Politici de Sanatate

Abuzul de antibiotice – factor major de risc pentru sănătate

05 martie
09:37 2014
Abuzul de antibiotice – factor major de risc pentru sănătate

Conf. univ. dr. Ion Daniel,

şef Clinică Chirurgie 3, Spitalul Universitar Bucureşti

Două fenomene circumscriu cererea și utilizarea din ce în ce mai mare a antibioticelor: autoadministrarea de antibiotice fără prescripţie medicală, respectiv prescripţia abuzivă de antibiotice din partea medicilor.

Ultimele date publicate de Comisia Europeană (noiembrie 2013) în Eurobarometrul ”Rezistenţa antimicrobiană” relevă, pentru România, câteva aspecte îngrijorătoare:

• un consum mare de antibiotice în rândul populaţiei (47%);

• autoadministrarea antibioticelor fără prescripţie medicală (20%);

• administrarea antibioticelor în caz de răceală sau gripă (61 %).

 Descoperirea Penicilinei și introducerea antibioticelor în practica medicală sunt considerate astăzi printre descoperirile științifice care au revoluționat nu doar medicina, ci au remodelat societatea umană în ansamblu.

De această descoperire se leagă dezvoltarea continuă a industriei farmaceutice care încearcă să găsească noi structuri chimice pentru a ține pasul cu modificările adaptative ale agenților infecțioși.

În plus, se adaugă două fenomene care circumscriu cererea și utilizarea din ce în ce mai mare a antibioticelor: autoadministrarea de antibiotice fără prescripție medicală, respectiv prescripția abuzivă de antibiotice din partea medicilor.

Ultimele date publicate de Comisia Europeană (noiembrie 2013) în Eurobarometrul ”Rezistența antimicrobiană” relevă, pentru România, câteva aspecte îngrijorătoare:

• un consum mare de antibiotice în rândul populației (47%);

• autoadministrarea antibioticelor fără prescripție medicală (20%);

• administrarea antibioticelor în caz de răceală sau gripă (61%).

Comparând acești indicatori cu media europeană, este evidentă problema abuzului de tratamente antibiotice în rândul populației noastre.

În strânsă relație cu abuzul de antibiotice este fenomenul de rezistență dobândită a germenilor și de scădere a eficienței acestor terapii. Hărțile europene ale rezistenței la antibiotice se suprapun aproape perfect celor ale administrării excesive de antibiotice.

Fenomenul este de mare actualitate și necesită o dezbatere amplă, care să implice o multitudine de factori și pârghii de decizie, dintre care vom lua în discuție în continuare publicul larg și medicii practicieni.

Sănătatea este un domeniu în care publicul este solicitat să aibă cunoștințe științifice, dar de această dată vorbim despre un tip de cunoștințe specializate.

 ALFABETIZAREA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII

Cunoștințele în domeniul sănătății pe care un individ le deține au fost denumite ”alfabetizare în domeniul sănătății”. Conceptul de alfabetizare în domeniul sănătăţii este definit şi operaţionalizat în multiple forme. O definiţie acceptată este cea folosită de Institute of Medicine, SUA: „Alfabetizarea în domeniul sănătăţii este gradul în care indivizii au capacitatea de a obţine, procesa şi înţelege informaţiile de bază în domeniul sănătăţii şi serviciile necesare pentru a lua decizii corespunzătoare pentru propria sănătate” (Institute of Medicine, 2004).

Un raport al Institute of Medicine din Statele Unite subliniază alfabetizarea în domeniul sănătăţii ca fiind „una dintre cele mai importante oportunităţi de a îmbunătăţi sănătatea populaţiei”.

World Health Organisation descrie alfabetizarea în domeniul sănătăţii ca reprezentând “abilităţile cognitive şi sociale care influenţează motivaţia oamenilor şi abilitatea de a avea acces, de a înţelege şi folosi informaţia în moduri care să promoveze şi să menţină o stare de sănătate bună” (Jordan, Buchbinder și Osborne 2009, 36).

 Un instrument folosit în măsurarea funcţionalităţii alfabetizării în domeniul sănătăţii este TOFHLA1.

Instrumentul a fost aplicat pacienţilor în spitale, măsurând capacitatea acestora de a înţelege concepte care au legătură cu domeniul sănătăţii. El a fost validat şi este fidel în măsurare. Rezultatele cercetării au indicat o proporţie mare a pacienţilor care nu pot înţelege conceptele de bază din domeniul sănătăţii (Jordan, Buchbinder și Osborne 2009, 37).

Putem observa din rezultatele ultimului Eurobarometru că populația nu distinge între viruși și bacterii. Peste jumătate dintre cei care au consumat antibiotice spun că antibioticele distrug virușii (70%). Această capcană conduce la consumul inadecvat al antibioticelor și automat efectele se răsfrâng asupra pacienților care dezvoltă imunitate la anumite antibiotice, plus alte efecte imediate asupra stării de sănătate.

Confuzia dintre viruși și bacterii conduce și la consumul neadecvat al antibioticelor în cazul celor mai întâlnite afecțiuni cu care populația se confruntă în special în sezoanele reci, răceala și gripa.

Consumul antibioticelor în cazul răcelii și gripei este atât o percepție, cât și un fapt, pacienții au menționat consumul de antibiotice pentru răceală și gripă (61%),

apreciind că în astfel de situații, răceală, gripă, este eficient să te tratezi cu antibiotice (55%). Cunoașterea corectă a acestor aspecte o regăsim numai la 33% din cei care au consumat antibiotice, având și un număr mare de pacienți care spun că nu cunosc aceste informații.

Publicul este puțin familiarizat cu alfabetizarea în domeniul sănătății, având dificultăți în a cunoaște efectele antibioticelor. Cu toate că informațiile științifice din sănătate captează într-o mai mare măsură atenția publicului prin mediatizări, informațiile nu ajung să clarifice noțiunile pe care le dețin posibilii pacienți. Nivelul de informare influențează în mod direct gradul de cunoaștere în domeniul sănătății.

Pentru practicieni există astăzi ghiduri de practică în care se încearcă reglementarea cât mai strictă a următoarelor aspecte legate de antibioterapie:

1. Selecția pacienților: care pacienți ar trebui tratați cu antibiotice?

2. Durata terapiei antibiotice: care este durata optimă de administrare?

3. Tipul de antibiotic folosit: care este combinația optimă pentru fiecare pacient?

Ghidurile actuale sunt în consens asupra câtorva aspecte esențiale legate de antibioterapie și antibioprofilaxie în chirurgie:

1. Contaminarea bacteriană nu este superpozabilă cu infecția constituită, astfel încât nu orice contaminare necesită tratament antibiotic;

2. Antibioprofilaxia este indicată doar pacienților cu risc specific sau intervențiilor chirurgicale cu durată de peste două ore;

3. Contaminările intra-abdominale rezolvate chirurgical în mai puțin de 24 de ore de la debut nu necesită antibioterapie dincolo de primele 24 de ore postoperator.

Concluzii

 În fața avalanșei de oferte medicale din categoria antibioticelor, coroborată cu solicitările imperioase ale pacienților, medicul practician trebuie să dea dovadă de cunoștințe temeinice, discernământ clinic și responsabilitate socială pentru a contribui la prezervarea utilității acestei arme terapeutice care tinde să fie anulată de utilizarea abuzivă, necontrolată.

În competiția dintre cercetătorul care încearcă să descopere noi molecule cu eficiență antimicrobiană și germenii care își modifică și își perfecționează structurile de rezistență, unul dintre factorii decisivi este consumul rațional de antibiotice, decis la rândul lui de medici și pacienți, deopotrivă.

abuzul1         abuzul2

abuzul3

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

Abonează-te la newsletter

:
: