Un sfert dintre români consideră că nu trebuie să mergi la medic dacă nu te doare nimic – acestea sunt rezultatele unui studiu realizat în această toamnă de casa de sondaje CCS Larix, condusă de sociologul Darie Cristea.
Și aici aș mai completa eu că legenda populară conform căreia „dacă te duci la medic, sigur îți găsește ceva” e una din credințele atât de cimentate în mentalul colectiv, încât România e țara unde pacienții mor de boli grave care se vindecă în Europa. S-ar putea vindeca și la noi, fiindcă tratamentele sunt aprobate, dar stadiile târzii de depistare a bolii fac tratamentele ineficiente.
Dar mai este o cauză pentru care pacienții români diagnosticați corect nu ajung la tratamentul necesar – costul acestuia. Cheltuiala semnificativă reduce accesul pacientului la tratament, iar în fața deciziei mănânc/plătesc factura la lumină sau îmi cumpăr medicamentele… competiția e pierdută de sănătate.
E povestea unei bune părți a pacienților cu BPOC – bronhopneumopatie pulmonar-obstructivă cronică sau, pe scurt, boală pulmonar obstructivă. Este o boală respiratorie cronică ce afectează atât bronhiile (bronșită cronică), cât și plămânii (emfizem) și se manifestă prin îngustarea progresivă și ireversibilă a bronhiilor, ceea ce se însoțește de o scădere progresivă a capacității respiratorii.
Fumatul este principala cauză a acestei boli, dar poluarea și fumatul pasiv fac, de asemenea, victime. Dacă inițial debutează ca o respirație greoaie, insuficiență respiratorie, pe măsură ce boala se agravează, pacientul devine tot mai dependent de tratament, iar în cazurile grave, aceste simptome duc la invaliditatea de muncă.
BPOC nu doare și poate asta e una din cauzele pentru care pacienții se prezintă la medic în multe cazuri abia atunci când nu mai pot respira satisfăcător.
Cu timpul, pe măsură ce boala progresează, dispneea este resimțită la eforturi din ce în ce mai mici, până când ajunge invalidantă, țintuind bolnavul în casă. Imobilitatea indusă de boală duce la depresie și nervozitate. Cu timpul, pot apărea și complicații cardiace: picioarele se umflă, buzele se învinețesc, iar pacientul pare să se ocupe exclusiv cu respiratul. Fără tratament, BPOC determină reducerea prematură și severă a capacității respiratorii, ceea ce duce la invaliditate și moarte prematură.
Sunt studii care spun că în următorii 20 de ani, mortalitatea prin BPOC va crește atât de mult, încât o va depăși pe cea prin boli cardio-vasculare.
E o boală care afectează omul după 40 de ani, practic vorbim despre pacienți tineri care devin o povară asupra familiilor lor pe măsură ce se instalează invaliditatea.
Și aici mă întorc la tratamentul acestei boli. Pare a fi doar un tratament pulmonar, dar cu toate complicațiile pe care le provoacă, vorbim despre tratamente cardiace, împotriva depresiei și cine mai știe ce alte comorbidități declanșează sau favorizează diagnosticul de BPOC.
Din păcate, în România, tratamentul împotriva BPOC este decontat doar parțial, în proporție de 50 la sută. Nu întâmplător am menționat mai sus că fumătorii sunt categoria cea mai numeroasă în rândul acestor pacienți. Statistici recente fac corelația între un nivel de trai scăzut și consumul de tutun, ceea ce ne ajută să înțelegem de ce se ajunge ușor la renunțarea la tratament din cauza lipsurilor financiare.
Studiul Societății Române de Pneumologie din 2018 menționează aspectele financiare ca un factor important pentru lipsa de aderență la tratament. O terapie administrată corect duce la prevenirea exacerbărilor, iar persoana cu BPOC ținută sub control poate avea o viață activă, cât mai apropiată de normal, se reduce mortalitatea bolii și se economisesc resursele sistemului de sănătate.
Nu o să vedem niciodată pacienții protestând pe străzi fiindcă nu au bani de medicamente, e rolul nostru, al celor sănătoși, să ne asigurăm că medicamentele pentru ei există, că accesul la tratament nu e îngreunat de nimic, nici măcar de prețul medicamentelor, pentru că, în final, asta înseamnă pacienți care au nevoie mai puțin de intervenția masivă a sistemului medical în momentele de criză, ceea ce aruncă în aer costurile serviciilor spitalicești.
Din păcate, BPOC e subdiagnosticat în România din două motive: primul, românul se prezintă târziu la medic, cel de-al doilea, exacerbările – crizele de BPOC sunt greu de recunoscut chiar și de medic. Un cumul de alte diagnostice, cardiace, de circulație, poate un diabet ori un astm, face ca o criză de BPOC să fie diagnosticată și tratată greșit.
Și iarăși mă întorc la costuri, adunați rețete compensate sau necompensate de la alte maladii și mai adăugați una pentru o boală care răpește capacitatea de muncă dacă tratamentul nu e urmat. E drumul cel mai scurt al unui asemenea pacient spre pensionarea anticipată, costuri spitalicești crescute în caz de criză, per total, bani mai mulți decât s-ar cheltui cu sprijinul, compensarea mai mare sau chiar gratuitatea tratamentelor pentru acești pacienți.
Poate ne adunăm împreună, pacienți, aparținători, cadre medicale, producători de medicamente, ca să schimbăm în bine viața acestor oameni.
BPOC reprezintă a treia cauză de mortalitate la nivel mondial, afectând în jur de 384 milioane de pacienți, cu costuri sociale și economice considerabile. În România, incidența bolii este de 8,3%. Se estimează că în Uniunea Europeană, pentru BOPC se cheltuie 56% din sumele alocate bolilor respiratorii.
de Paula Rusu, jurnalist, vicepreședintele Asociației de Educație în Boli Respiratorii
