Interviu cu prof. dr. Corin Badiu, președintele Societății Române de Psihoneuroendocrinologie

Având în vedere că totul pleacă de la priorități, aș vrea să știu care sunt ale dumneavoastră – în calitate de medic, de șef de secție, de președinte al unei societăți profesionale.

E o întrebare dificilă, pentru că prioritățile sunt foarte dinamice și ne-am obișnuit să le organizăm într-o manieră care depinde de solicitări. Dacă avem solicitări de gradul zero, atunci prioritățile se schimbă. Sigur că în spital cel mai mult contează pacienții, dar în același timp, într-un institut cum este Institutul Național de Endocrinologie, prioritare sunt și echipele de cercetare, și studiile pe care le desfășurăm. Nu în ultimul rând, sunt priorități care țin de viața academică, de cursuri, de examene, de organizarea materialelor pentru studiul studenților, de redactarea unor articole, capitole de carte sau materiale de curs.

Sunteți printre puținii medici care între primele cuvinte la priorități amintesc cercetarea. De multe ori, am impresia că la noi nu se mai face cercetare. Cum reușiți să susțineți acest segment?

Nimic nu vine de la sine, totul se câștigă prin competiție, prin convingerea noastră că domeniul cercetării merită continuat și prin puterea noastră de convingere asupra autorităților care ne finanțează cercetarea. În acest domeniu intră și pacienții care și-au făcut asociații, mai ales cei cu boli rare, zonă în care sunt mai mult implicat. Noi preluăm pacienții, îi sfătuim să formeze aceste asociații și ne asigurăm că asociația de pacienți reprezintă un sprijin pentru activitatea de cercetare, pentru că noi pentru ei facem cercetare. Se numește medicină translațională și presupune să ajungem cât mai repede de la cunoștințele teoretice dobândite prin experimente la aplicația clinică asupra pacientului care este internat.

Este finanțată suficient cercetarea?

Cercetarea sigur că nu este finanțată suficient și mai ales nu la un standard care ar trebui să existe într-o țară a UE. Există totuși un lucru lăudabil: că au fost crescute salariile doctorilor și asistenților medicali. Dar să nu uităm că în spatele performanței în cercetare intră și chimiști, biologi, biofizicieni și oameni care sunt dedicați activității în laborator și fără de care noi nu putem face performanță. Acești oameni nu au fost incluși pe lista de priorități. Nu în ultimul rând, este frustrant dacă un medic angajat pe post de cercetător nu este inclus în creșterea salarială, deși lucrează cel puţin la fel ca medicul din asistenţa clinică: face performanță medicală și în același timp citește, scrie proiecte și aduce fonduri suplimentare pentru cercetare, pentru instituția în care lucrează, dar și pentru țară. Datorită acestor oameni, noi luăm fonduri pentru cercetare de la Uniunea Europeană și nu este corect ca tocmai ei să fie trecuți la categoria celor pentru care vor crește salariile gradual până în 2022. Această discriminare adresată tocmai acelora care se ocupă de progresul medical nu este cea mai bună alegere pentru cei care ne conduc.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se prezintă pacienții care vin la dumneavoastră? Vă întreb acest lucru în strânsă legătură cu o altă întrebare: ce am putea face din punctul de vedere al politicilor de sănătate pentru ca medicina românească să poată avansa?

În primul rând, trebuie să știm că problemele de sănătate sunt în mare parte nediagnosticate și atitudinea multor pacienți de a veni pentru un consult pe fondul unei condiții medicale dificile e o atitudine dăunătoare atât lor, pentru că ajung târziu la medic, cât și sistemului de sănătate care trebuie să plătească mult mai mult pentru tratarea lor.

Niciun legiuitor nu a pus până acum obligația ca orice român asigurat să se prezinte pentru analizele periodice măcar o dată pe an și dacă pacientul nu și le face, atunci să riște să-și piardă asigurarea de sănătate. Ca să o câștige la loc, ar trebui să plătească foarte mulți bani, pentru că asigurarea este făcută într-un sistem de securitate socială, adică banii pe care noi îi plătim din salariu reprezintă sprijin pentru toți.

Eu cred că pacienții ar trebui să fie tratați profilactic prin puterea legii. Dacă acest lucru se va întâmpla, o să vedem mai întâi că bolile sunt decelate într-o proporție în care nu ne așteptăm, dar o să observăm şi că răspunsul din timp e mai ieftin, pentru că tratăm mai ușor o boală aflată la început, decât una complicată. Pe termen lung, o asemenea acțiune strategică ar putea avea beneficii fantastice.

Cum ar arăta România de mâine cu instrumentele pe care le avem astăzi?

Problema este de ordin legislativ: să facem în așa manieră încât pacienții, toți cei asigurați, să aibă obligația efectuării unui set minim de investigaţii care să îi pună într-o condiție de cunoaștere a stării lor de sănătate. Atunci România de mâine, însemnând peste 15-20 de ani, va arăta foarte bine. Este o strategie care ar putea duce la progres și din punct de vedere economic.

Care sunt planurile dumneavoastră în calitate de președinte al Societății Române de Psihoneuroendocrinologie?

Să fim mai cunoscuți la nivel internațional, să fim mai prezenți în manifestările științifice și în proiectele de cercetare internaționale, pentru că, din păcate, potențialul pe care îl avem este insuficient fructificat. Dacă intrăm în zona bolilor rare, nimeni nu are pretenţia de a face tot. Centrele europene de diagnostic sunt specializate pe domenii și acest lucru este cunoscut în țările UE. De exemplu, reţeaua de boli rare Orphanet include centre de diagnostic și tratament care se perfecționează pe diagnosticul molecular și genetic pentru anumite categorii de boli. Aceste centre primesc probele de la pacienții presupuși a avea o anumită boală rară. Trebuie îndeplinite anumite cerințe pentru a intra acolo și a face testele, dar odată ce ai trecut etapele preliminare care selecționează pacienții cu risc înalt, atunci se vor putea efectua testele în condiții mult mai confortabile economic decât cele din domeniul privat.

Manifestările științifice ale Societății Române de Psihoneuroendocrinologie au devenit o tradiție, pornind din 1990, într-un domeniu de interferență care abordează importanța hormonilor din perspectivă comportamentală la nivel individual și social.

Astfel, în fiecare an avem un simpozion, iar la fiecare patru ani avem un congres național. În acest an vorbim despre al șaselea congres național de neuroendocrinologie cu participare internațională de vârf, cu specialiști care vin și din SUA, și din Europa, dar și din centrele universitare de endocrinologie din România. Congresul include prezentări plenare, simpozioane, întâlniri cu experți, mese rotunde, comunicări orale şi postere organizate tematic în domenii foarte variate: neuroendocrinologie oncologică, tumori digestive, chirurgie endocrină, chirurgie metabolică, diabet şi patologie metabolică, genetică, imagistică, anatomie patologică, la care participă experţi de renume din ţară şi invitaţi străini. Totodată, este un prilej de a reînnoi colaborări mai vechi și de a aduce în actualitate proiecte de cercetare și rețele de experți dezvoltate la nivel național. Detalii sunt pe site-ul societăţii, www.rpnes.ro.

Autor: Roxana Maticiuc