Interviu cu dr. Laura Alexandrescu, consilier politic, Sănătate Publică și  Farmaceutice, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene

Sunteți unul dintre medicii care au plecat din țară și care au ales să lucreze în folosul pacientului, doar că nu în spital, ci în administrația publică europeană. Cum ați ajuns la Bruxelles?

Lucrez în instituțiile europene de la Bruxelles de 11 ani. Am început inițial la Comisia Europeană la Direcția Generală de Cercetare, unde am urmărit proiecte în domeniul alimentației, nutriției și siguranței alimentare, apoi am lucrat pe tema ariei comune de cercetare, unde se coordonau politicile de cercetare ale statelor membre. După această perioadă, am început să lucrez la Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene pe partea de sănătate publică și politici farmaceutice. În România, am lucrat în administrația publică la ANSVSA, în perioada în care a avut loc procesul de aderare a țării la Uniunea Europeană, și am luat parte la negocieri, am contribuit la stabilirea programelor de control și a sistemului rapid de alertă privind siguranța alimentară. A fost o perioadă foarte interesantă, pentru că atunci era deschiderea foarte mare și erau multe lucruri de făcut. Pentru mine, să ajung să lucrez pentru instituțiile europene a fost ceva natural, pentru că am văzut cum se dezvoltă, am văzut ce ar putea să însemne Europa pentru România și atunci mi-am dorit să ajung într-un loc în care să fac ceva care să conteze și pentru România, dar și pentru alte state europene, astfel încât să se întărească puterea Uniunii Europene.

Aveți o viziune de ansamblu asupra tuturor țărilor care au deținut președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Care sunt temele majore din sfera sănătății publice și pharma care ați observat că sunt pe agenda majorității statelor europene?

Una dintre teme este cu siguranță sănătatea digitală: cum ar putea fi schimbate datele în interesul pacientului atunci când acesta pleacă dintr-un spital în altul, pentru a nu i se reface toate analizele. Se dorește un dosar electronic al pacientului astfel încât medicul dintr-o unitate sanitară să poată accesa testele și analizele care i-au fost făcute în alta. Partea aceasta a început să devină foarte importantă și cred că parțial este și datorită faptului că se încearcă reducerea costurilor în sănătate prin nerepetarea fără rost a unor teste recente deja făcute.

O altă temă de interes este cea a prescripțiilor electronice cu ajutorul cărora pacientul să-și poată lua rețeta de la farmacia oricărui stat membru al Uniunii Europene. Atât în implementarea acestor prescripții electronice, cât și a dosarelor electronice a pacienților, schimbul de informații trebuie să țină cont de protejarea datelor personale. Aici intervine comunicarea: sigur că dacă un pacient nu știe despre ce este vorba sau este prost informat, este greu de înțeles pentru pacient de ce este important să existe o astfel de posibilitate.

Accesul la medicamente a fost o prioritate și a președinției române, dar a devenit foarte importantă în timpul președinției olandeze , când Consiliul a adoptat concluzii privind restabilirea echilibrului în sistemele farmaceutice din Uniunea Europeană și statele sale membre, și de atunci tema a rămas în agendă. Această temă era importantă, bineînțeles, și înainte, dar cred că problemele s-au acutizat pentru că au apărut tot felul de medicamente din ce în ce mai costisitoare și este o problemă pentru orice sistem de sănătate să acopere costurile acestor medicamente foarte scumpe. Aceasta este și una dintre prioritățile Comisiei și a statelor membre.

Care sunt principalele discuții de la Bruxelles, pe tema Sănătății?

În această perioadă, se discută foarte mult despre care ar trebui să fie stimulentele pentru industria pharma ca să pună pe piață anumite medicamente la un preț rezonabil. În această discuție intră și paradigma conform căreia, partea de cercetare fiind făcută pe bani publici, prețul ar trebui să fie rezonabil. Problema este că nu există o claritate privind investiția care se face în cercetare, adică nu se știe exact câți bani vin din domeniul public, câți bani vin din domeniul privat. În plus, sunt foarte multe medicamente care, după niște studii clinice foarte costisitoare (acestea nefiind plătite din bani publici), nu ajung să fie puse pe piață, pentru că nu se demonstrează niciun avantaj. Este destul de dificil să dai vina de o parte sau de alta.

Rezistența microbiană este un alt domeniu intens discutat în timpul ultimelor președinții, inclusiv în timpul președinției României Consiliul a adoptat concluzii pe această temă. Pe acest subiect, totuși lucrurile par să se schimbe în Europa, însă această problemă nu are granițe și atunci trebuie să te uiți la China, la India, la Africa, peste tot. Nu este suficient ca bunele practici să fie adoptate numai în Europa.

Dacă ne uităm la dezvoltarea României, pe partea de Sănătate, și la celelalte țări europene, unde ar trebui să muncim mai mult?

Cu toate că au crescut semnificativ în ultimii ani, în 2017 cheltuielile pentru Sănătate în România erau cele mai scăzute din UE, atât pe cap de locuitor (1 029 EUR, media UE fiind de 2 884 EUR), cât și ca procent din PIB (5 %, față de 9,8 % în UE). (statisticile OCDE). Proporția cheltuielilor pentru Sănătate dedicate asistenței medicale primare și ambulatorii rămâne pe locul al doilea între cele mai scăzute din UE (18 %, comparativ cu media UE de 30 %). Tot în 2017, România a cheltuit foarte puțin pentru prevenție, numai 18 EUR pentru fiecare persoană, adică 1,7 % din totalul cheltuielilor pentru sănătate, comparativ cu 3,1 % la nivelul UE. Ratele de mortalitate evitabilă prin prevenție și de mortalitate prin cauze tratabile sunt foarte ridicate în România (310 persoane raportat la 100.000 locuitori, comparativ cu 161 persoane la 100.000 în Uniunea Europeană). Rata mortalității evitabile prin prevenție s-a aflat în 2016 pe locul al patrulea printre cele mai ridicate din Europa (statisticile OCDE pentru anul 2017 și Eurostat pentru anul 2016).

În acest context, Consiliul a recomandat României să îmbunătățească accesul la asistență medicală și eficiența sectorului Sănătății din punctul de vedere al costurilor, inclusiv prin favorizarea tratamentului ambulatoriu.

Ce ne puteți spune despre subiectele care se află pe agenda discuțiilor din perioada următoare?

În următorul an, se preconizează revizuirea legislației europene referitoare la stimulentele pentru medicamente pediatrice și pentru medicamente orfane, pentru bolile rare. Au fost făcute niște studii, iar acum se fac analize în cadrul Comisiei referitor la care ar fi cele mai bune măsuri pentru a fi implementate pentru ca pacientul să aibă acces la medicamente. Protecția drepturilor intelectuale pare să aibă un efect foarte mare asupra prețului medicamentelor, acestea devenind mai scumpe. Acest drept de proprietate intelectuală asupra datelor, asupra moleculelor nu permite un anumit timp (între 15 și 20 de ani de la înregistrare) să fie produse medicamente generice. De aici rezultă un impact semnificativ asupra prețului. Pe de altă parte, industria consideră că investiția majoră în cercetare și în studiile clinice trebuie acoperită printr-un preț corespunzător. Acest lucru este valabil mai ales pentru medicamentele destinate bolilor rare, unde sunt puțini pacienți, altfel că industria consideră că nu se justifică investiția. Sigur că undeva trebuie să existe un echilibru între stimularea inovării și accesibilitatea medicamentelor, problema este că este greu de găsit.

De asemenea, se preconizează că se vor revizui directivele privind standardele de calitate și securitate pentru donarea, prelucrarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane, dar și pentru recoltarea, prelucrarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sangvine, pentru că s-a avansat foarte mult din punct de vedere științific și tehnologic și este nevoie de o actualizare a acestor standarde.

de Roxana Maticiuc