Foarte puțini pacienți solicită rambursări pentru tratamentul accesat în străinătate și singurele schimburi de date privind sănătatea pacienților se află între două state membre din nordul continentului, a constatat Curtea de Conturi Europeană (CCE) într-un raport publicat recent.
Conform acestuia, la șase ani de la intrarea în vigoare a Directivei privind asistența medicală, există un singur flux de rețete electronice în întreaga UE, din Finlanda către Estonia, iar aproximativ 500 de rețete au fost prelucrate de farmaciile estoniene într-o lună. Când vine vorba de fișa pacientului în format electronic, rezultatele nu sunt mai bune. Numai două state membre pot primi în acest moment fișele pacienților în format electronic – Luxemburg și Republica Cehă. Chiar și așa, sistemul nu funcționează prea bine, deoarece nici o țară nu și-a dezvoltat încă sistemul de trimitere. Cu doi ani în urmă, Comisia Europeană a raportat că se așteaptă ca, în 2018, un total de 12 state membre să înceapă să schimbe periodic datele pacientului, ceea ce trebuia să se transforme într-o practică acceptată a sistemelor naționale de sănătate până în 2019. Curtea de Conturi Europeană a considerat aceste predicții „supraoptimiste” și a concluzionat că nu s-a evaluat, de către Comisie, în mod corespunzător, cât de eficientă va fi infrastructura de e-health la nivelul întregii UE. În general, Comisia a cheltuit aproximativ 50 de milioane de euro pentru a pune proiectul în mișcare.
Ca răspuns la raport, executivul UE a susținut că nu poate face nimic pentru a împinge statele membre să participe, deoarece cooperarea în acest domeniu este voluntară. Mai mult, schimburile de date privind sănătatea depind de pregătirea tehnică a fiecărei țări și, în prezent, doar 10 state membre au raportat în 2017 că au furnizat servicii de e-prescripție. Un stat membru ar trebui să aibă mai întâi un sistem național de sănătate electronică pentru a putea intra pe portalul la nivelul UE, a subliniat raportul. După cum a subliniat Comisia, asistența medicală este o competență națională, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru trebuie să decidă cum să gestioneze și să-și organizeze sistemele de sănătate. Și aceasta ar putea fi cea mai mare povară, a declarat un membru al grupului CCE care a redactat raportul.
Auditorii CCE au subliniat, de asemenea, că numărul cetățenilor care solicită rambursări în temeiul directivei este foarte mic. Doar 200.000 de plângeri sunt depuse anual, în timp ce 17 milioane de cetățeni locuiesc în alte țări ale UE, iar aproximativ un milion și jumătate sunt lucrători transfrontalieri activi. Prin contrast, două milioane de cetățeni fac uz de dreptul lor de a solicita rambursarea în temeiul CEASS (Cardul european de asigurări sociale de sănătate), sistemul care a precedat directiva și acum o completează. Doar puțini dintre potențialii pacienți sunt conștienți de dreptul lor de a căuta îngrijire medicală în străinătate, a remarcat CCE în raportul prezentat. Cu toate acestea, problema este mai mult decât o lipsă de informații. Elementele intrinseci ale Directivei par a fi o povară, de asemenea. Auditorii au constatat că cerința de a plăti în avans pentru tratamentele medicale în străinătate este o provocare pentru pacienți. De asemenea, faptul că un cetățean polonez, de exemplu, care suferă o intervenție chirurgicală la genunchi în Germania, poate deconta suma doar în Polonia, care este cu mult mai mică decât ceea ce a cheltuit el efectiv în Germania, ar putea să îl împiedice să-și folosească dreptul acordat de Directivă.
Auditorii au recomandat Comisiei să evalueze rezultatele obținute până în prezent referitor la schimburile transfrontaliere de date privind sănătatea. Comisia a fost, de asemenea, îndemnată să sprijine punctele naționale de contact și să comunice mai bine pacienților drepturile pe care le au în temeiul diferitelor instrumente. Auditorii vor prezenta raportul lor Parlamentului European și Consiliului UE și se vor adresa, de asemenea, parlamentelor naționale.
(BG)