Politici de Sanatate

„Aș vrea ca farmacia să fie a farmaciștilor“

20 august
16:21 2016
„Aș vrea ca  farmacia să fie a farmaciștilor“

Interviu cu Doina Drăgănescu, decanul Facultății de Farmacie
a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“

O Românie ideală ar fi cea în care într-o farmacie guvernează legile profesiei de farmacist și
nu cele ale comerțului, cea în care studentul găsește la facultate laboratoare bine dotate,
dar mai ales cea în care s-ar restabili încrederea în profesioniști.
de Roxana Maticiuc

Care sunt obiectivele pe care vi le-ați propus pentru acest mandat?

Mottoul de bază ar fi „continuitate și unitate” într-o lume care e absolut nebună. Am speranțe ca în curând să se semneze un ordin comun între universitatea noastră și Universitatea București care să ne dea mai multă libertate în a organiza ceea ce se întâmplă în clădire. De conviețuit, am conviețuit întotdeauna fără niciun fel de probleme, și oarecum glumind putem spune că au fost destule studente farmaciste care s-au căsătorit cu geologi. Dar clădirea facultății noastre este destul de lovită din cauza acestei lipse de autonomie care face să nu poți să investești prea mult în ea.

Mai mare decât problema legată de clădire, care nu e mică, e cea legată de studenți. Pentru că ceea ce vedem în piața farmaceutică arată o deplasare foarte mare de la profesia de farmacist așa cum era ea concepută acum 30 de ani, dar chiar și de la ce era acum 10 ani, către cu totul altceva pe care nu aș putea să îl definesc acum. Și de aici vine pentru mine o stare de grijă. Ceea ce se vede din exterior este că marea majoritate ajung în farmacii. Or, la acest moment nu mai este nevoie, pentru că în farmacii sunt destul de mulți farmaciști. Și sigur că mă întreb ce se va întâmpla cu ei. Și de aici este preocuparea pe partea didactică de a dezvolta linii postuniversitare și de a face mastere care să fie interesante, cum ar fi farmacovigilența, managementul farmaceutic, care are cu totul alte caracteristici față de managementul spitalului.

În interiorul perioadei în care ei fac studiile, aș vrea să mai rezolv partea cu stagiile de practică. Din ce în ce mai mult îmi doresc să poată să vadă mai mult, nu numai farmacia de comunitate, ci și farmacia de spital sau laboratorul de analize, institutul de cercetare, laboratoare de producție, industrie, laboratoare de control, partea care ține de ANM, ce ar însemna un set de reglementări.

Există în popor vorba că farmacistul, după atât de mulți ani de studiu, ajunge să fie vânzător de medicamente.

Și mie mi se pun aceleași întrebări și mi se spunea la fel: ce rost a avut facultatea pe care ai făcut-o, când ajungi vânzătoare? În facultate nu muncești puțin, ci zdravăn, mai ales dacă ești interesat. Numai asocierea dintre farmacist și vânzător mă enerva, deși sunt un om calm. Dar mai este partea care ține de faptul că farmacistul nu este proprietarul farmaciei. Și ceea ce îl interesează pe cel care deține o societate comercială este să aibă profit. Or, atunci când primul cuvânt este acesta, ceea ce derivă de aici este o avalanșă.

Mai există acel farmacist, acel alchimist care prepară medicamente? Cât la sută dintre studenți ajung să facă acest lucru?

Farmaciile care au cameră de receptură prepară. Dar acum putem face o gândire liberă. Ceea ce s-a dorit pornind de la 1990 încoace a fost să avem un fel de industrializare, să avem cât mai multe produse. În ’90 erau o sută de farmacii în București, toate, proprietate de stat, și medicii prescriau foarte multe preparate de receptură, pentru că ceea ce se producea la nivel de România era destul de limitat, iar importurile, și mai limitate. După 1990, după ce s-a relansat partea de industrie, găsești în farmacie gata preparat orice vrei.

Ce ați schimba în zona politicilor publice pentru ca lucrurile să meargă într-o direcție mai bună?

Dacă aș fi cu bagheta magică, aș vrea ca farmacia să fie a farmaciștilor. Acesta este un punct de plecare esențial pentru recăpătarea respectului. Atât timp cât se discută în termenii în care se discută despre profesori, despre profesorii universitari, despre farmaciști, categoriile din zona juriștilor, nu există categorie de intelectual care să nu fi fost luat peste picior.

În aceste noi vremuri, farmaciștii nu sunt proprietari de farmacie. Foarte puțini sunt, și de aici toate problemele. Unde sunt vremurile în care pacienții intrau în farmacie cu pălăria în mână și salutau cu respect? Făceau acest lucru pentru că farmacistul într-adevăr prepara, se gândea ce poate să facă. Noi nu trăim niște vremuri normale și nu mă refer aici doar la România. Tot ceea ce vedem este tulbure. Mulți ani, am crezut că numai la noi se întâmplă această schimbare de perspectivă asupra farmacistului. După care, mergând în mai multe țări, am văzut că nu. Însă am fost la o întâlnire organizată în primăvară de Colegiul Farmaciștilor din Slovenia. Slovenia este o țară care are până în două milioane de locuitori, care are un producător major de medicamente generice, este o țară verde la propriu și la figurat, unde farmacia este în prorietatea farmacistului. Sunt puțini farmaciști, probabil că de asta s-a și putut. Este o profesie atât de bine reprezentată, atât de respectată, mi s-a părut extraordinar! Am venit de acolo și am zis că ar trebui încercat să facem ceva. În Germania, la fel, farmacia este în proprietatea farmacistului.

Deci dacă se poate și la nemți, chiar este un model care funcționează.

Da, dar pornind de la ideea că farmacia este o societate comercială în România, legile profesiei au o limită și sunt respectate atât cât ține de profesie în sine, însă în zona comercială respecți legile care țin de comerț. Și de aici…

Sunt niște restricții apropo de număr, de distanță, sunt niște criterii. Mai sunt câțiva care au reușit să-și deschidă farmacie, dar este greu de supraviețuit pentru că gândiți-vă cum e în zona comercială: cu cât iei mai mult dintr-un produs, cu atât ai discount mai mare. Și atunci, dacă tu iei trei flacoane vei avea un preț, pe când cel care va lua trei mii va avea alt preț și nu mai poți să concurezi, pentru că fiecare pacient se gândește să dea cât mai puțini bani pentru cât mai multe lucruri.

Avem cercetare pe farmacologie în România?

Da. Gândiți-vă la toate studiile clinice care se fac pentru medicamente. Sunt implicați farmaciști în aceste echipe care fac studii clinice, și atunci sigur că avem cercetare de la nivelul de bază al căutării unor structuri noi. Facem sinteză, facem și în zona aceasta a principiilor active modificări de structură pentru a avea proprietăți mai bune, pentru a avea efecte secundare mai puține, adică zona aceasta de cercetare este chiar foarte bine reprezentată.

Care ar fi schimbările necesare pentru drumul spre o Românie ideală?

În primul rând, banii alocați pentru învățământ. Se simte nevoia lor. În momentul în care dai concurs și îl iei cu o notă mare și vii student la facultate, te uiți la pereți, după aceea intri în laboratoare și ce vezi? Ei ar vrea mai mult, pentru că ei visează, la 18 ani. Internetul îți dă acces să vezi lucruri extraordinare și știi cum este într-un laborator de top, și în mintea ta e că așa ai vrea. Or, dacă nu există un sprijin în acest sens…

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: