Politici de Sanatate

Cât de fatal este coronavirusul? E cert că este încă departe de a fi clar…

13 aprilie
17:51 2020
Cât de fatal este coronavirusul? E cert că este încă departe de a fi clar…

După mai bine de 100 de ani de la izbucnirea pandemiei de gripă din 1918, ne confruntăm cu o altă pandemie. Infecția cu noul Coronavirus SARS-CoV-2 s-a răspândit pe toate continentele, forțându-ne să trăim cu acest virus pentru o perioadă lungă de timp.

În fața unei noi amenințări virale, cu un număr de cazuri care crește zilnic, guvernele mai multor țări au urmat hotărât recomandările științifice ale savanților, anunțând cele mai extinse restricții privind libertatea personală din istoria mai multor națiuni.

Oamenii de știință și clinicienii au reușit să afle multe despre COVID-19 și patogeneza acestuia, una din constatările de bază fiind că nu toate persoanele expuse la SARS-CoV-2 sunt infectate și nu toți pacienții infectați dezvoltă boli respiratorii severe. Perspectivele expuse pe parcursul ultimelor săptămâni indică faptul că există loc pentru diferite interpretări ale datelor actuale. Cel mai simplu mod de a judeca dacă ne confruntăm cu o boală excepțională letală este să analizăm ratele de deces.

Numărul persoanelor care mor este mai mare sau nu decât numărul de decese la care ne-am aștepta într-o anumită săptămână sau lună? Pe plan global, estimările pentru primele trei luni ale anului arată în jur de 14 milioane de decese, iar cele 114.983 decese de Coronavirus din lume (în momentul realizării acestui articol) reprezintă 0,8% din totalul respectiv. Aceste cifre ar putea să crească, dar sunt, în acest moment, mai mici decât alte boli infecțioase devenite comune (cum ar fi gripa).

Graficele COVID-19 arată o creștere exponențială a cazurilor și a deceselor, ceea ce este foarte alarmant. Dar dacă am urmări gripa sau alte virusuri sezoniere în același mod, de asemenea am vedea o creștere exponențială. Vom vedea unele țări în spatele altora și rate de fatalitate izbitoare. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA, de exemplu, publică estimări săptămânale ale cazurilor de gripă. Ultimele cifre arată că, din septembrie, gripa a infectat 38 de milioane de americani, dintre ei 390.000 fiind internați și 23.000 decedați. Acest lucru nu provoacă alarmă publică, deoarece gripa ne este familiară.

În momentul de față, în lume s-au înregistrat 1.859.011 de cazuri confirmate și 114.983 de decese, în baza unei rate aparente a mortalității de 6%. Acest lucru este adesea citat ca fiind un motiv de îngrijorare, în contrast cu rata mortalității gripei sezoniere, care este estimată la aproximativ 0,1 la sută. Să privim cu atenție datele.

Estimarea ratei de fatalitate a cazurilor pentru COVID-19 în timp real de epidemie este foarte provocatoare. Cifrele inițiale raportate din China și Italia au sugerat o rată a decesului cuprinsă între 5% și 15%, similară gripei spaniole. Creșterea exponențială a cazurilor a indus un prognostic al ratei de deces la care niciun sistem de sănătate din lume nu ar putea face față. Nevoia de a evita acest scenariu este justificată prin măsurile implementate: conform estimărilor, în perioada 1918 – 1920 gripa spaniolă a infectat o pătrime din populația lumii sau aproximativ 500 de milioane de oameni, provocând 50 de milioane de decese.

Comparația ratei de fatalitate a cazurilor pentru SARS, COVID-19 și gripa sezonieră la diferite grupuri de vârstă sunt prezentate mai jos. Chiar dacă rata mortalității este scăzută pentru tineri, este foarte clar că orice sugestie despre similaritatea COVID-19 cu gripa sezonieră este falsă: chiar și pentru cei cu vârsta între 20 și 29 de ani, odată infectați cu noul coronavirus, rata mortalității este de 33 de ori mai mare decât cea prin gripă sezonieră. Pentru persoanele cu vârsta până în 60 de ani, șansa de supraviețuire în urma infecției cu SARS-CoV-2 este de aproximativ 95%, în absența unor afecțiuni comorbide. Cu toate acestea, șansa de supraviețuire va fi considerabil redusă dacă pacientul are condiții de sănătate subiacente și va continua să scadă odată cu vârsta, la cei de peste 60 de ani (The Lancet Infectious Diseases).

Covid-19 poate provoca, în mod clar, compromisuri grave ale sistemului respirator la unii pacienți, în special la cei cu maladii cronice și imunocompromiși. Persoanele în vârstă sunt expuse unui risc sporit, la fel, de fapt, cum ar fi pentru oricare altă infecție. Vârsta medie a persoanelor decedate în Italia este de 78,5 ani, cu aproape nouă din zece decese în rândul celor de peste 70 de ani. Speranța de viață în Italia este de 82,5 ani.

În majoritatea țărilor, excepție făcând Islanda, Coreea de Sud și Germania, testările se efectuează primordial în spitale, acolo unde există o concentrație mare de pacienți susceptibili la efectele oricărei infecții. Cei care lucrează cu oameni bolnavi vor fi de acord că un regim de testare bazat doar pe spitale va supraestima virulența unei infecții. În asemenea circumstanțe, ne confruntăm doar cu acele cazuri COVID-19 care au făcut ca oamenii să fie suficient de bolnavi sau suficient de suspecți pentru a fi testați. Totodată, sunt mult mai mulți despre care nu se știe că sunt contaminați, deoarece nu au nici un fel de semne clinice sau  manifestă simptome ușoare.

Profil COVID -19, per țări. Cât de amplu testăm?

Datele despre COVID-19 diferă în mod drastic de la o țară la alta. Să analizăm datele pentru Italia și Germania. În prezent, Italia are 156.363 de cazuri confirmate și 19.899 de decese – o rată de 12.7%. Germania are 127.854 de cazuri confirmate și 3.022 de decese – o rată de 2,4%. Credem oare că tulpina de virus este atât de diferită în aceste țări din apropiere, încât practic reprezintă diferite boli? Sau că populațiile sunt atât de diferite în sensibilitatea lor la virus, încât rata de deces poate varia de zece ori? Dacă nu, ar trebui să suspectăm o eroare sistemică, deoarece datele Covid-19 pe care le vedem din diferite țări nu sunt direct comparabile.

Să analizăm alte rate: Spania – 10,3%, SUA – 3,9%, Elveția –4,4%, Franța –10,8%, Coreea de Sud – 2,0%, Iran – 6,2%. S-ar putea obține variații mari dacă e să comparăm merele cu portocalele. Înregistrarea cazurilor în care a existat un test pozitiv pentru virus este un lucru foarte diferit de înregistrarea virusului ca principală cauză de deces.

Dovezile din Islanda, o țară care a optat și organizat la nivel înalt testarea în masă a populației, sugerează că până la 50% dintre persoanele confirmate sunt aproape complet asimptomatice, restul, în majoritate, manifestând doar simptome minore. De fapt, cifrele Islandei – 1701 de cazuri confirmate și 8 decese atribuite – dau o rată de deces de 0,4%. Pe măsură ce testarea populației va deveni mai răspândită în alte părți ale lumii, vom găsi o proporție tot mai mare de cazuri confirmate, în care infecția a provocat doar efecte ușoare. De fapt, în timp, acest lucru se va confirma, deoarece, pe măsura progresării epidemiei, majoritatea infecțiilor tinde să scadă din virulență.

Cum se înregistrează decesele?

Există, însă, o altă problemă, potențial și mai gravă: modul în care sunt înregistrate decesele. Dacă cineva decedează din cauza unei infecții respiratorii, cauza specifică nu este, de obicei, înregistrată, cu excepția cazului în care boala este o „boală notificabilă” rară. Deci, cele mai multe dintre decesele prin maladii respiratorii din lume sunt înregistrate ca bronhopneumonie, pneumonie sau o denumire similară. Nu testăm cu adevărat gripa sau alte infecții sezoniere. Dacă pacientul are, să zicem, cancer, o boală neurologică motorie sau o altă boală gravă, aceasta va fi înregistrată ca fiind cauza morții, chiar dacă decesul a fost provocat de o infecție respiratorie. Aceasta înseamnă că, în mod normal, certificarea deceselor prin infecții respiratorii este subestimată.

Ce s-a întâmplat de la apariția COVID-19? Lista bolilor notificabile, care conține maladii precum Variola, Antraxul, Bruceloza, Ciuma, dispărute de mult timp și pe care cei mai mulți dintre medici nu le vor întâlni niciodată în întreaga lor carieră, a fost modificată pentru a include COVID-19, dar nu gripa, spre exemplu. Aceasta înseamnă că fiecare test pozitiv pentru COVID-19 trebuie notificat, într-un mod care nu este necesar pentru gripă sau majoritatea altor infecții.

În climatul actual, oricine are un test pozitiv pentru COVID-19 va fi, cu siguranță, în atenția personalului medical: în cazul în care unul dintre acești pacienți moare, pe certificatul de deces va fi trecut COVID-19, ceea ce nu se întâmpla, de fapt, în infecțiile obișnuite. Există o diferență mare între COVID-19 care a cauzat moartea și COVID-19 găsit la cineva care a murit din alte cauze. COVID-19, fiind notificabil, ar putea crea aparența că, de fapt, ar cauza un număr mult mai mare de decese, indiferent dacă acest lucru este adevărat sau nu. Formal, ar putea părea un criminal mult mai crunt decât gripa, pur și simplu din cauza modului în care sunt înregistrate decesele. Acest mod neobișnuit de a raporta decesele COVID-19 explică constatarea clară a faptului că majoritatea victimelor sale prezintă condiții subiacente – și ar fi, în mod normal, susceptibile la alte virusuri sezoniere, care nu sunt înregistrate practic ca o cauză specifică a decesului.

Care e răspunsul la COVID-19?

Cu siguranță pare rezonabil, acum, ca un anumit grad de distanțare socială să fie menținut o perioadă, în special pentru persoanele în vârstă și cele imunocompromise. Dar, introducerea măsurilor drastice ar trebui să se bazeze pe dovezi clare. În cazul COVID-19, dovezile nu sunt clare. O mare parte din răspunsul la COVID-19 pare explicat prin faptul că urmărim acest virus într-un mod în care nu a mai fost urmărit niciun virus. Scenele din spitalele italiene sunt șocante, parcă preluate de la un post de  televiziune de scandal. Dar televiziunea nu este știință.

Întreprinderea măsurilor drastice pentru a reduce incidența COVID-19 va diminua numărul deceselor. Riscăm să fim convinși că am evitat ceva care nu a fost niciodată cu adevărat atât de sever pe cât ne temeam.

Ce facem atunci? Cum măsurăm consecințele pandemiei asupra sănătății? Controversa morală nu pune în discuție valoarea vieții versus valoarea banilor. Este viață versus vieți. Vom avea nevoie de luni, poate de ani, pentru a evalua implicațiile mai largi ale intervențiilor curente. Pe de o parte, economia, procesul educațional, care au de suferit, pe de altă parte, creșterea incidenței problemelor de sănătate mintală, sau realocarea resurselor din contul altor domenii de sănătate, primordiale până acum. Ce facem cu cei care au nevoie de ajutor medical acum, în alte afecțiuni decât COVID-19, dar nu apelează la servicii, sau, dacă apelează, nu li se pot oferi toate îngrijirile necesare? Toate acestea vor avea consecințe necuantificabile pentru oamenii de toate vârstele, mai cu seamă, în economiile în curs de dezvoltare.

Guvernele de pretutindeni spun că răspund la opiniile savanților, încercând să acționeze responsabil pe baza sfaturilor științifice date. Am decis politici de o amploare extraordinară, fără dovezi concrete ale excesului de daune care s-au produs deja și fără o examinare adecvată a datelor științifice folosite pentru a le justifica. În următoarele zile și săptămâni, trebuie să continuăm să analizăm în mod critic situația privind evoluția Covid-19. Mai presus de toate, trebuie să păstrăm o minte deschisă – și să căutăm ceea ce este, nu ceea ce ne temem că ar putea fi.

Inga Pasecinic

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: