Politici de Sanatate

Avem nevoie de o unitate centrală de achiziții în Sănătate

26 decembrie
19:00 2019
Avem nevoie de o unitate centrală de achiziții în Sănătate

Interviu cu Bogdan Pușcaș, președinte Agenția Națională de Achiziții Publice (ANAP)

Sunteți președintele unei agenții tinere, fără de care România nu ar fi avut nicio șansă să primească fonduri europene. Ați stat, practic, la baza înființării ei. Care a fost contextul în care a apărut ANAP?

Agenția a fost înființată în septembrie 2015, prin comasarea atribuțiilor agenției ANRMAP, fosta Agenție de Reglementare și Autorizare a Achizițiilor Publice și ale unei direcții generale din Ministerul de Finanțe, Unitatea Centrală de Verificare a Achizițiilor Publice. În 2015, guvernul Ponta a decis să le unească într-o singură agenție, ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice).

Eu am venit în decembrie 2015 în funcția de consilier al guvernului Cioloș pe achiziții publice, iar pe 26 ianuarie 2016 am fost numit președinte al Agenției prin decizia premierului. Era nevoie de această Agenție pentru că în acel moment existau două chestiuni importante de rezolvat. Prima chestiune o reprezentau condițiile impuse de Comisia Europeană pentru deblocarea fondurilor europene. Practic, pentru a ne putea debloca fondurile europene, s-au impus aproximativ 130 de condiții pentru sectorul de achiziții publice, toate trebuind îndeplinite. A doua chestiune foarte importantă era transpunerea directivelor europene. În 2014, UE a emis noi directive pentru sectorul de achiziții, iar noi, ca orice stat membru, aveam doi ani la dispoziție pentru a le introduce în legislația românească, altfel intram în infringement. În aprilie 2016, am reușit să trecem cele patru legi care transpun acest pachet de directive prin parlament: legea achizițiilor, legea utilităților, legea concesiunilor și legea remediilor. În ianuarie 2018, am primit „ok-ul” de la Bruxelles pentru îndeplinirea tuturor condițiilor.

Ce experiență aveți pe partea de achiziții publice?

Am o experiență vastă în ceea ce înseamnă acest sector al achizițiilor publice. Am început să lucrez în 2004 în Administrația Publică, în cadrul Autorității Naționale de Control. După, am fost consilier pe achiziții în Ministerul Dezvoltării, unde am făcut parte din diverse comisii, am luat parte la diverse licitații și am atribuit contracte. Am lucrat și în cadrul Ministerului Educației, fiind exclusiv pe partea de achiziții. Am lucrat și în privat, tot pe partea de achiziții publice și dezvoltare de business. În 2015, am fost consilierul premierului pe achiziții publice, iar din ianuarie 2016 sunt președintele Agenției Naționale de Achiziții Publice. Deci sunt în acest domeniu de 15 ani.

Cât adevăr și câtă poveste sunt în ceea ce se spune despre birocrația din spatele unei achiziții publice?

În termeni absoluți, nici pe departe. Problema percepției unei achiziții are mai multe aspecte. În primul rând, apare această chestiune nu prea amintită, o minimă capacitate administrativă din partea tuturor celor implicați. Concret, dacă într-o primărie de comună personalul nu are o minimă cunoaștere asupra procedurii, este clar că procesul va fi mai îndelungat și mai greu. O achiziție de hârtie de scris nu este la fel de complicată ca una de autostrăzi sau de aparatură medicală. Lucrurile pot fi văzute din mai multe perspective. Nu poți cumpăra echipamente de top fără o comisie de evaluare care să știe ce să ceară și ce să verifice. Lucrurile nu sunt neapărat mai complicate ca în alte țări europene, dar la noi există foarte multe impedimente din cauza faptului că profesia de „expert în achiziții publice” nu este o funcție reglementată. În România, dacă astăzi face cineva 40 de ore de curs la o societate comercială care vinde formare profesională continuă, poate deveni expert în achiziții publice. Nu este suficient, iar asta conduce la o calificare efectivă la locul de muncă. Concret, strică patru-cinci licitații, până le înțelege. În multe dintre instituții aceste cursuri sunt date mai mult ca o recompensă. Domnii președinți trimit angajații vara la mare, iarna la munte, iar între timp mai vin și cu o diplomă. De aici și multitudinea de voci care spun că e foarte complicat.

Vă amintiți vreun caz de vreo achiziție care s-a întârziat/ratat din cauza lipsei de experiență?

În domeniul medical este celebrul caz Hexi Pharma, care a generat efecte sistemice. Achiziția de dezinfectanți care s-a dovedit a fi falsă a generat un scandal în presă, fiind investigată de mulți. Din cauza acestei probleme, s-a pornit implementarea unei documentații standard pentru aceste biocide. Urmarea unei achiziții făcute eronat a fost standardizarea documentației, astfel încât să se evite incidente de acest tip, în viitor.

Cât de dificile sunt achizițiile în domeniul Sănătății?

Achizițiile din domeniul Sănătății au o principală problemă: conflictul ideologic. Întotdeauna vor avea dispute directorul economic cu directorul medical. Medicul știe ce vrea, dar directorul economic trebuie să-i explice că acea procedură are de respectat niște principii  precum transparența, tratamentul egal și liberul acces. Nu întotdeauna ce vrea medicul se poate și cumpăra de către expertul de achiziții publice. Majoritatea caietelor de sarcini sunt făcute de către directorii medicali și de alți specialiști din domeniu, iar acestea conțin de multe ori prevederi restrictive. Încă se lucrează la găsirea și formarea achizitorilor buni, pentru a putea avea parte de produsele de cea mai bună calitate.

Pentru achizițiile directe există niște praguri până la care acestea se pot face? Cum vi se par aceste praguri?

Ca urmare a negocierii cu specialiștii Comisiei Europene, am stabilit anumite reglementări. Cred că în acest moment sunt suficiente pentru a nu denatura scopul. O achiziție directă îmi rezolvă o problemă punctuală, fără prea multe riscuri și complicații, însă cu impact direct asupra activității comerciale. În momentul în care pragurile devin foarte mari, s-ar putea să se denatureze scopul achiziției directe. Dacă eu am nevoie de o ușă, dar am un prag care mă lasă să cumpăr 100 de uși, este posibil să apară unele probleme.

Dar în domeniul Sănătății?

Opinia mea este aceea că ar trebui să funcționeze foarte bine unitatea centrală de achiziții. În sănătate se pot obține reduceri foarte, foarte mari. Dacă toate spitalele din România ar cumpăra aspirina într-un singur contract, reducerea poate fi până la 60%, așa cum au obținut și alte state. Ar trebui cumpărate la comun toate medicamentele din programele naționale. Părerea mea este că în acest domeniu ar fi benefică o centralizare a cererii. În Europa așa funcționează lucrurile. În Franța, în Suedia, în Austria, se acționează în acest mod, cel puțin pe partea de programe naționale care pot afecta bugetul. Dar este nevoie de oameni foarte bine pregătiți ca să poată face față cerințelor și volumului de muncă.

Unde îi putem găsi pe acești specialiști?

Noi avem un proiect în acest sens, vom face un curs de calificare, nu doar de perfecționare, care va avea scopul de a face din achizitor o profesie. Cam 6-12 luni ar dura să ajungi expert în achiziții publice.

de Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: