Comisia Europeană a publicat un document de lucru privind HIV/SIDA, hepatitele virale B și C și tuberculoza în Uniunea Europeană și în țările vecine. Documentul reprezintă o trecere în revistă a  inițiativelor politice și a activităților menite să ajute statele membre să atingă obiectivul de dezvoltare durabilă la nivel mondial de a pune capăt epidemiilor de SIDA și de tuberculoză până în 2030 și de a combate hepatitele și alte boli transmisibile.

Aceste boli reprezintă cel mai mare risc pentru populațiile care sunt adesea marginalizate din punct de vedere social, cum ar fi deținuții, utilizatorii de droguri injectabile, persoanele fără adăpost, migranții și cei săraci, precum și grupurile potențial supuse stigmatizării sociale precum bărbații care fac sex cu bărbați. Situațiile sociale exacerbate îngreunează accesul la aceste grupuri, necesitând măsuri specifice adaptate pentru a asigura eficiența eforturilor de prevenire și de îngrijire medicală.

Documentul de lucru al Comisiei analizează sprijinul acordat de UE statelor membre în mai multe domenii precum sănătatea publică, cercetarea, politica în domeniul drogurilor, cooperarea pentru dezvoltare, politica de aderare și de vecinătate, fondurile structurale europene etc. De asemenea, prezintă bunele practici finanțate de UE în diagnoza precoce, încurajarea testelor, extinderea activității grupurilor vulnerabile, îngrijirea integrată a bolilor, tratamentul ca mod de prevenție, promovarea sănătății și sprijinirea rețelelor și a organizațiilor societății civile.

Acest document de lucru a fost expus în contextul celei de-a 22-a Conferințe internaționale privind SIDA (SIDA 2018) de la Amsterdam, unde Comisia organizează o serie de evenimente pentru a prezenta acțiunile UE și pentru a promova realizările pozitive ale Programului UE în domeniul sănătății. De asemenea, va fi un document relevant pentru viitoarea reuniune la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind stoparea tuberculozei, programată pentru luna septembrie, la New York.

Hepatitele virale

Infecțiile cu virusul hepatitei B (VHB) și virusul hepatitei C (VHC) afectează ficatul, iar infecția acută poate deveni o boală cronică, cu consecințe grave potențiale cum ar fi ciroza sau carcinomul hepatocelular. Transmiterea hepatitei în Europa are loc pe cale sexuală sau prin consumul de droguri prin injectare prin partajarea echipamentului de injectare, transmisiunea nosocomială rămânând o cale de transmitere cheie în câteva țări.

Hepatita virală continuă să fie o povară gravă în UE. Decesele cauzate de hepatitele B și C împreună depășesc acum decesele cauzate de HIV / SIDA și tuberculoză combinate, iar cele mai recente estimări arată că aproximativ 96.000 de persoane mor în fiecare an în țări din UE / SEE din cauza bolii hepatice legate de VHB și VHC. Dat fiind că hepatita este asimptomatică până când are loc o afecțiune gravă a ficatului, este numită "ucigașul tăcut", ceea ce face dificilă măsurarea exactă a dimensiunilor epidemiei.

Ca și în cazul persoanelor bolnave de HIV / SIDA, persoanele excluse social, cum ar fi migranții, prizonierii și persoanele își care injectează droguri, sunt afectate de hepatită, deoarece acești viruși pot fi ușor transmiși prin împărtășirea echipamentului de injectare și, într-o oarecare măsură, prin transmiterea sexuală. Ratele de vaccinare par a fi mai mici în unele dintre aceste grupuri, ceea ce contribuie în continuare la creșterea riscului și prevalenței. Migranții din țările cu prevalență ridicată sunt o altă populație foarte afectată.

De asemenea, lesbienele, homosexualii, bisexualii, transgenderii și intersexualii (LGBTI), inclusiv MSM, sunt expuși unui risc semnificativ mai mare de provocări și bariere comune în calea accesului la asistență medicală din cauza stigmei, barierelor administrative, alfabetizării scăzute în materie de sănătate și chiar criminalității percepute sau reale. Epidemiile pot fi abordate în mod eficient dacă sunt vizate acțiuni specifice acestor grupuri.

Există un vaccin eficient împotriva VHB, dar în prezent nu există vaccin VHC, iar prevenirea depinde de reducerea riscului de expunere la virus sau de identificarea precoce a cazurilor și de legătura acestora cu terapia curativă. În același timp, este disponibil un tratament foarte eficient pentru vindecarea VHC. Cu toate acestea, costurile financiare asociate cu aceste tratamente noi rămân ridicate în multe țări.

Hepatita B

Prevalența infecției cu virusul hepatitei B în întreaga UE/SEE, în ansamblu, în 2015, a fost estimată la 0,9% - echivalentul a aproape 4,7 milioane de persoane afectate în mod cronic. În 2016, 2529 de cazuri de hepatită acută B au fost raportate la ECDC, din 29 de state membre ale UE / SEE, ceea ce corespunde unei rate brute de 0,6 cazuri la 100 000 de locuitori. Cu toate acestea, aceste date se referă la cazuri diagnosticate și notificate, iar datele sunt cunoscute a fi o subestimare a ratei reale a noilor infecții.

În țările din UE / SEE, povara infectării cu virusul hepatitei B este cea mai mare printre MSM, persoanele care injectează droguri, deținuții și migranții din țările cu endemicitate intermediară sau înaltă. Migrația din țări cu endemicitate ridicată are un impact cheie asupra prevalenței hepatitei B, iar migranții din China și România s-a constatat că au cel mai mare număr de infecții, cu peste 100.000 de cazuri cronice de hepatită B, urmați de migranți din Turcia, Albania și Rusia.

Datele privind cazurile acute de hepatită B raportate la ECDC indică un declin constant de la 1,2 cazuri la 100 000 de pacienți în 2007, la 0,6 cazuri la 100 000 de pacienți în 2016. Acest lucru este în concordanță cu tendințele globale și, cel mai probabil, reflectă impactul programelor naționale de vaccinare. Analiza recentă a indicat faptul că acest declin este semnificativ mai pronunțat în țările cu o acoperire mai mare a vaccinării (≥ 95%) comparativ cu cele cu o acoperire mai scăzută a vaccinării și subliniază importanța programelor cuprinzătoare de vaccinare. În timp ce în unele țări ale UE s-a înregistrat o scădere a prevalenței VHB, câteva țări au raportat o ușoară creștere. Acest lucru se poate datora în parte unui aflux de migranți din țări cu endemicitate ridicată.

Vaccinarea este esențială pentru eforturile de prevenire a hepatitei B, iar majoritatea țărilor europene au un program universal de vaccinare pentru copii, cu un nivel ridicat de acoperire. Cu toate acestea, acoperirea în câteva țări este sub nivelul optim, iar dovezile epidemiologice indică faptul că orientarea vaccinării la grupurile cheie de risc, cum ar fi MSM, ar putea fi îmbunătățită în continuare în multe țări. Ca și în cazul hepatitei C, majoritatea țărilor au dezvoltat strategii puternice de prevenire și control a infecțiilor pentru a aborda transmiterea bolilor în centrele de sănătate și au implementat sisteme cât mai sigure pentru a garanta siguranța sângelui. Cu toate acestea, hepatita B continuă să fie transmisă prin consumul de droguri injectabile. Pentru a preveni transmiterea, trebuie să existe o intensificare a eforturilor de prevenire, inclusiv de furnizare a acelor, a seringilor și a terapiei de substituție cu opioide, în combinație cu vaccinarea țintită a consumatorilor de droguri injectabile.

Terapia antivirală împotriva hepatitei B poate suprima replicarea virală și poate reduce complicațiile pe termen lung legate de boală, dar spre deosebire de hepatita C, această terapie nu este curativă. Beneficiile de sănătate publică ale persoanelor care își cunosc boala sunt substanțiale, dar se estimează că numai 16% dintre persoanele infectate cronic cu hepatita B sunt conștiente de infecția lor.

Hepatita C

Prevalența estimată a infecției cronice VHC în UE / SEE a fost de 0,77% în 2015, reprezentând 3,9 milioane de cazuri de persoane infectate cronic. În 2016, 33.860 de cazuri de hepatită C nou diagnosticate au fost raportate către ECDC, din 29 de state membre ale UE / SEE, ceea ce corespunde unei rate brute de 7,4 cazuri la 100.000 de locuitori. Cu toate acestea, datele sunt limitate, deoarece aceste cazuri nou diagnosticate includ atât noi infecții "acute", cât și infecțiile de lungă durată nediagnosticate anterior. Adevărata incidență a hepatitei C în Europa nu este cunoscută, deoarece datele din notificările de infecție acută nu oferă imaginea completă. Acest lucru se datorează faptului că boala este în mare parte asimptomatică.

În Europa, transmisia de HCV prin produse din sânge a fost oprită datorită politicilor eficiente de siguranță a sângelui, astăzi utilizatorii de droguri injectabile sau persoanele care s-au injectat în trecut fiind grupul cel mai afectat de infecția cu VHC. Există un număr mare de utilizatori de droguri injectabile în rândul populației aflată în detenție.

În Europa, cele mai recente date din studiile privind persoanele care își injectează droguri, efectuate în perioada 2014-2015, indică faptul că prevalența anticorpilor la VHC (antiHCV) este între 16 și 84%. Din 2000, țările europene au raportat mai multe focare de VHC acut în rândul bărbaților HIV pozitivi care au făcut sex cu bărbații, care nu au indicat consumul de droguri injectabile. Migranții din țările cu prevalență ridicată sunt, de asemenea, afectați în mod disproporționat de hepatita cronică C și sunt o populație importantă pentru constatările și tratamentul cazurilor vizate.

În ceea ce privește tendințele din trecut, modelarea recentă a epidemiei VHC a concluzionat că incidența globală anuală a infecției VHC în populația generală a atins un maxim în majoritatea țărilor. Nivelul de transmitere în rândul consumatorilor de droguri injectabile rămâne ridicat, cu o transmitere substanțială în rândul tinerilor (cei sub 25 de ani) și printre noii utilizatori de droguri injectabile (cei care injecționează mai puțin de 2 ani). Nu au existat tendințe clare în prevalența hepatitei C în populația generală de-a lungul timpului, dar se așteaptă ca, pe măsură ce tratamentul să fie extins în țări, va avea un impact asupra numărului de persoane infectate.

În ceea ce privește tendințele din trecut, analiza recentă a epidemiei VHC a concluzionat că incidența globală anuală a infecției VHC în populația generală a atins un maxim în majoritatea țărilor. Nivelul de transmitere în rândul consumatorilor de droguri injectabile rămâne ridicat, cu o transmitere substanțială în rândul tinerilor (cei sub 25 de ani) și printre noii utilizatori de droguri injectabile (cei care își injectează de mai puțin de 2 ani). Nu au existat tendințe clare în prevalența hepatitei C în populația generală de-a lungul timpului, dar se așteaptă ca, pe măsură ce tratamentul este extins, să aibă un impact asupra numărului de persoane infectate.

Mai multe detalii pot fi găsite în draftul de lucru al Comisiei Europene:  https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/communicable_diseases/docs/swd_2018_387_en.pdf

Roxana Maticiuc