Interviu cu prof. dr. Simona Rednic, președintele Societății Române de Reumatologie.
Persoanele tinere și active pot suferi de boli imune inflamatorii care le pot afecta semnificativ viața, deoarece trăiesc cu durere, handicap, disfuncții articulare, dificultăți de mers sau chiar de socializare. Ideea că bolile reumatice afectează doar oamenii vârstnici este o prejudecată, iar bolile imune inflamatorii – artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul – afectează în mod special oamenii tineri și doar foarte rar ele apar după vârsta de 50-60 de ani. Unele dintre aceste afecțiuni sunt dificil de diagnosticat, iar o problemă este și aceea că în România sunt doar în jur de 300 de medici reumatologi, mulți dintre ei concentrați în centre universitare, în timp ce unele județe sau orașe mari au un singur astfel de medic, explică prof. dr. Simona Rednic, medic primar la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca și profesor de Reumatologie și medicină internă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”.
Bolile reumatice sunt adesea ignorate, chiar dacă manifestările sunt dureroase. Ajung românii cu aceste afecțiuni târziu la medic? Și ce soluții vedeți pentru ca acest lucru să se schimbe?
Bolile reumatice sunt de multe feluri, este foarte important de precizat acest lucru. „Reumatism” nu este un termen comun pentru mai multe boli, ci sunt foarte multe boli care se manifestă la nivelul sistemului musculo-scheletal, la nivelul articulațiilor, mușchilor și oaselor. Aceste boli pot avea cauze foarte diferite, de la inflamatorii – imune sau autoimune – până la degenerative – cum este artroza, pe care o fac mai degrabă pacienții vârstnici. Altele apar din cauza suprasolicitării sau a pozițiilor proaste – reumatismul abarticular – sau de cauze microcristaline – cum este guta, o inflamație articulară care apare din cauza cristalelor de acid uric. Fiind atât de variate, lucrurile stau foarte diferit în funcție de de care despre ele vorbim. Ele nu sunt neapărat ignorate, dar nu pot fi tratate la fel. De exemplu, pacienții care au boli inflamatorii trebuie identificați din marea masă de pacienți care au boli articulare, pentru că ei chiar trebuie să ajungă repede la medic. În cazul lor, tratamentele trebuie instituite devreme, înainte să apară distrucțiile. Pe de altă parte, artroza, care este foarte frecventă la vârstnici – aproape toți vârstnicii o au – nu este așa o mare urgență. Ea poate fi supărătoare, dar nu este atât de important ca pacientul să ajungă repede la medic.
Așadar, diferențele sunt mari în funcție de boala despre care vorbim.
Nu aș spune că sunt ignorate, pentru că principala manifestare a bolilor reumatice este durerea, iar durerea este rareori ignorată, puțini pacienți stau multă vreme cu durere. Alte simptome – palpitații, edem, erupții – sunt mai degrabă neglijate. Durerea este mai greu de neglijat.
Problema principală este că pacienții trebuie să ajungă la medic diferențiat, în funcție de cauza diferită a durerilor articulare și de multele boli care determină durerile articulare.
O soluție ar putea fi educația medicilor și în primul rând a medicilor de familie, care ar trebui să identifice în mare patologia, pentru că dacă este vorba despre patologie imună inflamatorie trebuie îndrumată, cu oarecare viteză, iar dacă este vorba despre patologie artrozică, nu este la fel de urgent. La fel și educația medicilor de alte specialități. Societatea Română de Reumatologie încearcă de multă vreme să facă cursuri educative pentru diverse categorii de medici.
Aceste boli afectează doar persoanele în vârstă sau este o prejudecată? În ce măsură sunt afectate persoanele tinere, active?
Sunt mai multe prejudecăți legate de bolile reumatice. Una dintre ele este că afectează doar oameni vârstnici. Nu este adevărat. Bolile imune inflamatorii – artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul – afectează în mod special oamenii tineri. Foarte rar ele apar după vârsta de 50-60 de ani. Este adevărat că cea mai mare parte a afecțiunilor musculo-scheletale sunt patologia degenerativă a vârstnicului – artrozele, precum spondiloză, gonartroză, coxartroză. Dar acestea nu au niciodată severitatea bolilor imune inflamatorii.
Așadar, persoanele tinere și active pot suferi de boli imun-inflamatorii care le pot afecta semnificativ viața, deoarece trăiesc cu durere, cu impotență funcțională, dizabilitate si handicap, care le pot afecta semnificativ viața familială si profesională.
Cât de dificil de diagnosticat sunt aceste afecțiuni, având in vedere faptul că sunt foarte multe și pot fi asemănătoare ca manifestări?
Sunt destul de dificil de diagnosticat. Din nou, depinde de boală și de care boală reumatică vorbim. Artroza, de exemplu, este relativ ușor de diagnosticat – persoană vârstnică, cu durere de un anumit caracter, la anumite articulații. Uneori nici nu este nevoie de investigații sau imagistică pentru că o recunoști.
În schimb, unele boli imune inflamatorii – cum sunt colagenozele, lupusul, sclerodermia, dermatopolimiozita – sunt boli chiar greu de recunoscut. Sunt boli de specialist, care au simptome diverse – nu doar simptome musculare și articulare, ci și simptome pulmonare, simptome cardiace, simptome cutanate, simptomatologie renală – care trebuie puse împreună pentru a stabili diagnosticul. Unele dintre bolile reumatismale sunt foarte greu de diagnosticat.
De aceea, este importantă recunoașterea, mai ales la nivelul medicilor de familie, pentru că ar fi important ca un centru terțiar, cum este Centrul de Reumatologie de la Cluj sau unele centre universitare, să vadă în mod special această categorie, de boli greu de diagnosticat, și să nu fie invadate de pacienți cu dureri de spate sau de genunchi care pot fi tratate în multe alte părți și chiar la nivel de medic de familie.
Aceste afecțiuni riscă să fie invalidante, mai ales dacă se ajunge târziu la medic?
Categoric, toate bolile reumatismale pot fi foarte invalidante, cu atât mai mult cele inflamatorii, care apar la tineri și pot determina anchiloze, deformări articulare, moficări foarte mari. Și chiar și artroza, dacă este severă, poate fi rapid progresivă și oamenii pot să se miște cu mare dificultate dacă nu fac intervenții chirurgicale de protezare de genunchi sau de șolduri.
Sunt persoane care vin foarte tardiv și adesea vin în afara resurselor terapeutice. Dar mai puțini.
În acest moment avem toate condițiile pentru a ajuta acești pacienți? La nivel de programe pentru pacienți ce putem schimba în bine?
Legat de acces, aș spune că sunt două probleme: una legată de faptul că medicii de familie cunosc mai puțin patologia reumatismală, din cauză că se face puțină reumatologie în facultate, iar a doua este că sunt foarte puțini reumatologi în țară – suntem doar în jur de 300 și destul de rău distribuiți, adică concentrați în câteva centre universitare, iar în rest sunt județe întregi și orașe mari care au, eventual, un reumatolog sau niciunul.
Sunt programe pentru unele dintre boli – spondilita, poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică – programe de sănătate foarte bine puse la punct și algoritmate, cu medicamente absolut speciale, scumpe unele dintre ele, dar care se dau în anumite condiții, nu la toți pacienții, dar la care pacienții care au nevoie pot ajunge. Una dintre principalele probleme este că trebuie să accesezi un reumatolog care poate și știe să folosească aceste programe, care are acces la registru, care știe cum se administrează aceste preparate și să selecteze pacienții în bune condiții.
În rest, sunt boli care beneficiază de cele de mai sus și sunt boli care beneficiază mai puțin, de exemplu artroza nu are foarte multe resurse terapeutice în afara chirurgiei – se protezează astăzi aproape toate articulațiile, genunchii și șoldurile cu destul de multă ușurință, mai puțin alte articulații, dar poate fi o soluție.
Societatea Română de Reumatologie are printre sarcini informarea și educația continuă a cadrelor medicale, îmbunătățirea programelor pentru medici. La ce lucrează acum Societatea și ce planuri aveți pentru a îmbunătăți lucrurile în acest domeniu?
Societatea Română de Reumatologie tocmai a revizuit curricula de reumatologie pentru medicii rezidenți, pentru că erau acolo câteva lucruri destul de demodate, și tocmai o să trimitem în așa fel încât absolvenții, specialiștii tineri de reumatologie să fie pregătiți, să aibă o bază largă de Medicină internă, bază și informații și din alte specialități și să poată stăpâni tot ceea ce înseamnă patologia reumatică și interferențele, bolile din jurul acesteia.
De asemenea, am făcut recomandări legate de pacienții cu boli reumatismale și COVID-19. Am făcut chiar două categorii de recomandări: unele anul trecut, la începutul pandemiei, când știam mai puține lucruri, apoi am revenit cu recomandările anul acesta, când am aflat mai multe. Am făcut recomandări legate de terapie și legate de situația în care pacienții cu boli reumatice se infectează cu SARS-CoV2.
Am făcut încă din primăvară și recomandări legate de vaccinarea împotriva COVID-19, iar acum lucrăm la updatarea lor, pentru că și în cazul vaccinării am aflat mai multe în ultima vreme. În principal, nu există contraindicații pentru vaccinare și marea majoritate a pacienților noștri ar trebui să se vaccineze, pentru că beneficiile vaccinării sunt de departe și mult superioare riscului pe care COVID-19 l-ar putea avea.
Organizăm, de asemenea, întâlniri cu medicii reumatologi și am avut și un congres hibrid, organizăm lunar, uneori chiar de două ori pe lună, întâlniri online pentru educarea medicilor reumatologi pe diverse teme – am avut întâlniri pe poliatrită, vom mai avea pe lupus, osteoporoză. Facem și pregătire pentru rezidenți cu prezentări de cazuri clinice. Am avut și vom mai avea cursuri pentru medicii de familie, pentru că recunoașterea patologiei și îndrumarea ei diferențiată, în funcție de suspiciune, este extrem de importantă.
de Alina Neagu
