Interviu cu conf. dr. Petronela Ariadna Fildan, președinta Secțiunii de Bronhologie din cadrul Societății Române de Pneumologie (SRP).
Este datoria medicilor să le explice pacienților care este cea mai bună cale pentru a ține sub control bronhopneumopatia obstructivă cronică, cum trebuie administrat tratamentul și ce modificări trebuie să facă în activitățile de zi cu zi, astfel încât boala să nu le afecteze viața. Însă la fel de adevărat este că cei care decid sunt, până la urmă, pacienții. „Comunicarea și informarea corecte, din surse adecvate, sunt cele mai bune strategii pentru ca pacienții să conștientizeze importanța tratamentului”, spune conf. dr. Petronela Ariadna Fildan.
BPOC este o boală „pe viață” și de multe ori, pacienții se sperie de ideea de a lua tratament în permanență. Cum combat medicii aceste atitudini?
Aspectul cel mai important este informarea. În acest sens, odată cu diagnosticul de BPOC, medicul pneumolog trebuie să ofere informații despre această boală, despre caracterul ei cronic și progresiv și despre necesitatea unui tratament permanent, astfel încât simptomele să fie minime sau absente, declinul funcției respiratorii să fie încetinit și evenimentele acute (exacerbările) să fie prevenite. O bună parte dintre pacienți primesc informații despre boală, despre cum să-și administreze tratamentul inhalator, despre ce exerciții trebuie să facă acasă din broșuri sau alte materiale educative care le sunt înmânate la finalul vizitei la medic. Comunicarea și informarea corecte, din surse adecvate, sunt cele mai bune strategii pentru ca pacienții să conștientizeze importanța tratamentului. Trebuie subliniate aspectele pozitive pe care le aduce după sine un tratament corect administrat, așa cum este indicat, dar și posibilele evenimente care ar putea să apară în lipsa acestuia.
Este posibil ca tratamentul adecvat și schimbarea stilului de viață să facă din pacientul cu BPOC o persoană activă?
Sigur, ne dorim și încurajăm acest lucru. S-a renunțat de mult la sintagma „Evită efortul fizic”, care era utilizată ca recomandare pe un bilet de ieșire din spital sau pe o scrisoare medicală. Acum pacienților le este explicată importanța activității fizice pentru a menține cât mai mult timp posibilitatea de a efectua mare parte din activitățile curente, de a rămâne inserați social și de a participa activ la tot ce își propun să facă.
Este esențial ca pacienții să înțeleagă faptul că de ei depinde cum va fi viața lor din momentul în care au fost diagnosticați cu BPOC. Sunt destul de mulți pacienți care nu înțeleg că tratamentul BPOC este bazat pe substanțe care se administrează inhalator, însă medicul este cel care trebuie să le explice faptul că doar pe calea inhalatorie substanțele active ajung acolo unde este, de fapt, problema, adică la nivelul căilor aeriene. Medicul le recomandă renunțarea la fumat, le indică tratamentul, le subliniază importanța menținerii activității fizice, însă cei care decid sunt, până la urmă, pacienții. Noi sperăm ca ei să facă alegerea cea mai bună, aceea de a urma sfaturile noastre.
Lipsa aderenței la tratament în BPOC are mai multe motive, printre care și decontarea insuficientă a terapiilor, faptul că jumătate dintre pacienți „uită” să își administreze tratamentul zilnic, iar 47% dintre aceștia nu și-l mai administrează în perioadele când se simt mai bine, potrivit unui studiu din 2018 al SRP. Care sunt instrumentele pe care le are la dispoziție medicul pneumolog pentru a combate aceste motive de nonaderență?
Sigur că ne-am dori ca tratamentul să fie decontat în totalitate, însă acest lucru nu este posibil, cel puțin deocamdată. Din fericire, în prezent, avem la dispoziție o gamă largă de produse, unele cu prețuri foarte accesibile, astfel încât toți pacienții să poată beneficia de tratament. Multe din aceste produse sunt mai ieftine decât prețul plătit de pacient pentru a fuma, așadar, între a fuma și „a respira bine”, sperăm că pacientul va alege varianta cu tratamentul.
Faptul că pacienții uită să-și administreze zilnic tratamentul sau, în momentul în care se simt bine, nu și-l mai administrează deloc este întâlnit peste tot în lume. Nu e o caracteristică a pacienților români, ci a tuturor pacienților care suferă de boli cronice din întreaga lume. Din păcate, nu avem la dispoziție multe alte instrumente în afara discuției și a motivării pacientului, a sublinierii importanței administrării zilnice a terapiei. Dacă pacientul acceptă, putem implica și membrii familiei în discuție, astfel încât aceștia să le amintească de tratament. Mai putem sugera să-și formeze anumite obiceiuri, de exemplu, să-și administreze tratamentul dimineața, imediat după toaletă, sau seara înainte de culcare ori să folosească un „reminder” pe telefonul propriu. În România s-au desfășurat programe de creștere a aderenței la tratament, în cadrul cărora pacienților li se reamintea periodic să-și administreze tratamentul, iar acest lucru a fost extrem de benefic, în sensul în care aderența la terapie a fost mult îmbunătățită.
Care sunt riscurile nonaderenței la tratament a pacienților cu BPOC?
În primul rând, pentru ca un tratament să aibă efect, el trebuie să fie administrat. Dacă pacientul nu este aderent, terapia nu are cum să-și manifeste efectele benefice, astfel încât dispneea și tusea vor persista și chiar se vor agrava, vor apărea mai des episoade de exacerbări, dar și complicații ale bolii, care, în final, vor duce la deces.
Ce categorii de profesioniști ar trebui implicate în educația pacienților cu BPOC în scopul administrării corecte a tratamentelor, schimbării stilului de viață pentru evitarea factorilor exacerbatori etc?
Un pacient cu BPOC va întâlni multe categorii profesionale care se vor ocupa de managementul afecțiunii sale, de la medicul pneumolog, la medicul de familie, la asistente, kinetoterapeut, medic de medicina muncii/expertiză a capacității de muncă, la dietetician sau psiholog. Toți trebuie să se implice în educația pacienților, astfel încât rezultatul să fie un bun control al bolii, cu nivel redus sau absent al simptomelor, cu zero exacerbări, cu menținerea activității fizice și cu o calitate a vieții cât mai bună.
de Valentina Grigore
