Interviu cu prof univ. dr. Miron Bogdan, Institutul Național de Pneumologie “Prof. Dr. Marius Nasta”, președintele Comisiei de pneumologie din Ministerul Sănătății

Sunteți președintele comisiei de pneumologie în minister. Ce rol aveți în reconstrucția sistemului de sănătate al ultimilor ani?

Crearea acestor comisii a avut intenția să compenseze imensele deficiențe ale Ministerului Sănătății, format dintr-un număr redus de funcții, a căror abilitate de a rezolva probleme este limitată de lipsa de mijloace și de o schemă foarte redusă. Eu cunosc oameni deosebiți care supraviețuiesc în diversele servicii pe poziții pur manageriale și care joacă rolul vechilor înalți funcționari din sistemul comunist care făceau ca, totuși, sistemul să nu moară, să nu implodeze.

Teribilul rulaj politic, specific ultimilor 25 de ani, are consecințe și în MS. Partenerii de construcție nu îi poți avea mai mult decât durează media guvernelor. Trebuie o minimă continuitate, nu se pot face realizări perene, solide în acest climat de instabilitate.

Acum câțiva ani, am lucrat sute sau mii de ore/om cu niște comisii la CNAS pentru a impune noi pachete de servicii și medicamente.

Ați reușit?

Nu! Cu trei luni înainte de a termina ceea ce lucram de un an și mai bine, s-a schimbat echipa și toată munca a rămas prin dosare, pe undeva; s-a tranșat abrupt.

Viziunea managerilor noștri în sănătate trebuie să aibă un profil mai puțin politic, pentru că la noi nu se face politică de concept politic, se face politică de grup, partidele noastre nu sunt preocupate de soluții conceptuale, ideologii, ele sunt grupuri de interese care rivalizează între ele... Trebuie să existe, dincolo de apartenența de grup, o anumită toleranță, viziune a unei construcții.

Activitatea comisiei ministeriale

Mă întrebați de comisie, este formată din 6 persoane, suntem din diverse orașe, comunicăm între noi pe mail și suntem chemați să dăm un anumit răspuns la o cerere care, de foarte multe ori, sună cam așa: ”Am constatat că există o foarte mare cifră de morbiditate sau mortalitate în boala cutare. Astăzi suntem marți, până vinerea viitoare vă rugăm să ne dați punctul de vedere al comisiei”. Punct. Punctul de vedere al comisiei, vă dați seama, ce puncte de vedere să ai despre o problemă despre care până ieri erai legat orientativ și, eventual , din informațiile generale, pentru un clinician; să dai un punct de vedere exhaustiv înseamnă analiză de cauze, situație și soluție, în mod evident... acest gen de solicitări nu poate să aibă un răspuns foarte satisfăcător.

Noi suntem chemați să fim niște înțelepți, niște consilieri ai MS pe diverse probleme. Am fost aleși pe criterii de notorietate. Devii lider de opinie într-o specialitate, pe temei profesional, dar ești chemat să intervii, cu o înțelepciune aplicată, pe domenii cu care nu te confrunți în fiecare zi, adică eu nu sunt un manager, nu sunt un organizator de sănătate, eu sunt un clinician.

Cred că în afară de apelurile punctuale, pe care fiecare echipă ministerială le resimte ca necesare, ar trebui să existe o structură cu o anumită stabilitate și căreia să i se dea teme, nu de azi pe mâine, la care funciarmente se răspunde pe genunchi. Ar trebui să se facă un brainstorming în care să se identifice problemele de perspectivă, de durată lungă, medie și scurtă... am putea să ne organizăm, așa avem de multe ori neplăcuta senzație că suntem utilizați ca niște Clinex-uri. Suntem chemați să răspundem la o problemă uneori foarte împovărătoare, impregnată de responsabilitate, cum a fost asta cu pachetele de servicii, ca să le poți documenta trebuie  să ai acces la documentație, statistică, la structurile de sănătate, eventual să se poată organiza un grup de deliberare, să fie o echipă mixtă, pluridisciplinară, în care să fie unul sau doi organizatori de sănătate adevărați cu care să lucrezi... te închid într-o sală pe lângă București, ieși după 3 zile, cu temele făcute... oamenii care creează structuri de sănătate, în alte părți, sunt profesioniști de management, nu sunt manageri amatori cum sunt eu... și asta e o moștenire din epoca lui Ceaușescu, unde trebuia să fim multilateral dezvoltați.

Bătrânul Țuțea avea o vorbă formidabilă, ”aflarea în treabă, ca metodă de lucru la români”, știți?

Există un diletantism promovat național care, de fapt, subîntinde deficitul de structuri... o construcție nu se face de azi pe mâine, se face identificând oamenii, agregându-i în grupe de lucru rezonabile și viabile și încurajând aceste grupe de lucru să fie productive, iar productivitatea nu se vede niciodată într-o săptămână sau într-o lună... se vădește într-un timp de..., nu în sisteme de sănătate care vor apărea azi și vor dispărea mâine, în funcție de clona politică.

Care sunt proiectele în care este implicat Institutul de Pneumologie?

Viziunea mea ca om de școală și clinician este că România are nevoie de centre de excelență. Faptul că te naști român nu trebuie să te condamne la a nu avea acces rezonabil la servicii medicale.

Avem  în proiect să facem un centru de excelență în patologia pulmonară. Marile performanțe se fac astăzi în interrelație, fiindcă omul este o entitate integrală, numai pentru nevoi analitice poți să-l secționezi într-o listă de probleme. Ne lipsește un plus de investigație în domeniul funcțional.

Suntem cel mai bun centru de chirurgie toracică din țară, prin echipa profesorului Cordoș, și printre cele mai bune echipe la diverse capitole de patologie respiratorie. De exemplu, suntem unul dintre cele cinci centre naționale de hipertensiune pulmonară și, într-un fel, echipa noastră a fost promotoarea acestui program național. Este un domeniu interdisciplinar care presupune fortificarea domeniului de evaluare cardiologică, fiindcă există o cardiologie dedicată, congruentă. În trombembolismul pulmonar, oamenii sunt obligați să plece peste hotare. Noi am avea potențialul de a crea un centru  care să aibă eficiență și expertiză pe o listă întreagă de probleme care costă foarte mult România. Ar putea salva bugetul național. Ați aflat că România datorează 220 de milioane de euro unor parteneri medicali străini pentru servicii medicale care nu au fost achitate. Ar fi și un impuls pentru revenirea unor medici specializați din Occident.

Care este situația accesului la tratamente eficiente în cancerul bronhopulmonar (CBP) și TBC în România?

În CBP, tabagismul a fost prevalent. Până în 2002, 36% din populația adultă fuma, la ancheta epidemiologică făcută în noiembrie 2011 am ajuns de la 36% la 26% și 2% ocazionali, deci politicile antitabac din ultimii 12 ani au fost eficiente, dar rezultatele se vor vedea peste 15-20 de ani. Și în țările avansate rezultatele terapeutice sunt dezamăgitoare, cu toate progresele făcute, cifrele de incidență sunt apropiate de cele de mortalitate. Șansa de a fi în viață după ce ai fost diagnosticat cu un CBP de nivelul 4, la un an este sub 5%. Am câștigat recent un grant în diagnosticul precoce al CBP , ceea ce înseamnă accesarea unor mijloace noi de diagnostic.

Cu TBC avem un program național care nu este ideal, dar este valid, fiindcă este monitorizat de OMS de 15 ani. În al doilea rând, avem o tradiție în a lucra în rețeaua de pneumoftiziologie; nu avem întotdeauna medicamente de linia a doua, însă avem finanțare din surse suplimentare pentru pacienții cu TBC MDR (multidrogrezistentă) și XDR (Extended résistance) și echipe dedicate. În TBC există foarte puține medicamente de ultimă generație, două molecule sunt noi, una fiind pe cale să fie inclusă în CANAMED. Ultimele medicamente antiTBC sunt de la sfârșitul anilor ‘60. Dar, la noi, TBC MDR este mai redusă față de țările din spațiul ex-sovietic, ei au cifre mult mai mari de tulpini MDR. La noi, cele mai multe cazuri sunt chimiosensibile.

Vaccinul BCG nu a avut o eficiență deosebită, comparativ cu alte vaccinuri. Din acest motiv a și fost abandonat în țările cu incidență joasă, cum ar fi țările Europei occidentale sau SUA. Au sub 25 la suta de mii de locuitori, noi am avut, acum 12-13 ani, 142 la 100.000, de 6 ori mai mult.  Actualmente am reușit la 72, încetul cu încetul ne vădim mușchii de țară europeană.

Teribilul rulaj politic, specific ultimilor 25 de ani, are consecințe și în MS. Partenerii de construcție nu îi poți avea mai mult decât durează media guvernelor.

Viziunea mea ca om de școală și clinician este că România are nevoie de centre de excelență. Faptul că te naști român nu trebuie să te condamne la a nu avea acces rezonabil la servicii medicale.  Avem  în proiect să facem un centru de excelență în patologia pulmonară.

Suntem cel mai bun centru de chirurgie toracică din țară, prin echipa profesorului Cordoș, și printre cele mai bune echipe la diverse capitole de patologie respiratorie.