Interviu cu prof. dr. Coliță Anca, manager al Institutului Clinic Fundeni 

La sfârșitul anului trecut a avut loc semnarea contractului de finanțare a unui proiect cu fonduri europene pentru prevenție și screening cancer colorectal. Care sunt rezultatele proiectului până acum? De ce cancer colorectal? Ce rezultate finale se vizează?

Semnarea contractului de finanțare pentru proiectul la care faceți referire, denumit generic ROCAS II, are un rol definitoriu pentru tot ceea ce înseamnă procesul de continuitate a conceptului ROCAS I prin care a fost inițiată implementarea la nivel național a cadrului organizatoric necesar începerii screening-ului în cancerul colorectal. Proiectul ROCAS II are ca obiectiv principal furnizarea serviciilor de sănătate prin dezvoltarea, integrarea și aplicarea cu celeritate a unor programe speciale de prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament cu adresabilitate directă leziunilor precanceroase colorectale.

Institutul Clinic Fundeni, prin specificul său, și mai ales prin experiența și probitatea profesională demonstrate de-a lungul timpului de cadrele medicale din cadrul clinicilor de gastroenterologie și chirurgie generală, de altfel foarte bine dotate, reprezintă configurația optimă  în care se poate aborda un astfel de proiect care are ca obiectiv principal screening-ul în cancerul colorectal. Din punct de vedere statistic, această boală extrem de gravă este catalogată ca fiind una dintre cele mai frecvente forme de cancer diagnosticate în toată lumea afectând în mod preponderent persoanele trecute de vârsta de 50 de ani. În toate țările civilizate sunt implementate astfel de programe de screening de cancer colorectal care, inițial, se realizau prin tehnici de colonoscopie, tehnici care sunt, însă, consumatoare de timp și de resurse, financiare și umane, pentru că implică investigarea a unui număr mare de persoane.

Testele imunochimice – o metodă eficientă

În contextul ROCAS II, introducerea testelor imunochimice fecale (FIT) de analiză a pierderilor de sânge reprezintă o metodă mult mai eficientă prin care se pot identifica persoanele la risc sau cu suspiciunea de cancer colorectal. Trebuie precizat faptul că, pentru continuarea investigațiilor medicale în cazul persoanelor depistate pozitiv la aceste teste de screening, se va recurge la efectuarea colonoscopiei. Iată, deci, două proiecte care sunt „legate” și care încearcă să implementeze la nivel național această metodologie de screening, astfel încât pacienții identificați să poată fi și îndreptați către serviciul de chirurgie pentru rezolvarea în timp util din punct de vedere oncologic a acestei probleme deosebit de grave, cum este cancerul colorectal, problemă cu care întreaga lume civilizată se confruntă, procentul persoanelor afectate fiind din ce în ce mai mare. Aceasta a fost rațiunea pentru care în Institutul Clinic Fundeni s-au inițiat aceste proiecte. La acest moment, pentru ROCAS II sunt în derulare procedurile de achiziții pentru aparatura necesară evaluării pacienților atât în prima etapă, cât și în etapa ulterioară, adică în cea de investigație colonoscopică. Astăzi, proiectul se află în faza de implementare, iar personalul administrativ implicat, serviciul de achiziții și serviciul contabilitate derulează procedurile specifice și, în paralel, echipa medicală de specialitate pune la punct procesul clinic prin care se va face înrolarea persoanelor sănătoase în acest studiu.

Nouă proiecte aflate în derulare

Institutul Clinic Fundeni are o experiență bogată în implementarea de proiecte finanțate prin Fonduri Europene. Cum pot fi accesate, implementate și derulate astfel de proiecte de cât mai multe institute/unități medicale oncologice?

În momentul acesta, la Institutul Clinic Fundeni avem șapte proiecte științifice principale în curs de derulare. Există proiectul „Hepater”, care este un program de formare a personalului medical din România în managementul pacienților infectați cronic cu virusuri hepatitice B și C, apoi proiectul „Progen”, prin care se vizează formarea profesională a personalului medical în genetică medicală, proiectul „Feduro” – pentru formarea profesională în domeniul uro-oncologiei, cele două proiecte ROCAS și, de asemenea, există alte două proiecte importante -„LIVE(RO)”-  „LIVE(RO) 1”, care vizează formarea profesională a personalului medical pentru screening-ul populațional al infecțiilor cronice cu virusurile hepatice B, C și D, și „LIVE(RO) 2” ce are ca principal obiectiv implementarea programului de pregătire a personalului. Acestora li se pot adăuga și cele două proiecte POIM (Programul Operațional Infrastructura Mare), lansate în decursul anului trecut și care au drept obiectiv pregătirea institutului în vederea adaptării la situația epidemiologică actuală, infecția cu virusul SARS CoV-2, astfel încât să se permită desfășurarea în condiții cât mai bune, apropiate de optim, a activității medicale de nișă care este tradițional desfășurată în Institutul Clinic Fundeni. Aici mă refer la activitatea de oncologie, gastroenterologie, hematologie, urologie, precum și activitatea de transplant în cele trei direcții pe care noi le abordăm – transplantul hepatic, transplantul renal și cel medular – și, de asemenea, continuarea activității în domeniul de medicină internă, nefrologie și neurologie. Toate acestea însumează astăzi nouă proiecte extrem de importante destinate sănătății și care se află în derulare în cadrul institutului dar, am convingerea că, în funcție de necesități și oportunități, viziunea noastră pe termen mediu și lung va deschide noi drumuri în cercetarea științifică medicală.

Trebuie amintit faptul că, în prezent, toate institutele oncologice din România derulează astfel de programe de cercetare cu fonduri europene. Din punctul meu de vedere, din poziția de manager, sunt convinsă ca ar trebui să încercăm să construim unități speciale direcționate strict către implementarea acestor proiecte; activitatea medicală este o parte importantă a proiectului, dar și activitatea administrativă, care presupune proceduri de achiziții, derularea contractelor, monitorizarea acestora, iar îndeplinirea tuturor formalităților de raportare a acestor activități necesită resurse umane extrem de importante.

Pe de altă parte, pentru eficientizarea cu celeritate a tuturor proiectelor, cred că se impune o abordare mult mai atentă și progresivă din perspectiva resursei umane, un program investițional coerent în capitalul uman reprezentând în oricare dintre procesele de dezvoltare principala soluție spre performanță.

În ceea ce privește activitatea din I.C.Fundeni dedicată programelor speciale, conexă celei curente cu care se confruntă personalul angajat,  apelăm și la firme de consultanță care sunt specializate în astfel de proiecte bazate pe fonduri europene. Am convingerea că realizarea unui departament în cadrul institutului destinat strict implementării unor astfel de proiecte importante ar aduce un plus valoric esențial întregii noastre activități, reușindu-se în acest fel degrevarea de sarcini care în acest moment suprasolicită resursa umană existentă.

Cum pot fi extinse aceste proiecte și la alte tipuri de cancer? Care sunt planurile Institutului Clinic Fundeni în acest sens?

În IC Fundeni se derulează de mulți ani atât programele de hematologie malignă, cât și cele de oncologie și, în același timp, un program foarte amplu de transplant de celule stem hematopoietice, astfel încât aici este locul optim în care ar trebui să inițiem programe de terapii celulare. Sunt programele care reprezintă, la momentul acesta, noțiunea de terapie personalizată în cancer. Deocamdată este dezvoltată foarte mult aria ce vizează  hematologia malignă atât la pacienții adulți, cât și la pacienții pediatrici. În acest sens intenționăm să dezvoltăm astfel de proiecte și de programe aici, pentru că mare parte din activitatea noastră se desfășoară în această direcție. Probabil că este momentul în care și România trebuie să se alinieze tendințelor europene și nord-americane de tratamente personalizate în cancer. În concluzie, intenționăm să ne axăm tot mai mult pe suportul fondurilor europene și să inițiem mai multe aplicații sustenabile atât pentru dezvoltarea unui compartiment special integrat, cât și pentru formarea specialiștilor în domeniul terapiilor celulare.

Prin proiecte finanțate pe bani europeni în oncologie se pot face achiziții de echipamente, derula programe de prevenție/ depistare precoce, pregătirea specialiștilor și cercetare. Pe care dintre acestea credeți că ar trebui să se pună accentul în momentul de față?

Toate aceste aspecte sunt extrem de importante, dar, dacă ar trebui să stabilesc niște priorități, aș considera ca prim pas pregătirea profesională a resursei umane. Când intenționezi să introduci o terapie nouă, o metodă nouă de diagnostic, este foarte important ca personalul să fie specializat, în centre sau cu specialiști care deja cunosc foarte bine aceste noi abordări de diagnostice sau tratament. În tandem cu procesul de pregătire a personalului este firesc să derulăm programele de achiziții pentru echipamentele noi. Pentru că nicio procedură nouă nu va putea fi realizată pe echipamente depășite din punct de vedere tehnologic. Întotdeauna lucrurile acestea merg în paralel – oameni specializați și echipamente performante – care să permită implementarea acestor noi metode de diagnostic sau metode terapeutice.

Sprijinul pe care îl primește oncologia prin proiecte cu bani europeni este bine-venit, dar reprezintă o intervenție punctuală, „țintită”. Rolul major trebuie să revină programelor naționale cu finanțare guvernamentală. Ce credeți că ar trebui să se întreprindă în acest sens?

Planul Național destinat cancerului trebuie să fie aliniat cu Planul european de combatere a acestuia, pentru că este normal să abordăm cele două perspective în paralel. Planul european are deja câteva elemente bine fundamentate, cel de prevenție, de exemplu. Dar prevenția înseamnă în primul rând educație pentru sănătate, înseamnă activități de informare adresate atât persoanelor la risc, cât și populației largi, activități care trebuie realizate la toate nivelurile, pornind din școli, universități și, foarte important, să beneficieze de sprijinul mass media. Activitățile de informare trebuie să se axeze pe mesaje privind reducerea fumatului, reducerea poluării, a consumului de alcool, promovarea unui stil de viață sănătos și ar trebui să înceapă, cum spuneam, încă din primele clase ale școlii.

După aceea, putem discuta despre programul de vaccinare, acolo unde acest proces poate ajuta, și mă refer la vaccinarea împotriva papilomavirusurilor, care sunt asociate cu apariția de cancer de col uterin. Aici ar trebui dedicate spații largi de informare, de instruire și de educare. Ceea ce încercăm noi să facem se raportează la această parte de screening și de detecție precoce, iar aici rolul statului ar trebui să fie unul major.

Cred că, într-un fel sau altul, ar trebui realizate și în România programe de screening care să fie cumva obligatorii, așa cum se întâmplă în foarte multe țări și unde rezultatele se văd. Rezultatele înseamna scăderea importantă a mortalității anumitor forme de cancer unde se poate face screening – cancerul de sân, cancerul de prostată, cancerul colorectal și cancerul de col uterin. Și în aceste cazuri este nevoie de susținerea statului, în primul rând pentru investiția în aparatura medicală performantă.

La momentul acesta, în special când vorbim de cancer, diagnosticul este unul realizat prin tehnici moleculare extrem de performante, care permit terapia țintită si personalizată. Cred că se impune o prioritizare a finanțărilor suplimentare și la nivelul spitalelor să se pună un accent deosebit pe dezvoltarea unei infrastructuri care să permită aceste tipuri de diagnostic. Astfel, vom avea posibilitatea să identificăm persoanele la risc și, mai mult decât atât, vom avea posibilitatea să identificăm persoanele care beneficiază de o terapie țintită, astfel încât am realiza o alocare mult mai corectă a fondurilor. Practic, persoanele cu leziuni moleculare identificate vor beneficia de un tratament țintit, cu șanse mult mai mari. Această nouă abordare va conduce la o reducere a costurilor în sistemul de sănătate, fiind o utilizare mult mai eficientă a fondurilor. În întreaga lume, cheltuielile impuse de programele naționale de cancer sunt foarte mari, dar ele vor trebui cumva direcționate corect pe capacitatea noastră de a identifica o leziune moleculară, urmată de terapia țintită a leziunii în cauză. Cred că fără astfel de proiecte de investiții în infrastructură și în echipamente, lucrurile nu vor merge în direcția corectă. Astfel de recomandări sunt și în Planul european de combatere a cancerului, în care sunt susținute proiecte care vizează cunoașterea mai bună a biologiei cancerului, a biologiei celulei maligne, astfel încât la un moment dat să reușim să asigurăm cât mai multor pacienți un tratament țintit, un tratament personalizat, dacă se poate.

Importanța registrelor naționale de cancer

Programul național de cancer este totuși un program care în ultimii ani a fost finanțat din ce în ce mai generos, însă este important să realizăm un echilibru între ceea ce înseamnă accesul la medicamentele esențiale și actualizarea în permanență a listei cu aceste medicamente, astfel încât să ne asigurăm că niciunul dintre acestea nu va lipsi în contextul programului național de cancer. Trebuie să încercăm să avem un echilibru în ceea ce privește asigurarea tratamentelor standardizate (asigurate cu costurile cele mai mici), astfel încât restul sumelor să le putem aloca pentru tratamentele personalizate persoanelor la care se identifică leziuni moleculare și care au cele mai mari șanse de a răspunde la aceste tratamente.

Cred că ar fi foarte important să punctăm și importanța implicării statului în finanțarea registrelor naționale de cancer pentru că va fi foarte dificil să alocăm fondurile dacă nu vom cunoaște corect nevoile și necesitățile. Deși există un ordin din 2007 care cumva impune obligativitatea realizării registrelor naționale de cancer, în lipsa unor finanțări coerente, aceste activități sunt foarte dificil de dus până la capăt. Cunosc bine această problemă, pentru că în partea de oncologie pediatrică în care eu sunt implicată, registrul național de cancer s-a realizat cu ajutorul unor organizații non-guvernamentale care s-au implicat și care au susținut financiar aceste activități. Cu ajutorul registrelor naționale, avem tabloul general al numărului de pacienți, precum și al rezultatelor tratamentelor pe care noi le aplicăm, astfel încât vom putea ști unde ne aflăm în raport cu rezultatele europene și ceea ce este necesar să facem pentru a ne alinia noilor tratamente care apar cu regularitate în lumea medicală. Implicarea statului în realizarea acestor registre este esențială pentru că impune o finanțare continuă.

De asemenea, când vorbim despre pacienții pediatrici și despre pacienții tineri, o componentă importantă este asigurarea reinserției sociale a acestor pacienți. Știu cazuri de tineri care au fost tratați de afecțiuni maligne și vindecați de diverse forme de cancer și care au întâmpinat greutăți în asigurarea unui loc de muncă. În concluzie, elementele cele mai importante pe care ar trebui să le vizeze un program național de cancer ar trebui să fie: prevenție, depistare precoce și screening, diagnostic performant atât molecular, cât și imagistic, tratament adaptat fiecărui pacient, tratamente asigurate atât la nivel de medicamente esențiale, cât și de terapii inovative, asigurarea calității vieții pentru supraviețuitorii de cancer, asigurarea de programe de paliație pentru pacienții la care resursele terapeutice sunt limitate. Acestea sunt elementele cele mai importante pe care, și cu implicarea statului, trebuie să le asigurăm pentru pacienții noștri.

de Bogdan Guță