Cancerul de prostată provoacă mii de decese anual, în România fiind pe locul 8 ca mortalitate. Din păcate, viitorul nu aduce vești bune: medicii se așteaptă ca acest tip de cancer să fie din ce în ce mai frecvent, fiind necesare metode de depistare cât mai precoce și de control al bolii pe termen lung, atrage atenția conf. dr. Șerban Negru, medic primar oncologie medicală, președinte Asociația OncoHelp Timișoara, șef Disciplină Oncologie - UMF „Victor Babeș”, dar și o rafinare a metodelor de screening care va permite identificarea selectivă a acelor cazuri care sunt cu adevărat periculoase și necesită o intervenție rapidă și promptă. 

Potrivit Globocan 2020, cancerul de prostată este, în România, al treilea cel mai des întâlnit tip de cancer, cu o incidență de 8.055 de cazuri și o mortalitate de 2.435 de persoane. Cum pot fi scăzute aceste cifre?

Este un cancer frecvent care determină mii de decese anual. Din păcate, este puțin probabil să vedem în viitorul apropiat o scădere a numărului de cazuri, din contră, ne așteptăm ca acest cancer să fie tot mai frecvent, pe măsură ce vom avea o populație masculină tot mai îmbătrânită în țara noastră, care e de așteptat că va trăi tot mai mult. Cancerul de prostată e cunoscut ca un cancer al bărbatului bătrân și, implicit, trebuie să ne pregătim, ca sistem de sănătate publică, să avem un aflux mai mare de pacienți. Pe de altă parte, mortalitatea poate fi redusă prin metode de depistare precoce și de control al bolii pe termen lung. Aici e o discuție mult mai amplă, la ora actuală screeningul prin PSA (antigenul specific prostatei) fiind controversat, în vreme ce alte metode de screening mai precise se lasă încă așteptate.

Care ar fi eficiența unor campanii de screening țintite pe grupele de risc pentru cancerul de prostată? Cum pot fi realizate astfel de campanii de screening?

De mai bine de un deceniu se discută în lumea medicală de profil dacă merită să facem screening prin PSA. S-a dovedit, pe de o parte, că depistează eficient cancerul de prostată, dar, pe de altă parte, această metodă pare a fi prea sensibilă și induce o morbiditate inutilă. Ca să explic mai clar, e vorba de acei pacienți foarte bătrâni și cu multe alte boli, printre care și un cancer de prostată incipient. Ei sunt informați că au cancer după testarea PSA, dar foarte probabil boala nu ar fi generat probleme clinice până la sfârșitul natural al vieții lor. Astfel de pacienți suferă o traumă psihologică din cauza unei informații care este, până la urmă, detrimentală, pentru că ei nu vor suferi, efectiv, de acel cancer. Studiile statistice din spatele campaniilor de screening prin PSA nu au fost foarte convingătoare în privința reducerii mortalității la populația-țintă în urma acestei intervenții.

Investigațiile, ca și terapiile administrate, sunt în permanentă evoluție la nivel global.
Au românii acces la aceste metode moderne de diagnostic și la terapii inovatoare/țintite?

În general, răspunsul este da. Pacienții au mult mai multe opțiuni moderne astăzi decât aveau, să zicem, în urmă cu 10-15 ani. Dacă ne uităm pentru comparație la vecinii noștri, putem spune, noi, românii, că lucrurile stau mai bine aici. Pe de altă parte, nu suntem totuși la același nivel cu anumite țări occidentale în ceea ce privește anumite investigații de înaltă performanță cum este, de pildă, PET-CT-ul cu trasori specifici pentru prostată. E de așteptat, totuși, ca în următorii ani acest decalaj să se restrângă, pentru că, repet, lucrurile au evoluat mult în bine în ultima vreme.

Examenul RMN multiparametric al prostatei 3 Tesla, cel mai precis pentru screeningul imagistic al cancerului de prostată, este disponibil românilor, indiferent că vorbim de sistemul privat de sănătate sau de cel public?

Examenul RMN, în general, este tot mai accesibil în țara noastră, nu neapărat cu aparate puternice de 3 Tesla, dar, în orice caz, avem mult mai multe RMN-uri azi decât în urmă cu câțiva ani. În mod paradoxal, mă aștept ca principala noastră problemă în viitorul apropiat să nu fie de natură tehnologică, ci, mai degrabă, în domeniul resursei umane. Specialiștii de imagistică sunt foarte căutați peste tot în Europa și o mare parte dintre ei au plecat deja. Astfel de specialiști se formează greu și au nevoie de o perioadă de experiență de lungă durată.

Care este impactul diagosticării precoce și tratării la timp asupra ratei de supraviețuire în cancerul de prostată?

Ca în orice cancer, depistarea precoce este de preferat, pentru că ameliorează rata de supraviețuire. Totuși, ca o situație particulară, trebuie să amintesc situațiile menționate anterior, în care cancerele de prostată incipiente sunt depistate prin screening la bărbați foarte bătrâni, cu comorbidități și o speranță redusă de viață. În anumite situații, precizate clar de ghidurile internaționale, se poate pune în mod paradoxal problema excesului de tratament și se recomandă ca acești pacienți să beneficieze de supraveghere activă, fără alte intervenții terapeutice.

Uneori, cel mai bun tratament e prevenția. Cum pot fi realizate campanii de educație a publicului eficiente?

Din nefericire, prevenția în cazul cancerului de prostată, ca metodă de profilaxie primară, are performanțe limitate, pentru că nu există un factor de risc clar care să poată fi evitat prin măsuri comportamentale. Nu suntem în cazul cancerului bronho-pulmonar, de pildă, unde putem recomanda categoric evitarea fumatului, sau al cancerelor postinfecțioase (col uterin, ficat), unde prevenirea infecției reduce foarte mult riscul. Cauza apariției cancerului de prostată este în cele mai multe cazuri incertă, poate cu excepția purtătorilor de gene patologice, unde se observă o agregare mare în familie. De aceea, e greu de spus ce am putea recomanda, în afara unei diete vegetariene care pare să reducă riscul și a unei vieți ordonate care să evite infecțiile cu transmitere sexuală, dar aceste două recomandări sunt suficient de generale pentru a acoperi o paletă mult mai largă de patologii. Mai probabil, vom avea o rafinare a metodelor de screening în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, care va permite identificarea selectivă a acelor cazuri care sunt cu adevărat periculoase și necesită o intervenție rapidă și promptă.

de Valentina Grigore