Interviu cu prof. univ. dr. Alexandru Bucur, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România, șeful Clinicii de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. dr. Dan Theodorescu”, București, director Departamentul II Stomatologie, Facultatea de Stomatologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

În chirurgia oro-maxilo-facială (OMF), interdisciplinaritatea este fundamentală, „mai ales în sistemul public, unde colaborarea între specialitățile ce abordează patologia extremității cefalice este esențială pentru optimizarea resurselor și reducerea timpului de tratament. De asemenea, lipsa infrastructurii dintr-un spital monospecialitate limitează accesul la unele investigații, ceea ce presupune o colaborare strânsă cu alte specialități – cardiologie, neurologie, pneumologie, chirurgie toracică etc., pentru a folosi cât mai eficient resursele disponibile”, atrage atenția prof. dr. Alexandru Bucur.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă specialitatea dumneavoastră?

Chirurgia oro-maxilo-facială se confruntă cu provocări complexe, amplificate de resursele financiare insuficiente. Această specialitate necesită echipamente avansate pentru a asigura intervenții precise și sigure, ori în prezent accesul la aparatură modernă și la tehnologii minim invazive este limitat, făcând dificilă integrarea celor mai noi protocoale și proceduri. În aceste condiții, specialiștii sunt nevoiți să se adapteze și să identifice soluții inovative, adesea folosind resurse limitate pentru a oferi îngrijire de calitate.

Chirurgia oro-maxilo-facială (OMF) este unica specialitate medico-chirurgicală care presupune dublă licență – trebuie să fii absolvent al facultății de stomatologie și al facultății de medicină generală. Ce posibilități de a profesa, conform pregătirii și studiilor, au viitorii chirurgi OMF? Are sistemul public de sănătate capacitatea de absorbi o resursă umană înalt specializată?

Chirurgia oro-maxilo-facială este una dintre cele mai dificile specialități medicale și totodată este unica specialitate chirurgicală care presupune dublă licență – viitorul medic rezident trebuind să fie absolvent al Facultății de medicină generală, cât și al celei de stomatologie. După ce parcurg cei cinci ani de rezidențiat, tinerii specialiști constată că niciun spital nu scoate un post la concurs pentru încadrare. Ce pot face în această situație? Fie pleacă din țară, fie ajung să practice o mică parte din paleta de intervenții terapeutice pentru care s-au pregătit în cabinete stomatologice. Cu siguranță pentru asta nu trebuie să ai două licențe și nici să pierzi cinci ani din viață, fără să ți se ofere șansa de a intra în sistem și de ați desfășura activitatea într-un mod performant.

Cauza acestei stări de fapt este scoaterea la rezidențiat a unui număr de locuri aflat în totală neconcordanță cu situația posturilor vacante din spitale și în totală neconcordanță cu numărul de îndrumători. Acest fenomen este rezultatul aplicării legislației actuale, care precizează că numărul locurilor scoase la concursul pentru rezidențiat este egal cu numărul absolvenților, însă să nu uităm că, din păcate, după ce se termină această etapă de formare și rezidenții devin medici specialiști, numărul de locuri scoase de către spitalele publice nu este egal cu numărul celor care termină specialitatea.

Practic, statul investește în pregătirea unui medic cu dublă licență și cinci ani de pregătire prin rezidențiat și după aceea îl trimite într-un cabinet stomatologic.

În același timp, dacă ne uităm în teritoriu, spitalele județene nu au chirurgi din această specialitate – Giurgiu, Călărași, Ialomița, Vrancea, Teleorman, Tulcea, iar toți pacienții din aceste zone sunt trimiși la București, la spitalul din Calea Plevnei 19, fie cu urgențe, fie cu afecțiuni chirurgicale cronice. De asemenea, în restul țării sunt ocupate posturile din județele care au centre universitare de medicină, în schimb județele limitrofe acestora nu scot locuri la concurs. Consider că acolo ar trebui pus accentul, identificând zonele în care nu există chirurgi oro-maxilo-faciali și scoase locuri la concurs în concordanță cu necesitățile pe plan local.

Ce rol joacă interdisciplinaritatea în chirurgia oro-maxilo-facială?

Interdisciplinaritatea este fundamentală în chirurgia OMF, mai ales în sistemul public, unde colaborarea între specialitățile ce abordează patologia extremității cefalice este esențială pentru optimizarea resurselor și reducerea timpului de tratament. Patologii precum tumorile maligne și traumatismele severe necesită o abordare integrată, în colaborare cu oncologi, neurochirurgi, chirurgi plastici, ORL-iști, oftalmologi. În acest context, apreciez că soluția care se impune este dezvoltarea unui spital de cap și gât, așa cum  există în multe țări din Uniunea Europeană, în care specialitățile ce abordează patologia de graniță să se regăsească la un loc. În același timp, lipsa infrastructurii dintr-un spital monospecialitate limitează accesul la unele investigații, ceea ce presupune o colaborare strânsă cu alte specialități – cardiologie, neurologie, pneumologie, chirurgie toracică etc., pentru a folosi cât mai eficient resursele disponibile.

Sunt studii care prezintă o creștere a numărului de tumori maligne în zona cavității bucale. Care ar fi cauzele acestei creșteri și ce posibilități de tratament, în cadrul Spitalului Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. dr. Dan Theodorescu”, au pacienții cu astfel de tumori?

Creșterea incidenței tumorilor maligne în cavitatea bucală este reală și îngrijorătoare, lipsa programelor de prevenție și de screening în sistemul public contribuind la diagnosticarea tardivă, ceea ce agravează prognosticul acestor pacienți. La Spitalul Clinic de chirurgie OMF, pacienții cu neoplasme beneficiază de expertiză multidisciplinară a comisiei oncologice a spitalului, care evaluează fiecare caz în parte în vederea stabilirii celei mai bune strategii de tratament personalizat, asigurând un parcurs terapeutic integrat, oferind pacienților cele mai bune opțiuni disponibile în condițiile actuale.

Bogdan Guță