Interviu cu prof. dr. Ruxandra Ulmeanu, Președintele Secțiunii de cancer pulmonar a Societății Române de Pneumologie, medicul-șef al Laboratorului de Endoscopie Bronșică, Institutul de Pneumoftiziologie ,,Marius Nasta” din Capitală.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică reprezintă un factor major de risc pentru apariția cancerului pulmonar, cele două având aceleași mecanisme: pe de o parte inflamația și pe de altă parte, fumatul și poluarea. „Cu cât pierderea funcției pulmonare este mai mare, cu atât crește și riscul de cancer, de aceea este esențial ca BPOC să fie diagnosticată și ținută sub control, iar pacientul să respecte evaluările periodice care pot depista un eventual cancer pulmonar”, explică prof. dr. Ruxandra Ulmeanu.
Cancerul pulmonar este frecvent la pacienții cu BPOC și reprezintă una dintre cauzele principale de deces. Cum poate fi redus riscul de apariție a acestei complicații?
Factorul esențial în apariția BPOC este, în primul rând, fumatul și, în al doilea rând, poluarea, despre care se vorbește din ce în ce mai mult. În cancer, tot ce înseamnă proliferare anarhică provine tot din această condiție inflamatorie a plămânului. Astfel spus, boala obstructivă are ca mecanism același factor pe care îl are și cancerul pulmonar: pe de o parte inflamația și pe de altă parte, fumatul și poluarea. Așa cum arată dovezile de până în prezent, există un risc de apariție a cancerului pulmonar la pacienții cu BPOC de până la 6 ori mai mare.
Având în vedere diferitele tipuri de afectare respiratorie, diagnosticarea cât mai precisă a bolii este cheia unui tratament adecvat și a prevenirii complicațiilor. De exemplu, fumatul este principalul factor de risc în bolile respiratorii. Însă diferența între o bronșită cronică tabagică, de exemplu (boala unui fumător cronic, manifestată prin tuse și expectorație), și BPOC este că în cea de-a doua apare și amputarea funcției respiratorii. De aceea, spirometria este un factor esențial de diagnostic pentru BPOC. Însăși amputarea funcției pulmonare caracterizează în fapt BPOC, alături de inflamație, pentru că se produc modificări ireversibile. Ceea ce putem face, odată apărut BPOC, este să încetinim progresia bolii, să încetinim pierderea funcției pulmonare. Cei care au forme de BPOC severe și foarte severe, adică cei care au pierdut mai mult de 50% din funcția pulmonară, au un risc și mai mare de apariție a cancerului pulmonar.
Știm că atât BPOC, cât și cancerul pulmonar sunt diagnosticate în stadii avansate. Cum poate fi rupt acest lanț al slăbiciunilor?
Un factor comun pentru BPOC și cancerul pulmonar este că nu au elemente de diagnostic specifice foarte multă vreme după declanșarea bolii și, deci, nici simptome specifice. Astfel, pacientul se prezintă foarte târziu la diagnostic, iar depistarea tardivă a bolii, oricare ar fi ea, duce la o evoluție dramatică.
Împreună cu diagnosticarea cât mai rapidă a BPOC, trebuie să avem în minte și faptul că pacienții deja depistați trebuie evaluați periodic pentru riscul de apariție a cancerului pulmonar – considerat cel mai „rău” dintre toate cancerele. Știm simptomele BPOC: tuse, expectorație, oboseală. Însă, de multe ori, acestea sunt puse pe seama înaintării în vârstă sau a altor aspecte, de aceea prezentarea la medic este tardivă. În plus, la pacientul cu BPOC la care se suprapune cancerul pulmonar, aceste simptome devin și mai severe: hemoptizia (expectorații cu sânge), tuse care nu mai poate fi stăpânită, chinuitoare, pierdere importantă în greutate, disfonie (răgușeală – pacienții nu mai reușesc să vorbească cum trebuie, deoarece tumora invadează structurile din jur).
Pentru a putea obține un diagnostic cât mai rapid, trebuie să existe, pe de o parte, conștientizarea pericolului BPOC pentru medici, mai ales medicii de familie, pe care ne bazăm foarte mult în această diagnosticare precoce, deoarece au un contact permanent cu pacienții și trebuie să-i convingă să meargă pentru evaluare la medicul specialist măcar o dată pe an. Pe de altă parte, trebuie să conștientizăm pacienții, pe cei care au expunere la fumat, poluare, factori profesionali, să meargă la medicul specialist când deja obosesc foarte tare sau, pur și simplu, o dată pe an. Nu prea sesizezi problemele când apare boala inițial.
De asemenea, pacienții diagnosticați cu BPOC trebuie, măcar o dată pe an, să aibă în vedere evaluarea pentru cancerul pulmonar. La BPOC diagnosticat, ca să vezi dacă tratamentul este suficient și dacă boala este ținută sub control, ai nevoie să știi dacă pacientul își stăpânește simptomele, dacă are sau nu exacerbări care necesită spitalizare și, evident, cât de mult se degradează funcția pulmonară, efectuând spirometria. Ceea ce ne dorim este să ținem sub control aceste simptome și pacientul să nu mai revină la statusul anterior apariției BPOC, să încetinească degradarea funcției pulmonare.
Ce ar însemna un screening al acestor afecțiuni?
La pacienții cu BPOC, cu cât boala este mai severă, cu atât trebuie să avem în vedere evaluarea pentru apariția unui cancer pulmonar. Deci la pacienții cu BPOC, la cei care sunt expuși și la poluare sau la cei care au și expunere profesională trebuie să avem în vedere efectuarea unui screening, aceasta incluzând tomografia computerizată cu doză de iradiere mică (low dose CT). De asemenea, se vorbește din ce în ce mai mult și de bronhoscopie în cadrul acestui screening la persoanele cu risc. Există acum metode moderne de depistare endoscopică, prin bronhoscopie, a leziunilor preneoplazice sau minim invazive în teritoriile accesibile direct bronhoscopului, care pot fi vizualizate direct de medic. De exemplu, bronhoscopia cu autofluorescență sau bronhoscopia cu filtru îngust (narrow band imaging), coroborată cu alte informații (tomografie computerizată, context clinic, simptomatologic, istoric, antecedente personale sau heredocolaterale) poate atrage atenția asupra anumitor zone suspecte endoscopic pentru leziuni preneoplazice sau minim invazive. La bronhoscopia cu autofluorescență, aceste zone sunt colorate diferit, iar la bronhoscopia cu filtru îngust se evidențiază o rețea microvasculară submucoasă mult mai accentuată, știindu-se că o caracteristică a modificărilor neoplazice este aceea că vascularizația crește foarte mult în zona respectivă.
Au avut pacienții acces la diagnostic în acești aproape doi ani pandemici?
Laboratorul de endoscopie al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” a funcționat în permanență, cu reguli suplimentare de siguranță, evident. La început a fost acea teamă de infectare, însă pare că lucrurile își revin, oamenii înțeleg importanța diagnosticării acestor boli cronice de natură respiratorie și vin la spital.
În ceea ce privește riscul de infectare cu SARS-CoV-2, pacienții trebuie să înțeleagă un lucru esențial: să nu ignore simptomele, ajungând la spital când poate fi prea târziu. În cazul celor cu cancer pulmonar sau BPOC, esențială este vaccinarea, care îi poate feri de formele severe de boală.
de Valentina Grigore
