Interviu cu dr. Bianca- Mihaela Purcărin, membru Comisia pentru Sănătate și Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senatul României

Finanțare, digitalizare, reformă – acestea sunt unele dintre cele mai des întâlnite cuvinte când vorbim de sistemul de sănătate românesc. Și, evident, pacientul, care trebuie să fie în centrul sistemului de sănătate și principala preocupare a factorilor interesați, de la medic la societate civilă și până la decidenți. ” Este și rămâne esențial să punem pacientul în centrul sistemului și să creăm un mediu care sprijină cadrele medicale să-și desfășoare activitatea în condiții optime”, spune senatoarea Bianca- Mihaela Purcărin. 

Sunteți medic de profesie și, din 2020, reprezentați băcăuanii în Senatul României. Acum, la finalul legislaturii, ne puteți spune care sunt principalele teme care necesită măsuri ce trebuie implementate prioritar de către statul român la nivelul sistemului de sănătate?

Personal, atât ca medic, cât și ca legiuitor, atunci când vorbim de aceste teme, sunt de părere că este absolut necesar să pornim de la conștientizarea și recunoașterea a trei mari realități fără de care nu vom ajunge niciodată la concretizările de care avem nevoie în sănătate. Și mă refer aici la decalajul pe care România încă îl înregistrează în ceea ce înseamnă la acest moment sistemul de sănătate raportat la sistemele moderne și avansul imens al cercetărilor și instrumentelor medicale, faptul că sănătatea a fost, este și va fi mereu o componentă esențială care ține de siguranța națională și, la fel de important, în afara finanțărilor corespunzătoare și a îmbunătățirii și acordării continue a politicilor publice și legislației specifice nu poate exista un sistem de sănătate cu adevărat performant care să deservească atât nevoile pacienților, cât și ale cadrelor medicale și, în speță, ale unităților sanitare.

De aceea, cred că la nivel operațional specific și legislativ-executiv este nevoie de o viziune integrată care să pornească de la aceste realități, să ofere și să aplice în consecință cele mai bune măsuri.

Pentru că vorbiți de finanțarea sistemului de sănătate, aspect de care cu toții suntem interesați, cum vedeți dumneavoastră pașii în această viziune integrată pe care ne-o propuneți pentru a asigura eficiența atât de necesară?

Cunoaștem cu toții care sunt, la momentul actual, mecanismele de finanțare ale sistemului de sănătate din România. Ori, raportat la ele, cred că nevoia principală privește următoarele aspecte: asigurarea sustenabilității financiare, îmbunătățirea continuă a capacității de reziliență financiară și optimizarea mecanismelor de finanțare. Desincronizarea dintre politicile naționale de sănătate și instrumentele de finanțare a acestora, de la nivel local până la cel național, trebuie reglată. Foarte multe dintre provocările cu care ne-am confruntat au ținut de modul în care s-a înțeles să se coreleze mecanismele de finanțare specifice cu realitatea organizării și funcționării sistemului medical. Și mă refer aici la aspecte pornind de la traseul pacientului, care este esențial, până la rolul și atribuțiile fiecărei instituții din sistem și modul în care se centralizează, monitorizează și se îmbunătățește în timp real baza de date națională ce privește contribuabilii, nevoile unităților spitalicești cu privire la resursa umană și investiții și nevoile pacienților raportat la prevenție, diagnosticare și îngrijire medicală. Prin urmare, toate acestea trebuie să determine un tot corelat și integrat care să reflecte cât se poate de eficient necesarul de finanțare și care să poată asigura sustenabilitate, reziliență și optimizare continuă.

Și, în acest context, care credeți că este acțiunea prioritară?

Eliminarea birocrației excesive în acordarea finanțărilor și simplificarea procesului de finanțare pentru a asigura o alocare mai eficientă a resurselor și pentru a elimina disfuncționalitățile care pot apărea în distribuirea fondurilor. Este primul pas care trebuie să fie cât mai repede îndeplinit pentru a genera rapid rezultatele de care avem nevoie. Trebuie să eliminăm orice procedură care nu are o plus valoare dovedită, care nu respectă principiul de bază al integrării și care nu face altceva decât să creeze întârzieri sau limitări ce prejudiciază sistemul de sănătate.

Este prioritar ca întregul cadru de finanțare a sistemului medical să fie degrevat de excesul birocratic pe măsura rolului strategic pe care îl are sănătatea.

La nivel operațional, care sunt punctele pentru care vedeți acțiune urgentă?

Consider că trebuie să accelerăm procesul de digitalizare și automatizare pe care Ministerul Sănătății deja l-a demarat și care trebuie susținut cu toată forța, să continuăm prin investiții masive să asigurăm infrastructura medicală, unde, și aici, în ultimii doi ani, am parcurs pași extraordinar de mari, să consolidăm rolul prevenției, al educației pentru sănătate, să identificăm soluții coerente și solide continue pentru asigurarea resursei umane medicale și, nu în ultimul rând, să acoperim diferența dintre serviciile medicale din mediul urban versus cele din mediul rural și defavorizat pentru ca accesul pacienților, indiferent de domiciliul lor și de condiția socială, să poată fi asigurat.

Cum vedeți viitorul apropiat al sistemului de sănătate din România atât din perspectiva medicului, cât și a omului care a avut rol de legiferare și, prin urmare, de identificare și aplicare de măsuri care pot să contribuie pozitiv?

Viitorul de care mă întrebați cred că depinde de echilibrul pe care îl putem crea între necesitatea de reformă și resursele disponibile. Din perspectiva medicului, pe lângă ceea ce am subliniat până acum, este și rămâne esențial să punem pacientul în centrul sistemului și să creăm un mediu care sprijină cadrele medicale să-și desfășoare activitatea în condiții optime. Din perspectiva legiuitorului, mă aștept ca viitorul să aducă acea reformare legislativă care să rezolve provocările sistemice și să fie orientată spre sustenabilitate și eficiență. Cred că prin implicare, transparență și un dialog deschis permanente între toți actorii implicați putem crea un sistem de sănătate mai robust, capabil să răspundă nevoilor cetățenilor și să devină un model de bună practică în Europa.