Interviu cu  dr. Dragoș Davițoiu,  managerul Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”

Știa că va ajunge medic de când avea zece ani, iar pasiunea pentru științele vieții l-a transformat în unul dintre cei mai apreciați chirurgi din România. A ales chirurgia generală pentru că îi oferea ocazia să facă operații din cele mai diverse și să intervină cu precizie atunci când avea pe masă o urgență. Ca să ajute și mai mult pacienții, a devenit manager de spital și are deja planuri mari pentru perioada următoare. de Roxana Maticiuc

Cine este Dragoș Davițoiu?

În primul rând, sunt medic chirurg și este o meserie pe care o fac cu pasiune. Am ales-o din copilărie. Am fost atras mereu de științele naturale. Când eram copil, împăiam păsări. Nu știam atunci că o să dau la medicină, dar atracția către forma vie m-a caracterizat întotdeauna. Iar specialitatea de chirurgie generală am ales-o ca să pot să fac ceva cu mâna mea. Chirurgia îmbină foarte bine și frumos știința și manualitatea, iar acest lucru m-a atras.

Care sunt cele mai frecvente operații pe care le faceți dumneavoastră?

Din păcate, chirurgia oncologică, multe cancere, operații de tiroidă, chirurgia peretelui abdominal. Eu nu mai fac chirurgie de urgență de câțiva ani, deși este una dintre cele mai frumoase și mai grele chirurgii, dar este și cea mai solicitantă. Cred că zece ani de chirurgie de urgență te uzează cât 30 de ani în orice altă profesie. Este un stres teribil, dar este și foarte frumos și spectaculos actul chirurgical în sine.

Acum sunteți manager, dar multă lume vă știe ca fiind un chirurg foarte bun. Cum de ați acceptat această funcție, despre care se știe că este cu totul diferită față de cea de medic?

Este cu totul altceva, dar dacă te guvernează bunul-simț, în primul rând, măsura și știința lucrului cu oamenii, nu este atât de greu. Fiind chirurg, știu exact problemele cu care se confruntă sistemul sanitar, pentru că m-am confruntat și eu cu ele de-a lungul timpului. Și pentru că în mintea mea existau soluții, am vrut să merg și de partea cealaltă a baricadei, să văd dacă ele chiar sunt viabile, dacă pot fi puse în practică.

Dacă tot vorbim despre problemele pe care le-ați observat fiind de cealaltă parte a baricadei și pe care acum ați vrea să le rezolvați, care ar fi aceste probleme?

Să știți că multe nu au o rezolvare miraculoasă care să pună lucrurile pe făgașul normal. Lucrezi în niște constrângeri asumate, ca practician, și nu ai cum să faci altfel. Deși se adresează în primul rând pacientului, prin actul managerial, în Sănătate, lucrezi cu profesioniștii Sănătății, pe care trebuie să îi capacitezi, să îi mobilizezi și să îi faci să acționeze unitar. Aș vrea să le creez acestor profesioniști un program decent de muncă și condiții decente: să îi scot din sfera preocupărilor pe partea materială legată de bani, de resurse, de timp, care îi macină suplimentar și care pun presiune suplimentară pe actul medical. Aceasta ar fi baza de la care trebuie pornit și abia apoi poți să pretinzi performanță.

Acestea țin de buna pricepere a managerului de spital sau de fondul de finanțare?

Cred că ambele sunt la fel de valabile. În ceea ce privește banii, sigur că întotdeauna se pot drămui mai bine, dar soluția cea mai bună ar fi să ne creștem câștigurile, adică să ne creștem realizarea contractului cu Casa.

Vă dau un exemplu pe actualul contract în care funcționăm: valoarea contractată de noi pe servicii medicale cu Casa este de aproximativ 4.400.000 de lei lunar și este suma maximă pe care puteam să o primim de la Casă. Din acești bani, 3.000.000 de lei merg pe salarii și rămânem cu 1.400.000 de lei. 500.000 de lei sunt contractele în derulare, adică servicii externalizate de laborator, spălătorie, pază, tomograf și rămânem cu 900.000 de lei, din care 300.000 sunt utilitățile: căldură, curent, apă, canal, gunoi etc. Mai rămân 600.000 de lei, din care trebuie să asigurăm medicamente, materiale sanitare, service pentru aparatură și toate cheltuielile curente ale spitalului. Oricât am drămui banii, nu se poate asigura în acest contract tot ceea ce trebuie. Și atunci, evident, trebuie mai mulți bani dedicați pacientului. Cum putem să facem asta? Doar îmbunătățind serviciile oferite (însă acest lucru înseamnă aparatură nouă, deci investiții) și contractând servicii suplimentare cu Casa, obținând astfel venituri suplimentare.

Ce ați schimba, în sistemul de sănătate, pentru ca dumneavostră, medicii, să puteți munci în condiții mai bune?

În primul rând, pe actualul sistem de finanțare, medicii și pacienții sunt oarecum competitivi ca buget. Salariile sunt incluse în contractul cu Casa. Creșterile salariale sunt oferite pe act adițional, însă doar pentru vechii angajați, pentru că cei noi sunt plătiți din bugetul spitalului. Ar trebui separată finanțarea salariilor de finanțarea actului medical în sine, deci ar trebui scoase salariile din cheltuielile indirecte, și atunci poți avea o reprezentare mai clară a ceea ce înseamnă costuri alocate actului medical.

De asemenea, cred că este nevoie de o finanțare specială pentru activitatea medicală de urgență. Pentru că pacientul, după ce trece prin UPU, rămâne și este tratat în continuare în spital. Finanțarea spitalelor de urgență ar trebui să fie cu totul alta față de finanțarea unui spital de cronici, de exemplu. Aici, în urgență, se prezintă, în medie, 300 de pacienți pe zi. Trebuie să ai o finanțare pe măsură, pentru că nu poți să plătești un tarif pe caz ponderat la fel ca un spital care nu face urgență și care trimite mai departe orice pacient complicat sau complex. Noi suntem un spital unde se cam închide circuitul pacientului în sistemul sanitar.

Managerii de spitale au o libertate oarecum limitată în a face modificări. Dacă ați avea libertate totală, ce ați schimba?

Mi-aș eficientiza activitatea prin faptul că aș modifica structura de personal. Sunt zone cu personal excedentar pe care îmi este foarte greu să îl redistribui sau care nu are pregătirea necesară ca să fie redistribuit la nivelul municipiului București sau la nivel național, dacă mobilitatea ar permite. Aș renunța chiar la o parte din personalul medical de pe anumite secții unde adresabilitatea pacienților nu justifică numărul cadrelor medicale și unde nici nu putem crește adresabilitatea pentru a putea justifica schema de angajați. Însă eu funcționez în baza unui stat de funcții aprobat de Ministerul Sănătății și nu prea pot să fac mari modificări. Și aș mai avea nevoie de niște medici în plus pe ATI, pe gastroenterologie și radiologie.

Ce vă lipsește din spital, din punctul de vedere al tehnologiei?

Visul meu este să avem un angiograf cu care să putem face radiologie intervențională, cateterism cardiac și multe alte servicii pe care putem să le contractăm și care ne-ar crește mult finanțarea. Tehnologia cu care lucrăm acum este destul de învechită, cu trei-patru generații în urmă, radiologia trebuie renovată complet, sterilizarea trebuie renovată și retehnologizată, aparatura din sălile de operații nu este cea mai nouă, avem multe lucruri în plan.