Interviu cu dr. Lora Gîțu, asistent universitar, Catedra de Medicină de Familie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
Actualmente, una din problemele de sănătate publică de bază este răspândirea anemiilor pe întreg globul pământesc, deficitul de fier (DF) fiind considerat drept cea mai frecventă cauză determinantă. Paloare, oboseală, palpitații, păr fragil sau iritabilitate. Acestea sunt doar câteva dintre simptomele ce indică o anemie. Despre noutățile în prevenirea, diagnosticul și tratamentul anemiei feriprive ne relatează dr. Lora Gîțu, asistent universitar, Catedra de Medicină de Familie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.
Auzim frecvent despre diagnosticul de anemie, cu precădere în cazul copiilor. În ce constă această afecțiune?
Conform estimărilor experților OMS, ea afectează aproximativ 2 miliarde de oameni, inclusiv 800 de milioane de femei și copii. Este afecțiunea care provoacă circa 9% din povara globală a anilor trăiți cu dizabilitate. Prevalența este ridicată în țările în curs de dezvoltare, însă rămâne crescută și în țările cu un nivel înalt de industrializare.
În practica clinică, screening-ul deficitului de fier se bazează pe hemoglobină, un indicator în stadiul tardiv al DF, stadiul anemic sau cum este bine cunoscut – anemia feriprivă. Pentru confirmarea deficitului de fier este necesar să fie estimat nivelul feritinei serice, prin urmare rămâne subestimată incidența și prevalența reală a deficitului de fier la toate etapele.
În ultimul timp se discută mult despre nutriție și tulburări nutriționale. Care sunt grupurile de risc pentru anemia feriprivă?
Grupele de risc pentru dezvoltarea DF includ trei categorii principale de cauze: aport redus de produse cu conținut de fier biodisponibil, necesități sporite de acest microelement și pierderi mari de fier.
La grupul de risc care primește puțin fier cu produsele alimentare se referă vegetarienii, pentru că fierul din produsele vegetale se absoarbe în cantități reduse și este mai puțin biodisponibil în comparație cu fierul de origine animalieră. Atât copiii de vârstă fragedă, cât și adulții care folosesc în rația alimentară preponderent produse lactate, fac și ei parte din grupul de risc pentru dezvoltarea deficitului de fier. Un alt capitol care trebuie abordat referitor la aportul redus de fier este ce și cum combinăm în timpul mesei. Din aceste considerente, trebuie să elucidăm aspectul produselor care au influență negativă și reduc absorbția fierului biodisponibil. Prin urmare, abuzul de produse precum tărâțele, sfecla, morcovul, soia, ceaiul, cafeaua, cașcavalurile, leguminoasele, laptele, dar și excesul de proteine și grăsimi animaliere vor reduce din absorbția fierului alimentar. Pe de altă parte, un șir de produse sporesc absorbția de fier, spre exemplu, vitaminele C, A, B2, B6; carbohidrații, precum fructoza, lactoza, glucoza, amidonul; acizii organici (citric, malic, oxalic); 50 g de carne sporeşte absorbţia fierului din legume de două ori, 100 g de peşte sporeşte absorbţia fierului din legume de trei ori.
În grupa a doua de risc pentru DF sunt incluse persoanele cu necesități sporite de fier – prematurii, sugarii, adolescenții, în special fetele și gravidele. Pierderile sistematice de sânge, atât fiziologice, cât și patologice, includ persoanele în cauză în grupul de risc înalt în ceea ce privește deficitul de fier. Astfel, femeile care suferă de polimenoree sau meno-metroragii, persoanele cu esofagită de reflux, ulcer cronic, rezecții vaste gastrice, colită cronică, diverticuloză, polipoză, hemoroizi, diateze hemoragice, tumori etc. sunt supravegheate în mod special de către medicii de familie, conform prevederilor Protocoalelor Clinice Naționale. Unii autori afirmă că deficitul de fier este cea mai răspândită și frecventă tulburare nutrițională din lume, însă alți cercetători constată că asocierea mai multor factori de risc duce la dezvoltarea deficitului de fier, nu doar aportul scăzut de produse sărace în fier.
Care sunt manifestările clinice ale acestei afecțiuni?
În cadrul deficitului de fier preanemic manifestările clinice sunt subtile, din aceste considerente adresabilitatea la medici este redusă sau lipsește. Suspectarea deficitului de fier se realizează în baza semnelor clinice ale sideropeniei: piele uscată, unghii fragile și/sau stratificate, păr friabil, stomatită şi glosită frecvente, ragade, uscăciune în gură, disfagie sideropenică, garguimente intestinale, diaree, constipații, fisuri calcanee, gusturi şi mirosuri perverse. Sindromul anemic este comun pentru mai multe anemii și apare în stadiul anemic al deficitului de fier, mai mult decât atât, semnele clinice sunt variate și se întâlnesc în diferite stări patologice. Medicii sunt vigilenți, pentru că în vâltoarea accelerării și tehnologizării în secolul XXI, multe dintre semnele sindromului anemic precum paliditatea și/sau uscăciunea tegumentelor și mucoaselor, oboseala precoce, derutarea, amețelile, durerile de cap, slăbiciunile, tremorul, palpitațiile, tahicardia etc. pot fi întâlnite separat sau sunt „sub prag” și nu se încadrează în sindrom. Pentru cliniciști în aspect de diagnostic diferențiat un rol crucial îl are colectarea minuțioasă a anamnesticului și evidențierea semnelor sideropeniei, inclusiv obiectiv. În cazul în care, din varia motive (lipsă sau adresabilitate tardivă), se omit etapele prelatentă și latentă ale deficitului de fier, trebuie efectuat un diagnostic diferențiat al anemiei feriprive cu alte forme de anemii microcitare și hipocrome.
Care sunt aspectele profilaxiei și tratamentului anemiei feriprive?
Tratamentul anemiei feriprive este simplu, însă în același timp și anevoios. Factorul limitativ principal al profilaxiei anemiei feriprive este reprezentat de complianța redusă a pacienților. Aceasta este cauzată de efectele adverse asociate suplimentării cu fier, care pot fi ușor înlăturate prin metode de consiliere și recomandări suplimentare oferite pacienților. Administrarea acestui microelement este de lungă durată, mai mult de 6 luni, uneori dozele profilactice și pentru toată viața, dacă nu pot fi rezolvate și persistă pierderi sanguine. Un rol important, pentru creșterea complianței la tratament, îi revine medicului de familie. El va realiza o consiliere sau un interviu medical, centrat pe pacient cu alegerea personalizată a remediilor potrivite, cu controlul reacțiilor adverse, cu verificarea dinamicii pozitive a tabloului clinic și feritinei serice.
Restabilirea saturației cu fier în organismul uman este specifică și depinde de vârstă, factorii de risc, toleranță, eficacitate și complianță. În prezent, în literatura modernă și în cercetările de ultimă oră cu grad înalt de dovadă, se discută două aspecte ale profilaxiei deficitului de fier, prin metoda de suplimentare și prin cea de fortificare.
Metoda clasică de suplimentare cu preparate care conțin fier în diverse săruri, rămâne în continuare cea mai potrivită și eficientă. Dacă e să vorbim despre metodele de profilaxie după tratarea anemiei, aici e nevoie de administrarea preparatelor de fier bivalent pentru a suplini rezervele fierului în organism. Se discută varia forme de administrare cu scop profilactic: câte un comprimat de două ori pe săptămână, sau câte un comprimat pe zi în perioada zilelor menstruale, sau săptămânal realizat în instituții de învățământ sub supravegherea profesorilor etc.
De asemenea, reactivitatea crescută a formelor clasice de fier face ca acestea să fie vulnerabile la interacțiunea cu alți compuși, motiv pentru care anumiți constituenți alimentari le pot limita absorbția. Tocmai de aceea, nu este preferată administrarea împreună cu alimentele, care ar putea conduce la o mai bună tolerabilitate digestivă. Spre exemplu, fitații prezenți în compoziția cerealelor, taninurile întâlnite printre altele în ceai, calciul din produsele lactate sau polifenolii din legume și fructe pot limita substanțial absorbția fierului.
De asemenea, formele clasice de fier interacționează cu anumite clase de medicamente. Printre preparatele medicamentoase a căror absorbție este limitată de formele clasice de fier se numără: quinolonele, levodopa, metildopa, penicilamina și tetraciclinele.
O metodă alternativă de profilaxie primară a deficitului de fier o prezintă fortificarea produselor alimentare cu acest microelement. Un consum adecvat de produse fortificate cu fier (linte, făină de grâu și porumb, fulgi și alte derivate din cereale) a demonstrat îmbunătățirea statutului de micronutrienţi și poate fi utilizat concomitent și ca profilaxie a recidivelor. Alți cercetători atestă că, dovezile sunt prea incerte pentru a concluziona că această metodă reduce riscul de anemie și deficit de fier la populația generală. Sigur este că suplimentarea țintită, fortificarea alimentelor sau ambele pot controla deficiența de fier în rândul populației.
Rămâne în continuare o dilemma și o provocare pentru cercetarea cost-eficienței suplimentării și fortificării cu fier, estimarea poverii financiare asupra sistemelor de sănătate ale țărilor sărace, orientarea spre abordarea profilactică a persoanelor cu deficit de fier prelatent și latent, sporirea complianței la tratamentele în delungate etc.
de Inga Pasecinic
