Rezistența la antibiotice rămâne o problemă urgentă de sănătate publică, deoarece milioane de oameni mor în fiecare an din cauza infecțiilor bacteriene cauzate de agenți patogeni care au devenit rezistenți la mai multe antibiotice. În 2019, aproximativ 1,3 milioane de decese au fost atribuite rezistenței la antibiotice, ceea ce reprezintă aproape dublu față de numărul care a fost raportat în 2016. Rezistența la antibiotice este rezultatul utilizării excesive și abuzive a antibioticelor. În special, genele responsabile de rezistența la antibiotice sunt transferate între bacterii. Atât aceste gene, cât și bacteriile rezistente se pot răspândi rapid în întreaga lume, precum și între specii și ecosisteme. Bacteriile și genele rezistente la antibiotice sunt în mod obișnuit izolate din spitale și ferme de animale, unde intră ulterior în sistemele de canalizare și în alte părți ale ecosistemului, inclusiv în aer.

Într-un studiu recent publicat în The Lancet Planetary Health, cercetătorii analizează rolul particulelor din mediul înconjurător în facilitarea răspândirii elementelor genetice responsabile de rezistența la antibiotice. Aerul este principala cale de diseminare în atmosferă a rezistenței la antibiotice, fiind cunoscut faptul că particulele fine 2,5 (PM2,5) conțin mai multe tipuri de aceste bacterii și gene. Numai PM2,5 poate permeabiliza membrana celulară, facilitând astfel transferul eficient al genelor de rezistență la antibiotice între bacterii. Acest lucru poate contribui la un schimb mai rapid al acestor elemente și, în cele din urmă, la accelerarea evoluției unor elemente mai agresive de rezistență la antibiotice. Scopul studiului a fost de a furniza dovezi cantitative privind modul în care PM2,5 afectează rezistența la antibiotice. În acest scop, au fost obținute date de la peste 11,5 milioane de culturi  izolate, fiind testate 43 de tipuri de antibiotice împotriva a nouă agenți patogeni, printre care Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Escherichia coli.

Ce a arătat studiul?

A fost observată o asociere semnificativă a PM2,5 cu rezistența la antibiotice în diferite regiuni ale lumii. Această relație a fost observată în mod constant în cazul majorității bacteriilor rezistente la antibiotice, cu o creștere a intensității asocierii în funcție de timp. PM2,5 este cel mai important factor în ceea ce privește rezistența la antibiotice, deoarece depășește efectele utilizării antibioticelor, ale furnizării apei potabile și ale cheltuielilor curente de sănătate. Abundența genelor de rezistență la antibiotice în PM2,5 este mai mare decât în sol, râuri, sedimente și în unele sisteme de tratare. Creșterea rezistenței la antibiotice a fost cauzată de dobândirea elementelor de rezistență prin PM2,5. În 2018, acest lucru a reprezentat aproximativ 500.000 de decese premature, ceea ce înseamnă o pierdere de aproape 18 milioane de ani de viață la nivel mondial. În ceea ce privește cheltuielile pentru bunăstare, consecința financiară a rezistenței la antibiotice este estimată la 400 de miliarde de dolari SUA în fiecare an. În general, fiecare unitate de creștere a PM2,5 ar putea duce la o creștere a rezistenței la antibiotice cu 0,43%, ceea ce este comparabil cu creșterea de 0,48% pe unitate de creștere a utilizării antibioticelor. PM2,5 s-a numărat printre principalii factori determinanți ai rezistenței la antibiotice, întrucât a reprezentat aproximativ 11% din variații. În nordul Africii și în vestul Asiei, rezistența la antibiotice a crescut la aproximativ 20%. Aceste continente au în prezent cele mai mari rate de rezistență la antibiotice și, de asemenea, este probabil să sufere cel mai mult din cauza creșterii nivelului de PM2,5.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit o normă de calitate a aerului care recomandă o concentrație maximă de 5 μg/m3 de PM2,5. Dacă țările din întreaga lume vor atinge acest standard până în 2050, prevalența globală a rezistenței la antibiotice va scădea probabil cu aproximativ 17%, pe lângă faptul că se vor preveni aproximativ 25% din decesele premature și se vor face economii anuale de aproximativ 640 de miliarde USD. În lipsa unei intervenții, rezistența la antibiotice va crește cu aproximativ 17%, iar decesele anuale cauzate de infecțiile rezistente vor crește, de asemenea, la 56%, ceea ce înseamnă aproximativ 0,84 milioane de decese în 2050. Este important faptul că diverse intervenții au reușit să reducă cu succes rezultatele negative asociate cu rezistența la antibiotice. Unele dintre aceste măsuri includ dublarea cheltuielilor actuale în domeniul sănătății, reducerea cu cel puțin 50% a utilizării actuale a antibioticelor, atingerea nivelurilor de PM2,5 conform standardelor OMS și asigurarea accesului universal la apă potabilă de bază.

Care sunt implicațiile?

Această analiză revoluționară a modului în care nivelurile de PM2,5 afectează rezistența clinică la antibiotice în întreaga lume demonstrează o creștere constantă a rezistenței la antibiotice odată cu creșterea nivelurilor de PM2,5. Aceste constatări pot sprijini dezvoltarea unor noi strategii de control al rezistenței la antibiotice dintr-o perspectivă ecologică.

Bogdan G.