Interviu cu dr. Elena Antoaneta Stîngă, președintele Colegiului Medicilor Bacău

Medicul de familie trebuie să fie gatekeeperul sănătății. Totuși, cele peste 30 de supraspecializări apărute în ultimii 50 de ani, pe sectoare tot mai înguste ale medicinei, fac dificilă munca medicului de familie, iar el este perceput de multe ori doar ca o sursă de facilitare a accesului pacientului în sistemul medical. Este aceasta o normalitate asumată sau este un derapaj asupra căruia ar trebui să se revină cu o altă abordare?

Este adevărat că medicul de familie este poarta de intrare în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Dar tot medicul de familie este cel care poate avea o abordare holistică a pacientului bazat și pe rezultatele obținute la microspecialități. În practică, pacientul cu o problemă complexă de sănătate se prezintă la medicul de familie, acesta îl consultă, apoi decide să-l trimită la alte specialități/laborator pentru examene suplimentare, după care se reîntoarce cu rezultatele și medicul, prin abordarea holistică (patologie, psiho-social, emoțional, familial) prescrie schema de tratament și stilul de viață. Acest mod de lucru a aglomerat extrem de mult activitatea medicilor de familie, încât noi nu mai avem timp de prevenție primară și secundară.

Politicile de sănătate publică sunt într-o continuă transformare și de mai bine de un an se lucrează la un nou pachet de legi ale Sănătății. Ce ar trebui adăugat sau modificat în această nouă lege pentru a se veni în sprijinul medicului de familie?

Nu știu în ce măsură modificarea Legii Sănătății va sprijini medicina de familie. Eu cred că un punct important și iminent este cel legat de evaluarea cabinetelor medicale. Există Legea 185/2017 care vrea să reglementeze această evaluare astfel încât cabinetele medicale să îndeplinească anumite criterii de calitate. Chiar dacă s-a prorogat termenul de aplicare al acestei legi, se va aplica de la 1 ianuarie 2019, iar criteriile sunt exagerat de multe și de costisitoare. Conform acestei reglementări, toate cabinetele care vor intra în relație contractuală cu CNAS trebuie să îndeplinească aceleași criterii, indiferent că sunt în cadrul unor centre medicale din marile orașe sau cabinete de medicină de familie din zone izolate. Riscul stă în desființarea multor cabinete și plecarea medicilor de familie. În acest moment, există un deficit de medici de familie, nu vin medici noi în sistem, media de vârstă a celor existenți este de peste 55 de ani, există medici care părăsesc sistemul înainte de vârsta legală de pensionare fără să mai dorească să lucreze ca medic de familie. Consider că trebuie să se țină cont de aceste aspecte când vrem să implementăm niște criterii pe care medicii nu le pot îndeplini.

Realitatea este că trebuie rezolvată problema Sistemului Informatic al CNAS care nu funcționează corect și cursiv, iar medicii de familie sunt trași la răspundere și continuu scot bani din buzunar plătind contravaloarea rețetelor eliberate, servicii efectuate invalidate, deci neplătite. Astfel, activitatea a devenit extrem de obositoare, stresantă, neatractivă. Tot aici, pot să amintesc că reglementările sistemului nu sunt aplicate unitar de către toate CJAS din țară.

Din punctul de vedere al dotărilor din cabinete, ce îi lipsește medicului de familie pentru ca actul medical să fie complet sau aproape complet?

La capitolul dotări, se poate spune ca este nevoie de multe lucruri, dar trebuie să aibă și abilitățile să le folosească. Însă un electrocardiograf, un microanalizor, acestea sunt aparate pe care le poate folosi orice medic de familie și care ar face mare diferență mai ales în cabinetele rurale.

Având în vedere că medicul de familie funcționează diferit, din punct de vedere economic, față de ceilalți medici din sistemul de sănătate românesc, cine ar trebui să se ocupe de investițiile din cabinete?

Dacă ne referim la investițiile în infrastructura cabinetelor care funcționează în spații publice ale autorităților locale – autoritățile locale ar trebui să creeze condiții optime de desfășurare a activității medicului de familie. La momentul actual, spațiile aflate în concesiune sau chirie de la autoritățile locale sunt în stadiu avansat de degradare și nu mai corespund cerințelor.

Sunteți președintele Colegiului Medicilor Bacău. Care sunt provocările care vin odată cu această funcție și care este cea mai mare realizare a dumneavoastră de când ați preluat conducerea colegiului?

Colegiul Medicilor este o instituție nou-înființată în societatea postdecembristă, foarte importantă prin atribuțiile care îi revin. Acordă dreptul de exercitare a profesiei de medic, supraveghează și controlează exercitarea profesiei medicale. Legislația este în schimbare și ajustare permanentă. Orice demers începe cu un act de la Colegiu: un medic care vrea să lucreze trebuie să aibă certificatul de la Colegiu, un cabinet care se înființează are nevoie de un aviz de la Colegiu, dacă se scot posturi la concurs este nevoie de avizul Colegiului, consiliile de administrație ale spitalelor publice au un reprezentantt de la Colegiu, orice concurs de ocupare de post are nevoie de reprezentant de la Colegiu etc.

Funcția de președinte a fost o provocare ce presupune o mare responsabilitate - practic, președintele semnează actele prin care un medic își poate exercita profesia atât în România, cât și în afara ei. E o funcție care presupune relații cu oamenii, ceea ce reprezintă permanent o provocare. Nu pot spune că am avut o realizare anume. Atât timp cât mă aflu la cel de-al patrulea mandat în această funcție, consider că am reușit să mențin un echilibru în toată activitatea mea.

Prevenție, screening și depistare precoce sunt noțiuni despre care se vorbește tot mai des în ultimul timp. Cât de importante sunt programele de screening și care este rolul medicului de familie în acest proces?

Toate acestea fac parte din definiția generală a medicinei de familie. Medicul de familie are toate pârghiile prin care poate face prevenție, screening și depistare precoce. Prin screening poți depista o boală gravă înainte de a se manifesta clinic, adică în stadiul inițial când se poate vindeca având costuri mult reduse. Medicul de familie este cel mai potrivit „actor” din sistemul de sănătate care are acces la marea masă a populației, dar medicina de familie, în varianta actuală, nu poate să mai facă programe de screening. Activitatea medicului de familie este atât de aglomerată încât fizic nu cred că este posibil. Trebuie să avem în vedere că media de vârstă în medicina de familie în România de azi este peste 55 de ani. Nu vin medici noi în sistem!

Exceptând cabinetele din marile aglomerări urbane, cei mai mulți medici de familie au în evidență și persoane din zone defavorizate. Care sunt provocările legate de această categorie de pacienți?

Zonele defavorizate sunt zonele cu mari probleme. Gradul de sărăcie este foarte mare, lipsa de educație, la fel. Sunt zone în care medicul de familie are nevoie mare de ajutorul autorităților, prin asistentul comunitar și mediatorii romi. Din păcate, sunt zone în care nu există asistent comunitar și mediatori romi. Rolul cel mai important este al autorităților locale, care să asigure acest gen de calificări.

Autor: Roxana Maticiuc