Interviu cu Dr. Sorina Rodica Pop, reprezentant al Grupului de oncologie și îngrijiri paliative – Societatea națională de medicina familiei (SNMF), membru în Comisia de paliație din cadrul Ministerului Sănătății

Cum pot fi îmbunătățite prevenția primară a afecțiunilor oncologice și, implicit, rolul medicului de familie în prevenția primară?

Implicarea medicului de familie în activitatea de prevenție ar face diferența în controlul bolii oncologice. Eu văd două aspecte: pe de o parte, „dorința” medicului de familie, iar pe de altă parte, „putința” acestuia relevată prin programele care urmăresc extinderea acestei activități. Dorința medicului de familie trebuie stimulată în primul rând prin educație medicală continuă, instruirea lui, colaborarea cu serviciile de specialitate și cu autoritățile. Celălalt aspect se referă la lansarea programelor viabile, finanțate, cu metodologie clară și cu colaborare în ceea ce privește traseul pacientului și, mai ales, a rezultatelor. Medicul de familie este cel mai accesibil profesionist, datorită apropierii dintre cabinet și domiciliul pacientului, colaborării în timp cu toți membrii familiei, încrederea de care se bucură în comunitate. Rețeaua de distribuire a cabinetelor de medicină de familie este un mare avantaj pentru a acoperi chiar și zonele greu accesibile și astfel măsurile de prevenție primară să poată ajunge peste tot.

Sunt analizele anuale la care are dreptul fiecare asigurat suficiente pentru depistarea unei eventuale afecțiuni oncologice? Pot fi îmbunătățite?

Există posibilitatea ca fiecare pacient să beneficieze la 1-2 ani de un examen de bilanț care presupune anamneza, examen clinic complet și discuții despre factorii de risc și stilul de viață. Cu această ocazie se pot recomanda anumite analize de laborator în funcție de riscurile identificate. Acest pachet de analize de prevenție sunt limitate ca număr, standardizate pentru anumite grupe de vârstă. Analizele nu sunt deloc suficiente pentru a depista eventualele afecțiuni oncologice, motiv pentru care suntem atât de departe de ceea ce înseamnă un program eficient de prevenție primară în oncologie. Îmbunătățirea activității de prevenție primară vine tocmai printr-o metodologie standardizată pe vârste cu obligativitatea includerii testului screening pentru cancerul de col, examinarea sânilor +/- ecografie și/sau mamografie, testul hemocult, etc.

România duce lipsă de programe de screening în afecțiunile oncologice. Cum ar trebui dimensionat corect un astfel de program pentru a răspunde nevoii actuale?

Programele de screening ar trebui unificate în unul singur, dar cu testele planificate cu periodicitatea optimă pe grupe de vârstă. Trebuie întocmită o metodologie clară, care să cuprindă exact atribuțiile medicului de familie, dar și obligativitatea pacientului care eventual să fie avertizat sau chiar sancționat în cazul neprezentării sau refuzului. Ambele părți trebuie conștientizate asupra importanței depistării cancerului. Este necesară impunerea pentru medicul de familie a unui procentaj din pacienții proprii care trebuie examinați astfel încât acesta să-și poată planifica activitatea de prevenție.

Îngrijirea paliativă trebuie să fie integrată, coordonată și continuă

Îngrijirea paliativă este o componentă importantă a managementului cancerului. Avem personal pregătit și centre specializate? Ce măsuri ar trebui luate?

Există câteva centre specializate, dar insuficiente: de exemplu în Cluj-Napoca, centru universitar foarte mare, există doar o unitate cu paturi, cu un efectiv de 40 de paturi. În zonele rurale, astfel de servicii lipsesc total. Din nou prin caracteristicile medicinii de familie, consider că este specialitatea care trebuie implicată în îngrijirea paliativă a pacienților. Medicul de familie poate asigura abordarea paliativă de bază
și gestionarea cazurilor la domiciliu, dar are nevoie de un serviciu specializat unde trebuie să orienteze cazurile complexe, dar și de un serviciu de specialiști care pot să îi asigure asistența on call de sprijin în acțiunile sale. Acest lucru îi va da o siguranță mai mare. Îngrijirea paliativă trebuie să fie integrată, coordonată și continuă. Aceste atribute se realizează doar prin colaborarea dintre medicul de familie, specialistul oncolog și echipa de
îngrijire paliativă.

Educația medicală este, evident, insuficientă. Cum ar trebui construite programele de educație medicală pentru a fi eficiente?

Educația trebuie începută din studenție. Menționăm că noțiunile de îngrijire paliativă lipsesc din pregătirea viitorilor medici. Educația medicală trebuie continuată prin cursuri postuniversitare, dar cred că introducerea unui modul de îngrijire paliativă de 1-2 luni în fiecare specialitate este importantă.

Care sunt acțiunile SNMF în scopul îmbunătățirii managementului afecțiunilor oncologice?

SNMF se implică activ în activități de educație medicală continuă prin cursuri online și onsite cu noțiuni despre diferitele activități de prevenție primară și despre îngrijirea paliativă. Conferințele organizate de SNMF au diferite ateliere pe aceste subiecte unde colegii cu activitate bogată împărtășesc experiența lor. Lucrurile pot fi îmbunătățite acționând în echipă.

de Valentina Grigore