Pentru remedierea problemelor cu resursa umană din domeniul sănătății este nevoie de un plan strategic și de schimbarea paradigmei/ modelului de sistem, a afirmat ministrul Alexandru Rafila în cadrul conferinței ”Modele de bună practică în administrarea spitalelor”.

Potrivit demnitarului, pilonii Strategiei multianuale pentru dezvoltarea resurselor umane în sănătate 2022- 2030 sunt generarea, gestionarea, motivarea și guvernanța acestor resurse.

Cele 6 direcții de acțiune ale Strategiei sunt:

1. Îmbunătățirea guvernanței și actualizarea cadrului legislativ în domeniul resurselor umane în sănătate la standardele europene și cerințele OMS
2. Îmbunătățirea gestionării resurselor umane în sănătate prin reglementare, retenție, evaluarea și dezvoltarea continuă
3. Actualizarea învățământului universitar medical și farmaceutic la cerințele europene prin formarea profesională bazată pe competențe
4. Îmbunătățirea cadrului privind educația medicală continuă și formarea postuniversitară adecvată a personalului medical
5. Crearea și implementarea unui mecanism eficient de planificare și analiză a resursei umane în sănătate
6. Implementarea unui management eficient al resurselor umane în sănătate la nivel instituțional, pentru asigurarea condițiilor adecvate de muncă, instruire și motivare.

Principalele provocări ale sistemului de sănătate în domeniul resurselor umane sunt:

• Disparități majore cu privire la distribuția geografică a medicilor atât între mediile urban și rural, cât și la nivelul județelor. Potrivit datelor prezentate, 90% din totalul medicilor și 87,5% din totalul medicilor dentiști activează în mediul urban. 50% din numărul total al cazurilor de spitalizare continuă se concentrează în spitalele din centrele universitare medicale, pe primele trei locuri aflându-se București (822.649 cazuri), Iași (203.532 cazuri) și Cluj- Napoca (189.011 cazuri).
• Lipsa atractivității posturilor vacante din teritoriu.
• Numărul insuficient de medici de familie, atractivitatea scăzută a unei cariere în medicina primară și distribuția inechitabilă a resursei umane în acest domeniu. Potrivit datelor Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, 328 de localități (comune) din România nu aveau un medic de familie în 2020, existând un deficit de aproximativ 2187 medici de familie necesari în 1.414 localități. O mare problemă o reprezintă vârsta înaintată a medicilor de familie: 40% sunt în pragul pensionării sau au depășit deja vârsta de pensionare, ceea ce va accentua și mai mult deficitul în următorii ani.
• Existența unor specialități medicale cu deficit de personal.
• Dificultăți în încadrarea tinerilor medici specialiști după finalizarea rezidențiatului și pregătirea neuniformă în timpul rezidențiatului. Numărul de medici și farmaciști rezidenți aflați în pregătire în anul 2022 era de 30.250: 21.882 în domeniul Medicină, 4.280 în domeniul Medicină Dentară și 4.088 în domeniul Farmacie. ”Mare parte dintre medicii rezidenți nu au asigurat un post în sistemul public la finalul rezidențiatului, posturile scoase la concurs fiind prea puține față de cerere, ceea ce ridică un semn de întrebare față de eficacitatea acestui sistem de organizare”, a atras atenția prof. dr. Alexandru Rafila.
• Numărul mic de asistenți medicali absolvenți de studii superioare. În asistența medicală, anul 2020 a adus 100 de absolvenți la 1000 de locuitori, față de media UE de 35,1. Cei mai mulți sunt absolvenți de școli postliceale.
• Accesul redus la programe de educație medială continuă și supraspecializare.
• În trecut, lipsa unei viziuni de ansamblu asupra resurselor umane din sănătate.

Ministrul sănătății a mai atras atenția că, pentru mulți ani, România s-a aflat în mijlocul unei crize a resurselor umane în sănătate.

”Principala cauză pentru această criză a fost reprezentată de fenomenul migrațional – 47.500 de profesioniști în domeniul medical (medici, asistenți medicali și moașe, medici dentiști, farmaciști) solicitând, în perioada 2010- 2016 certificate de conformitate (documente necesare pentru a lucra într-unul din statele Uniunii Europene). În 2016, în România mai activau doar 54.304 medici, ceea ce reprezintă o medie de aproximativ 270 medici/100.000 de locuitori, mult sub media de 340 medici/100.000 de locuitori și mult în urma unor state precum Austria (524 medici/100.000 de locuitori), Germania (431 medici/100.000 de locuitori) sau Italia (394 medici/100.000 de locuitori). Între timp, lucrurile au mers pe un trend ascendent, în 2018- 2019 România deja se apropiase de media UE (304,7 medici și aproape 800 de asistenți medicali la 100.000 de locuitori)”, a explicat prof. dr. Alexandru Rafila.

În anul 2020, potrivit INS, sistemul sanitar a fost deservit de 359.673 persoane:

• Medici: 65.740 persoane (19%)
• Medici stomatologi: 18.491 persoane (5%)
• Farmaciști: 19.470 (5%)
• Fiziokinetoerapeuți cu studii superioare: 2.275 (1%)
• Asistenți medicali cu studii superioare: 16.784 (5%)
• Alt personal sanitar cu studii superioare (biologi, chimiști, fizicieni): 4.302 persoane 1%)
• Personal sanitar mediu: 152.686 persoane (4%)
• Personal sanitar auxiliar: 73.931 persoane (21%)

”Prin creșterile salariale semnificative din perioada 2016-2018, prin investițiile în infrastructura de sănătate, ce au devenit prioritare pentru autoritățile publice centrale și locale, prin dezvoltarea continuă a sistemului privat de sănătate, fenomenul migrațional s-a diminuat în țara noastră.  Cumulat cu suplimentarea masivă a locurilor și posturilor scoase la concursul de rezidențiat, începând cu anul 2018, România a reușit să recupereze acest decalaj față de țările europene”, a mai spus ministrul sănătății.