Dr. Gabriela Șmira, Fundeni

Infecția cu virus hepatitic VHB este prezentă la aproximativ 1/3 din populația globului - 2 miliarde de subiecți expuși , mai mult de 360 milioane de persoane infectate cronic cu VHB (5% din populația globului), cei mai mulți, 75%, în Asia, unde sunt arii endemice și hiperendemice, și aproximativ 11 milioane în Europa. Din totalul pacienților infectați cu virus hepatitic VHB, 15-40% dezvoltă ciroză hepatică și hepatocarcinom, 1 milion decedează anual. 10-15% din totalul indicațiilor de transplant hepatic se datorează infecției cronice VHB.

Infecția cu virusul hepatitic VHC este mult mai răspândită în populația generală, fiind responsabilă de 70% din hepatitele cronice, 40% din totalul cirozelor decompensate, 60% din totalul cancerelor hepatice și a 40-50% din indicațiile de transplant hepatic la nivel mondial.

Date recente arată că, la ora actuală, există 300 milioane de persoane infectate cu virusul hepatitic VHC. 3-4 milioane de persoane se infectează anual, din care doar 1-3 cazuri la 1 milion de persoane sunt simptomatice.

Hepatitele virale reprezintă o problemă epidemiologică importantă în România, de aceea trebuie detectate în mod activ. Ele reprezintă cele mai frecvente cauze ale testelor hepatice anormale.

Cele mai recente date epidemiologice  relevă o prevalență de 3,2% a infecției cu virus C în rândul populației adulte (18-69 ani) din țara noastră. Sunt puțini pacienți tratați (23.302) și aproape 400.000 de pacienți care ar trebui tratați, majoritatea formând epidemia silențioasă. Există un număr important de pacienți care sunt dispuși să suporte anumite costuri, dacă sunt bine informați.

Ideea cea mai importantă în prezent este că hepatita C este o boală vindecabilă. Terapia antivirală este extrem de importantă, se caută regimul ideal anti VHC, regim cu eficacitate înaltă, cu profil de siguranță și tolerabilitate crescute, cu administrare orală. În acest context se dorește simplificarea regimurilor terapeutice cu reacții adverse și interacțiuni medicamentoase limitate, ușor controlabile.

Avantajele noilor regimuri terapeutice bazate pe introducerea inhibitorilor de protează în cadrul triplei terapii sunt creșterea semnificativă a răspunsuslui virusologic susținut, potențialul scurtării duratei terapiei și reducerea morbidității și mortalității asociate cu infecția cronică VHC.

Cresterea complexității regimurilor antivirale în cadrul triplei terapii necesită o selecție atentă a candidaților, o evaluare preterapeutică minuțioasă a pacienților, asigurarea monitorizării adecvate în cursul tratamentului cu personal medical specializat, cunoașterea și aplicarea strictă a regulilor de stopare a triplei terapii, managementul reacțiilor adverse. În situația resurselor limitate, tripla terapie trebuie direcționată prioritar către pacienții cu boala avansată și probabilitatea de a dezvolta complicații/decompensarea afecțiunii în următorii 5 ani, precum și către pacienții cu alte motive de terapie precoce (fertilitate, nevoia/prespectiva de a procrea, manifestări extrahepatice ale infecției VHC). În egală măsură este importantă evaluarea și identificarea preterapeutică a pacienților ușor de tratat, care pot benefica de dubla terapie cu succes, cum ar fi tineri, femei, fenotip IL 28 CC, F0-F1-F2, asiatici, caucazieni.

Dezideratul comun medic-pacient – companie farmacologică este reprezentat de:

• eradicarea infecției;
• vindecarea hepatitei;
• stabilizarea bolii;
• controlul manifestărilor clinice;
• absența unor reacții adverse indezirabile.

Înainte de a fi prea târziu, noi, ca societate profesională, avem obligația să elaborăm un ghid academic conform altor ghiduri naționale și internaționale ale momentului, un ghid elaborat de experți, corect din punct de vedere medical, și nu politic, fără caracter de lege, cu potențial de a fi up-gradat în funcție de progresele în domeniu; un ghid care să asigure accesul rapid la tratament, care să plece de la premiza că politica sanitară este o prioritate națională, să nu plece de la premisa sărăciei, care să permită personalizarea terapiei, un ghid care să dea libertate centrelor academice și experților prescriptori.