Interviu cu asist. univ. dr. Ovidiu-Lucian Băjenaru, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, București
Până în 2050, se estimează că numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani va ajunge la 1,6 miliarde, față de 761 de milioane în 2021, potrivit Raportului social mondial 2023 al ONU. La aceasta se adaugă și povara bolilor cronice specifice vârstei și se conturează o provocare majoră pentru sistemele publice de sănătate. „Societatea în ansamblu are de câștigat prin menținerea unui număr mai mare de persoane vârstnice într-o stare de sănătate bună”, atrage atenția asist. univ. dr. Ovidiu-Lucian Băjenaru.
Poate fi „active ageing” o soluție care să mai tempereze această provocare a îmbătrânirii pentru sistemele de sănătate?
Având în vedere creșterea numărului de persoane vârstnice și toate provocările ce vin odată cu vârsta avansată, conceptul de „active ageing” devine esențial pentru o abordare proactivă în gestionarea sănătății populației în vârstă. Scopul este de a îmbunătăți calitatea vieții pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Acest concept nu se limitează doar la prevenirea bolilor, ci vizează promovarea unui stil de viață sănătos care să ajute persoanele în vârstă să rămână fizic, mental și social active.
„Active ageing” are beneficii extinse și asupra familiei și comunității pacienților. Familiile persoanelor în vârstă beneficiază de reducerea dificultăților emoționale și financiare atunci când membrii lor mai în vârstă sunt sănătoși și activi. De asemenea, societatea în ansamblu are de câștigat prin menținerea unui număr mai mare de persoane vârstnice într-o stare de sănătate bună, deoarece acestea pot continua să contribuie activ la viața economică și socială.
Care ar fi politicile de „active ageing” adaptate țării noastre?
Pentru România, adaptarea și implementarea politicilor de „active ageing” ar trebui să fie o prioritate strategică, dată fiind îmbătrânirea accelerată a populației și provocările sistemice asociate. Ar trebui să ne concentram asupra promovării prevenției și profilaxiei atât prin deschiderea comunicării directe între experți și cetățeni, cât și prin dezvoltarea de programe naționale care să încurajeze stilurile de viață sănătoase prin dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și renunțarea la fumat.
Trebuie să dezvoltăm accesul la servicii de sănătate pentru toți cetățenii, indiferent de statusul economic. Încă nu există suficiente surse de finanțare pentru oamenii săraci, aceștia nu pot încă să beneficieze de același acces la serviciile de sănătate ca aceia mai înstăriți. Un alt aspect pe care aș dori să îl menționez este dezvoltarea politicilor de îngrijiri la domiciliu. Mulți oameni vârstnici, din motive sociale și medicale, tind să se izoleze, dezvoltând tulburări de dispoziție și agravându-se patologiile asociate. Pentru aceștia trebuie să existe un sistem de a-i ajuta în mediul lor și astfel să încercăm să îi îndrumăm și pe ei spre o îmbătrânire activă.
Abordarea multidisciplinară, imperativă
Ce înseamnă, din perspectiva dvs., o abordare multidisciplinară a îngrijirii persoanelor vârstnice? Poate fi practicată o astfel de abordare în instituțiile medicale de profil din România?
O abordare multidisciplinară a îngrijirii persoanelor vârstnice înseamnă colaborarea între diferite specialități medicale pentru a oferi o îngrijire integrată. Acest tip de abordare este vitală în contextul medical contemporan, unde complexitatea științei nu mai permite ca un singur medic să dețină toate cunoștințele necesare pentru a gestiona eficient toate aspectele îngrijirii unui pacient.
În trecut, era posibil ca un singur doctor să cuprindă întreaga gamă de cunoștințe medicale necesare pentru tratamentul pacienților săi. Astăzi, însă, medicina a evoluat și s-a extins atât de mult încât a devenit esențială colaborarea între diferiți specialiști pentru a asigura cea mai bună îngrijire posibilă.
Implementarea unei astfel de abordări multidisciplinare în instituțiile medicale din România este nu doar recomandată, ci și imperativă. Multe spitale și clinici au început deja să adopte această metodologie, formând echipe de îngrijire care includ medici de diverse specialități, asistenți medicali, terapeuți fizici, asistenți sociali și alte cadre medicale necesare. Acest model de îngrijire permite nu doar o mai bună gestionare a bolilor și a simptomelor, dar și o îmbunătățire a calității vieții pacienților. Practicarea abordării multidisciplinare este obligatorie pentru îmbunătățirea rezultatelor în îngrijirea sănătății, mai ales în cazul pacienților vârstnici, oferind o perspectivă completă și personalizată asupra fiecărui caz în parte.
Implementarea ei la nivel național este încă o provocare, dar beneficiile pe termen lung sunt mari, iar odată implementate, în timp putem ajunge la o reducere a costurilor.
Care sunt beneficiile utilizării scalelor de fragilitate?
Scalele de fragilitate sunt utilizate în practica medicală pentru a evalua gradul de vulnerabilitate al persoanelor vârstnice. Există multiple scale, fiecare având propriile criterii de evaluare, dar toate urmăresc să cuantifice un spectru larg de variabile care afectează starea de sănătate și autonomia persoanelor în vârstă.
Principalul scop al acestor scale nu este diagnosticarea bolilor sau ghidarea exclusivă a deciziilor terapeutice, ci mai degrabă monitorizarea evoluției stării de sănătate a vârstnicilor și ajustarea atitudinii medicale. Aceasta înseamnă că, prin aplicarea repetată a aceleiași scale de fragilitate la intervale de timp diferite, medicii pot obține o imagine clară și obiectivă a modului în care sănătatea unei persoane evoluează. Acest lucru este esențial pentru ajustarea planurilor de îngrijire și intervenție, precum și pentru anticiparea potențialelor probleme de sănătate care ar putea să apară.
Scalele de fragilitate reprezintă un instrument valoros în gestionarea sănătății populației vârstnice, oferind o metodă structurată prin care putem urmări în timp vulnerabilitățile și nevoile specifice ale acestei categorii de pacienți. Reprezintă un ajutor important în îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor, permițând o mai bună planificare și implementare a măsurilor de îngrijire adaptate.
de Valentina Grigore
