Interviu cu dr. Emanuel Gabriel Botnariu, membru în Comisia pentru Sănătate Publică din Senatul României

Printre inițiativele legislative la care lucrați în prezent se numără și cea legată de sănătatea mintală a populației. De ce este important acest subiect pentru România?

Capitalul mental al Europei este în pericol. Insecuritatea, șomajul, excluderea socială, lipsa de încredere și de speranță afectează mulți oameni din Europa, punând presiune asupra resurselor lor mentale și conduce la depresie, abuz de substanțe, violență și uneori sinucidere. În plus, problemele de sănătate mintală sunt asociate cu boli fizice și mortalitate precoce. Dacă la nivel european lucrurile sunt mai așezate, la noi trebuie sa recunoaștem că problematica sănătății mintale trebuie să reprezinte o prioritate pentru sănătatea publică.

Pactul European pentru Sănătate Mintală și Bunăstare lansat de către Comisia Europeană în 2008 recunoaște sănătatea mintală ca drept fundamental al individului. Au trecut 10 ani de la adoptarea acestui pact. Este momentul să intervenim în reglementarea profesiei noastre, a celor care coordonăm acest domeniu. Lucrăm de  aproape un an alături de o echipă de specialiști la elaborarea unei noi legi a sănătății mintale. Noua viziune și abordare a sănătății mintale în rândul cetățenilor noștri se impune împreună cu actualizarea legislației în acest domeniu, prin integrarea aspectelor legate de sănătatea mintală în toate politicile, psihiatrie socială și comunitară, asigurarea personalului medical și non-medical, precum și protecția și tratamentul adecvat al persoanelor cu tulburări psihice, ce ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca cele ale oricărui cetățean al Uniunii Europene.

Care sunt măsurile concrete prin care doriți să schimbați modul în care este reglementat în România domeniul sănătății mintale?

Ne dorim să identificăm noi măsuri menite să asigure implementarea și promovarea unor acte normative care să creeze cadrul unor macanisme de control mai eficient asupra abuzurilor și inechităților din sistemul de îngrijire al pacientului. De asemenea, ne dorim să asigurăm o colaborare și comunicare eficientă cu celelalte instituții pentru ca politica socială, fiscalitatea, educația, ocuparea forței de muncă, justiție, sectoarele din afara domeniului sănătății să joace un rol major în influențarea sănătății mintale.

Din punctul de vedere al reglementării legislative:

- se analizează necesitatea elaborării și promovării Strategiei Naționale a Sănătății Mintale;

- oportunitatea creării Institutului Național de Sănătate Mintală ca instituție publică în subordinea Parlamentului și modalități eficiente de organizare a Centrelor de Sănătate Mintală;

- introducerea unor noi capitole: Sănătatea Mintală a copilului și adolescenților, Adicții;

- în elaborarea noului cadru legislativ integrat în domeniul sănătății mintale se vor analiza și prevederile legislative din alte State membre europene cu experiență în acest domeniu.

De asemenea îmi doresc să reglementăm ceea ce consider, personal, a fi o gravă problemă a sistemului medical din România: consimțământul informat al bolnavilor cu probleme de sănătate mintală, un subiect demn de o amplă dezbatere și de o profundă analiză, afectând anual mii de pacienți.

Care este practic problema care apare din lipsa reglementării acestui consimțământ?

România este în fruntea statelor europene privind multe dintre boli, printre care și cele psihice, cu o incidență a bolilor mintale de 1.403,75 de cazuri la 100.000 de locuitori și aproximativ 300.000 de noi cazuri anual, ceea ce ne piziționează pe locul doi în Europa, după Estonia.

O mare parte dintre aceste persoane ajung, mai devreme sau mai târziu, în unități spitalicești, unde se regăsesc în situația de a-și da acordul cu privire la procedurile de internare, diagnostic și tratament, la participarea la învățământul medical clinic și la cercetarea științifică, în virtutea drepturilor pacienților din România. Pentru bolnavul cu probleme de sănătate mintală, precum și pentru medicul curant, explicarea procedurilor medicale, precum și înțelegerea explicațiilor și acordarea consimțământului informat se poate dovedi a fi problematică. Nu trebuie uitat că și aparținătorii bolnavilor au, de multe ori, aceleași probleme, iar timpul necesar completării formularelor, în funcție de gravitatea bolii, face ca, în practică, acordarea consimțământuli să fie doar o formalitate.

În prezent, spitalele au posibilitatea de a-și adapta aceste formulare, neexistând un formular standard care să acopere toate procedurile medicale și actele medicale conexe pentru care este necesar consimțământul pacienului sau al reprezentantului legal ori convențional al acestuia. Acest fapt are ca rezultat, în practică, existența a nu mai puțin de 14 formulare distincte de consimțământ, spre exemplu, la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Din nefericire, lipsa unui formular standard la nivel național dă naștere unor situații în care pacientul sau aparținătorul semnează două sau chiar trei formulare de consimțământ diferite, dar care au același obiect.

Interviul complet poate fi citit în numărul din iunie al revistei Politici de Sănătate.

Roxana Maticiuc