiile sunt stabilite împreună. Se prezintă datele pacientului, se citește coronografia, se evaluează datele ecografice, celelalte afecțiuni pe care le are, chirurgul cardiovascular își spune părerea, anestezistul îşi spune părerea și intervenţionistul oferă soluţiile lui, iar decizia este hotărâtă în urma consultării cu întreaga echipă.

 Sunteţi deschizător de drumuri în cardiologie, sunteți și şef de secţie la un spital de stat. Cum reuşiţi să vă împărţiţi între stat şi privat?

Dificil! Activitatea principală mi-o desfășor în spital, aici unde se tratează cazurile complicate care necesită resurse medicale multipe și care îmi solicită cel mai mult resursele personale. Pe de altă parte, spitalul reprezintă și un mediu restrictiv prin formalismul impus de către cei care stabilesc câte hârtii trebuie să facem noi zilnic. Nivelul de birocraţie asociat actului medical reprezintă una dintre problemele majore și care limitează foarte mult timpul pe care îl ai cu pacientul. Citesc nenumărate articole legate și de birocraţia din sistemul medical american, deci problema nu este doar la noi, dar ea există și este foarte mare. Mai mult, atât la ei cât și la noi, trecerea de la hârtie, la documentele electronice nu a redus timpii birocraţiei. Din contră, i-a crescut semnificativ!  Dacă dimineaţa, până la ora 15:30, sunt în spital, după ora 16 sunt la o clinică unde nu există contract cu CNAS şi acolo regulile pot fi altfel, pot sta de vorbă mai mult cu pacientul. Nu am o mulțime de hârtii de completat. Cred că acesta este elementul cel mai important. Acolo ai mai mult timp să explici, ai mai mult timp să asculţi.

Este adevărat că excelența se face doar la stat?

Sistemul concurenţial e binevenit în sistemul de sănătate. Nu cred că este justificată această teamă de privat.  Există o mare discuţie legată de accesul centrelor private la programele naționale. Până la urmă pacientul alege și atunci când are mai multe opţiuni care sunt accesibile, în situaţia respectivă concurenţa e reală. Atunci când discutăm de cazurile complexe, de obicei privatul respinge. Un bolnav grav de foarte multe ori ajunge la stat. Este o problemă a privatului.  Instituțiile private urmăresc profit. Instituţiile de stat nu urmăresc profit. Mi-e greu să cred că un patron de privat va accepta să nască la el o gravidă care are o boală cardiacă congenitală. Cu certitudine va ajunge la stat. Din punctul acesta de vedere e o diferenţă evidentă. Dacă spitalul vrea doar cazuri simple și ușoare care aduc profit, atunci pe tine, ca medic, te forţează să tratezi doar asta. E o problemă reală în prezent.

Începând din acest an revin rezidenții în Spitalul Militar. Cum a fost perioada în care nu ați avut rezidenți?

Absenţa rezidenţilor în Spitalul Militar a fost o decizie plină de intenţii rele şi care ne-a nedreptăţit în mod profund. Ultimii rezidenţi pe care i-am primit au fost acum cinci ani de zile. Ei vin de obicei cu un ochi critic. Au o viziune formată pe băncile facultăţii, o viziune teoretică. Mai e un aspect foarte important. Rezidenţii sunt cei pe care îi implicăm în proiectele de cercetare. Dacă e să vorbim despre un element important care ne-a fost amputat, acesta este. Nu poţi să faci activitatea curentă de spital, să termini la timp toate celelalte activități și să faci și ceva extra faţă de ceea ce cere spitalul în mod curent. Revenirea rezidenţilor în Spitalul Militar înseamnă repararea unei mari nedreptăţi care ne-a fost făcută.

Din punctul de vedere al politicilor de sănătate, ați vrea să schimbați ceva?

Este o întrebare dificilă. Cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să eliberez medicii de familie care în prezent sunt niște scriitori. Timpul pe care îl au cu pacientul nu există. Cum poate să funcționeze un sistem de sănătate în mod corect dacă baza acestui sistem nu este bună? Vă dau exemplu cu fumatul: în Marea Britanie medicii sunt motivați de stat să facă prevenţie și primesc bani pentru fiecare pacient care se lasă de fumat. Prin urmare majoritatea pacienţilor s-au lăsat de fumat. Dar prevenţia înseamnă timp, energie și bani.

Este profesorul de la o universitate particulară „mai puțin profesor” decât cel de la o universitate de stat?  

Nu, bineînțeles, sau, cel puțin, nu ar trebui sa fie. Un profesor rămâne profesor, același profesor, indiferent de catedra pentru care predă, sau, mai bine spus, de apartanența acesteia. Nu statutul unei Universități determină calitatea actului profesoral. Teoretic, același lucru este valabil și pentru elevii săi: un student bun va fi bun oriunde. Și viceversa!

 

 

Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: