Un domeniu relativ tânăr în România, chirurgia estetică, se dezvoltă într-un ritm foarte alert, în mare parte pentru că este foarte mare cererea. Anual, la noi în țară se fac peste 90.000 de intervenții de chirurgie estetică, iar tehnicile utilizate sunt complet importate din străinătate. În acest domeniu, România este la același nivel cu celelalte țări, iar specialiștii români sunt la curent cu ultimele noutăți și tehnici puse în practică la nivel internațional.

Interviu cu dr. Florin Juravle, șef secție Chirurgie plastică și estetică, Spitalul Euroclinic

Predomină intervențiile care țin de partea medicală sau cele de estetică?

Tot ce facem este medical. În momentul în care folosim o seringă cu un ac, vorbim deja de partea medicală, deci ne diferențiem de cosmetică sau de tratamentele corporale. În cabinetul medical avem aprobări de a face tratamente medicale, care variază de la o simplă injecție până la intervenții chirurgicale complicate de reconstrucție.

Mă refer la cele care ar fi necesare și la cele care sunt mai mult mofturi…

Intervențiile care sunt necesare sunt cele de chirurgie reconstructivă, realizate la pacienții care au suferit boli, traumă, arsuri și alte afecțiuni care fac parte din chirurgia reconstructivă. Vorbim de intervenții care se fac pentru că pacienții au cicatrici care îi împiedică să se alimenteze, să se miște sau care sunt total inestetice și oferă un handicap psihic persoanei în cauză. Acestea pot fi făcute în spital, sunt decontate de CNAS și nu mai intră în partea de estetică. Practic, estetica este doar la cererea pacientului.

Pacienții au și pretenții mari, fiind convinși că își pot face absolut orice doresc…

Aici intervine comunicarea cu pacientul. Oamenii au acces la tot mai multe informații și sunt din ce în ce mai deschiși la chirurgia estetică. Vin cu diverse probleme și mă întreabă ce soluții există pentru problemele lor. Mulți sunt dezamăgiți pentru că își imaginau că își pot schimba viața cu o simplă injecție sau cu o pastilă. Ei trebuie să înțeleagă că estetica îți poate da încredere în propria persoană, însă nu îți poate schimba viața, nu este un tratament-minune. Deci, comunicarea cu pacientul este foarte importantă. Practic, nemulțumirea apare atunci când pacientul are așteptări mult prea mari de la procedurile la care este supus.

În plus, există o categorie aparte de pacienți care au anumite tulburări, nu suferă de nicio boală psihică, dar au sindromul dismorfic, adică sunt veșnic nemulțumiți de aspectul lor fizic, indiferent de recomandările medicilor. Este foarte important ca medicii să îi recunoască și să îi refuze. Acești pacienți caută, prin modificări succesive ale corpului, să obțină ceva ce nu se poate obține.

De obicei, îi îndreptați către psiholog pe aceștia?

Este nevoie de multă delicatețe când vorbești cu acești pacienți. Psihologia și psihiatria sunt unul și același lucru în mintea oamenilor și este destul de dificil. La început, pe vremea când lucram într-o altă clinică, am vrut să integrăm și conceptul de psihologie, pentru ca toți pacienții care vin la chirurgie estetică să beneficieze și de un consult psihologic, o discuție liberă. Trebuie să vă mărturisesc că a fost un dezastru. Toți pacienții au văzut acest serviciu, care era gratis, ca fiind o jignire, simțindu-se incluși în categoria bolnavilor psihici.

Ați observat că în ultima vreme chirurgia estetică se abate de la menirea ei?

Derapaje există peste tot în lume, nu numai la noi. Există multe excese în chirurgia estetică. Nu avem o istorie îndelungată încât să existe foarte multe cazuri, dar sunt și la noi la fel de multe experimente nereușite, la fel de mulți pacienți nemulțumiți. Spre deosebire de celelalte specialități, chirurgia estetică este extrem de ușor de măsurat. După operație, pacientul poate să vadă, să compare, să cântărească toate rezultatele. Dacă ai o problemă intestinală, te operezi, apoi te duci acasă și, deși nu știi ce s-a întâmplat acolo, ești mulțumit că ai scăpat cu viață, în schimb, la noi, de la cicatrice până la aspect, dimensiunea nasului, a sânilor — totul este cuantificabil, măsurat și cântărit, iar pacientul vine să îți ceară explicații pentru fiecare mic amănunt care nu este în regulă. Și atunci, presiunea pe noi este mult mai mare decât pe oricare alt doctor. Dacă medicul cardiolog îți scade tensiunea de la 17 la 15, nu te cerți cu el că nu ai 13 cu 5, cum scrie în carte. La mine, dacă un milimetru lispsește din dimensiunea ideală a sânului, pacienta va veni și va cere socoteală.

Revenind la tehnicile moderne, care sunt cele în vogă?

Chirurgia estetică este foarte tânără. Botoxul are 25 de ani, acidul hialuronic are 20, rinoplastia este folosită din anii ’70, lipoaspirațiile la fel, implanturile de sân se pun de 50 de ani. Toate sunt tehnici moderne. Cele mai cerute intervenții sunt cele nechirurgicale, injecțiile de înfrumusețare cu botox, acid hialuronic. De câțiva ani, este foarte promovat cel cu plasmă îmbogățită, PRP, care se injectează oriunde în piele și stimulează regenerarea pielii. Este o procedură veche, repromovată acum. În ultimii ani, nu a fost nicio invenție revoluționară, însă toate tratamentele își măresc aria de aplicabilitate.

Toate tratamentele acestea estetice cu botox sau acid hialuronic au din ce în ce mai multe aplicații în medicină. Tehnicile de fabricație sunt din ce în ce mai sigure, iar produsele sunt de mai bună calitate. Aici intervine partea modernă. Acidul hialuronic de acum este complet diferit de cel de acum zece ani, este mult mai bun, ține mult mai mult, are mai puține efecte adverse și este mult mai ușor de injectat.

Chirurgia estetică presupune și investiții mari. În cât timp sunt ele recuperate?

Practic, vorbim de investiții mari dacă vrei să deschizi o clinică. Dacă operezi într-un spital privat, investițiile se fac în pregătire, în traininguri. Se investește și în aparatură, dar nu foarte mult. De exemplu, în cazul meu, cele mai mari investiții le-am făcut în pregătirea mea. Făcând un calcul rapid, am dat mai mulți bani pe congrese, cursuri și drumuri în străinătate decât pe aparate. De obicei, operațiile le faci în centre chirurgicale mari, care au aparatura necesară.

Cum vi se pare pregătirea chirurgilor din acest domeniu?

În România nu se face pregătire decât pe partea de chirurgie plastică sau reconstructivă. Practic, partea de medicină estetică se face pe cont propriu. Acum zece ani, era practic imposibil să afli vreo informație despre chirurgia estetică la noi în țară. În prezent, sunt multe centre în care medicii chirurgi pot instrui medici mult mai ușor.

Toți cei care practică acest tip de chirurgie în România au învățat în afară, noi nu am avut o școală în acest domeniu. În plus, consider că am luat tot ce era mai bun în străinătate și am adus aici.

Mirabela Viașu