Interviu cu dr. Sergiu Cobilețchi, șeful Departamentului Anestezie și Terapie Intensivă (ATI), Institutul de Medicină Urgentă.
Anestezia și terapia intensivă este unul dintre cele mai importante departamente ale unui spital, locul în care se duce adesea o luptă pe viață și pe moarte, unde sunt asistate persoanele aflate în stare critică, ce necesită un tratament cu totul special. În ATI sunt îngrijiți pacienți în stare critică, cu probleme amenințătoare de viață, ale căror funcții vitale depind de aparaturi și echipamente complicate, de resurse medicale avansate, care nu sunt disponibile în alte departamente ale unui spital, după cum explică, Dr. Sergiu Cobilețchi, șeful Departamentului Anestezie și Terapie Intensivă (ATI), Institutul de Medicină Urgentă. Dr. Cobilețchi ne-a relatat despre rolul ATI, importanța lucrului în echipă, provocările pandemiei Covid-19, pe care le-a întâmpinat în această perioadă.
Ce înseamnă un departament ATI?
Acesta este locul în care pacientul de cele mai multe ori câştigă lupta cu boala, dar există şi situaţii nefericite în care acesta o pierde. Pierderea sănătăţii îi face pe cei bolnavi şi pe cei care le stau la căpătâi, medici, rude, prieteni, să simtă ce înseamnă iminența morţii, culminaţia suferinţei, lupta între viaţă şi moarte care se duce la reanimare. Când pacienții sunt externați din ATI, este o veste grozavă pentru toată lumea. Cu toate acestea, nu înseamnă neapărat că drumul către recuperare este drept. Pe măsură ce descoperirile și noile tehnologii cresc, rata de supraviețuire pentru pacienții extrem de critici, numărul posibilelor complicații ulterioare crește, ceea ce înseamnă că viața după ATI poate fi complexă.
Ce face un medic de terapie intensivă?
Un medic de ATI este un profesionist format în domeniul medicinei intensive sau de asistare a persoanelor aflate în stare critică. Totodată, acesta nu poate fi limitat de granițele unei singure specializări, unui singur organ afectat sau a unei singure vârste. Medicul de TI lucrează cu toate categoriile de pacienți, pentru că oricine se poate afla, la un moment dat, în stare critică, în diverse condiții. El trebuie să aibă cunoștințe din majoritatea specializărilor tradiționale, deoarece ATI este multidisciplinară. Acest lucru nu înseamnă că un medic de terapie intensivă nu are nevoie de alți specialiști; dimpotrivă, una dintre cele mai importante abilități ale sale este de a coordona echipa multidisciplinară care lucrează la ATI. O singură persoană nu poate acoperi volumul de cunoștințe medicale și diversitatea abilităților necesare astăzi în tratamentul bolnavilor în stare critică. Un rol cheie al medicului ATI este de a coordona eforturile tuturor specialiștilor care sunt implicați în planul terapeutic pentru persoanele internate în cadrul secției de terapie intensivă. Aceasta e o profesie în care trebuie să fii strateg. Fiecare om din echipă trebuie să-și știe foarte bine rolul, iar strategul să-i coordoneze. Când se dă „ordinul”, toată lumea știe ce are de făcut. Dar ești și un fel de pompier, mereu pregătit pentru intervenții. Specificul în ATI este că fiecare continuă și completează ce a făcut cel de dinainte, altfel degeaba a muncit colegul de dinainte, căci se pierde bătălia. În ATI nu există vârfuri detașate de restul echipei, toți trebuie să fie foarte buni profesioniști și să fie compatibili. ATI trebuie simțită, trebuie să vină din interior, altfel nu avem cum să progresăm.
Cum este viața de zi cu zi în ATI?
De multe ori în secțiile de terapie intensivă ajung pacienți în urgență, cu condiții severe, precum stop cardio-respirator, accidente vasculare, traume severe, hemoragii, șoc septic sau alte afecțiuni grave, care duc la deteriorarea accelerată a funcțiilor organismului, sau sunt însoțite de complicații majore. Mereu vorbim despre lucrul în echipă. În ATI nimeni dintre noi nu are cum să spună „nu pot să fac” sau „nu vreau”, fiindcă la mijloc este viața unui om. De multe ori, pentru a avea succes, nu este suficient să planifici, trebuie și să improvizezi. TI trebuie simțită, trebuie să vină din interior, altfel nu avem cum să mergem mai departe.
Medicii din ATI studiază evoluția diferitelor modificări ale organelor pacienților, decid ce tratament să aplice, monitorizează semnele și simptomele pacientului etc. Rolul asistenților medicali este însă fundamental. Acest lucru este valabil pentru toate departamentele spitalului, dar este și mai important în ATI. Asistentele sunt cele care sunt tot timpul alături de pacient. În ATI, raportul asistentă-pacient este mai mic decât într-o secție de spital convențională. Pacienții în stare critică necesită mai multă îngrijire și mai multă atenție și, prin urmare, mai multe resurse. Raportul obișnuit este de 2 pacienți critici la 1 asistentă.
Care sunt principalele directive ale rolului Dvs.?
În calitate de șef de departament, una dintre principalele mele directive este să mențin standardele medicale la cel mai înalt nivel posibil, ceea ce înseamnă să mă asigur că toți membrii echipei mele au cel mai înalt nivel posibil de competență. Avem multe metode pentru a realiza acest lucru. Recent am lansat o platformă de educație continuă, elaborăm ghiduri în conformitate cu orientările naționale și internaționale. Deși liniile directoare ar trebui urmate în principiu, oamenii au voie să gândească singuri. În cazul în care nu sunt respectate liniile directoare, discutăm motivele cu colegii, nu pentru a critica, ci pentru a înțelege și a învăța din practică. O altă responsabilitate este comunicarea cu alte departamente. Terapia intensivă nu este un fenomen izolat; suntem sub același acoperiș și este important să comunicăm bine cu toate departamentele care ne livrează pacienții. Există întotdeauna loc de îmbunătățire și aș dori să avem o colaborare și mai bună cu alte departamente. Strategic, am două obiective medicale principale: evaluarea și implementarea cercetărilor recente în propriile noastre practici, pentru a ține pasul cu progresul, și contribuția cu propriile descoperiri la societatea de terapie intensivă. Ne propunem să fim în fruntea cercetării în anumite domenii, pentru a oferi contribuții altora.
Care este cea mai mare satisfacție a muncii din ATI?
Să poți să faci, de fiecare dată, tot ce trebuie. Satisfacțiile sunt imense când un pacient vine în stop cardio-respirator și vezi că-și reia apoi funcțiile. Că ai o echipă pe care să mizezi. Asta presupune că știi, că vrei, că ai ce-ți trebuie. Și când faci tot ce trebuie, lucrurile nu au cum să nu iasă bine. Se mai întâmplă că uneori vrem și putem noi, și facem totul, dar nu întotdeauna vor și alte… entități. Când totul se aliniază și este bine, avem o mare satisfacție.
Care este cea mai grea decizie pe care a trebuit să o luați la ATI?
Încă îmi este foarte greu când nu mai putem face nimic pentru un tânăr și trebuie să le comunicăm părinților acest lucru. Am adesea pacienți tineri la terapie intensivă și în aceste momente mă simt emoționat. A realiza că nu mai avem nimic de oferit unui tânăr spre supraviețuire este o perioadă foarte grea. Nu devine niciodată mai bine. Este o povară grea. Noi, profesioniștii care ne ocupăm de pacienții critici și de moarte, trebuie să găsim un echilibru, iar asta uneori este complicat: pe de o parte, trebuie să încerci să nu lași să te afecteze prea mult, dar, pe de altă parte, nu poate înceta să-ți pese. Pentru că toți avem propria noastră poveste și toți suntem unici. În momentul în care unui medic încetează să-i pese de moartea unui pacient, trebuie să-și schimbe locul de muncă.
de Elena Roșca
