Într-un context în care România traversează cel mai scăzut nivel al natalității din ultimul secol, rolul maternităților publice devine tot mai complex. Am stat de vorbă cu dr. Traian Maier, director medical al Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu” (Maternitatea Giulești), despre priorități, provocări și bune practici care pot contribui la îmbunătățirea sănătății materno-infantile.

Cum apreciați rolul maternităților publice din România în contextul actual al natalității în scădere?
Maternitățile publice au un rol esențial în acordarea serviciilor medicale specifice gravidelor și nou-născuților. Acestea nu se limitează la asistența la naștere și îngrijiri neonatale, ci acoperă întregul parcurs al pacientei, începând cu primul test de sarcină pozitiv.

Cele mai recente date arată că anul 2024 a reprezentat al cincilea an consecutiv de scădere a numărului de nașteri, nivelul actual fiind cel mai redus din ultimii 100 de ani. Cauzele sunt multiple, incluzând factori interni (stabilitatea și dorințele cuplurilor) și externi (nivel de trai, stabilitate socială, șomaj, migrație, educație, politici sanitare, măsuri fiscale, spor natural negativ).

Astfel, maternitățile publice nu pot fi considerate responsabile și nici nu pot contrabalansa pe cont propriu această tendință, în absența unor reforme majore și a unui sprijin coordonat prin politici de sănătate publică și investiții.

Care sunt prioritățile strategice pentru Maternitatea Giulești pe termen scurt și mediu?
Prioritățile noastre sunt:

• Continuarea modernizării și dotării cu echipamente. Deși unitatea beneficiază de aparatură modernă, ritmul accelerat al progresului tehnologic impune sincronizarea permanentă cu cele mai noi standarde internaționale.
• Reducerea mortalității materne și infantile, prin monitorizarea atentă a sarcinilor cu risc obstetrical, prevenirea nașterilor premature și managementul nou-născutului prematur.
• Facilitarea accesului la servicii medicale și incluziune socială. În România, aproximativ 10% dintre mame sunt minore sau provin din zone rurale defavorizate.
• Formarea continuă a personalului medical și promovarea unei abordări multidisciplinare pentru cazurile cu patologie asociată sarcinii.

Cum vedeți integrarea serviciilor de obstetrică și ginecologie cu programele naționale de sănătate a mamei și copilului?

Aceasta este modalitatea ideală de a îmbunătăți indicatorii de sănătate materno-infantilă. Programele naționale stimulează colaborarea interdisciplinară a obstetricienilor și ginecologilor cu medici neonatologi, pediatri, psihologi și asistenți sociali. Acestea includ componente de prevenție, screening, tratament și educație medicală.

Care sunt principalele provocări legate de infrastructură și resursa umană?

Una dintre cele mai mari provocări rămâne infrastructura. Multe clădiri de spital sunt vechi și, chiar și după renovări ample, nu pot oferi circuite funcționale sau spații complet conforme standardelor actuale. Acest lucru limitează capacitatea unităților medicale de a se adapta la cerințele moderne de siguranță și confort. La aceasta se adaugă dezechilibrul evident dintre maternitățile din mediul urban și cele din mediul rural: în timp ce unele beneficiază de investiții și resurse, altele se confruntă cu lipsuri semnificative atât în infrastructură, cât și în resursa umană. În zonele vulnerabile, deficitul de specialiști este acut, ceea ce afectează accesul gravidelor la servicii medicale de calitate.

O altă dificultate majoră este migrația personalului medical, fie către mediul privat, fie către alte țări, unde condițiile de muncă și salarizarea sunt mai atractive.

În plus, legislația actuală restricționează posibilitatea scoaterii la concurs a posturilor vacante sau vacantate, ceea ce accentuează lipsa de personal.

Toate aceste aspecte, combinate, fac ca sustenabilitatea sistemului public de obstetrică și ginecologie să depindă de reforme profunde și investiții strategice.

Ce indicatori de performanță utilizați pentru evaluarea calității serviciilor și cum pot fi integrați în politicile naționale?

Printre principalii indicatori se numără:

• rata mortalității materne și perinatale;
• siguranța pacientului și calitatea îngrijirii, reflectate prin rata complicațiilor;
• acuratețea diagnosticului, prin indicele de concordanță între diagnosticul de la internare și cel de la externare.

Ce bune practici internaționale în obstetrică și neonatologie considerați relevante pentru România și aplicabile în cadrul Maternității Giulești?

Bunele practici internaționale se bazează pe standardele OMS și pe ghidurile europene și internaționale de specialitate. Scopul este standardizarea proceselor medicale, prin implementarea de protocoale bazate pe dovezi și monitorizarea indicatorilor în practica de zi cu zi. Ideal ar fi ca aceste protocoale să fie aplicabile și aplicate nu doar în cadrul Maternității „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, ci și în toate unitățile similare, astfel încât toate procesele să fie eficiente și coezive, având ca obiectiv comun binele pacientului.

Bogdan Guță