Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași este, poate, singura instituție de învățământ medical superior din România care derulează un proiect multianual menit să evidențieze contribuția medicinei la Războiul pentru Reîntregirea Neamului și la Marea Unire. Proiectul face parte din Programul CENTENAR a Primăriei Municipiului Iași 2017-2020 și este coordonat de dr. Richard Constantinescu, autor, iatroistoriograf și cadru didactic la UMF Iași, disciplina Istoria Medicinei.

La 7 decembrie 2017, în deschiderea Zilelor Universității, în prezența autorităților locale și a comunității academice, dr. Richard Constantinescu a prezentat proiectele Universității – ce s-a realizat în cursul acestui an și ce se va organiza în cursul anului următor. În decembrie, au fost publicate, la Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, în Colecția „Etica memoriei”, volumele „Răniți și ranițe. Chirurgia Marelui Război” și „Amintiri din Marele Război”, autor Mihai Ștefănescu-Galați (1874-1945) – îngrijite, cu note și studii introductive, de dr. Richard Constantinescu. Cărțile sunt ilustrate de Alexandra-Cecilia Ruja, studentă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.

„Războiul cere medicului, mai ales, să fie singurul care să poată îndulci calamitatea dezastrului, redând Țării brațe ca s-o apere și inimă să bată pentru ea.

Medicul, prin urmare, trebuie să pună în slujba Țării nu ceea ce-i ordonă autoritatea care-l conduce, ci ceea ce-i poruncește întreaga lui făptură, ca medic și ca fiu al Țării.”

Mihai Ștefănescu-Galați

Răniți și ranițe. Chirurgia Marelui Război

„Richard Constantinescu reaprinde o flacără, pentru că medicul, profesorul, chirurgul, autorul de cărți Mihai Ștefănescu-Galați, în existența sa pământeană a adus lumină în multe zone și a aprins bucuria în numeroase inimi. (…) Editorul are meritul de a fi risipit confuzia nepermisă care exista în jurul datelor sale de naștere, respectiv de deces. (…)

Chirurgia de război este o chirurgie aspră. Nu s-a născut în clinici sau în tihna bibliotecilor, ci, pe câmpul de luptă, în urma confruntărilor aprige, cărora medicii trebuiau să le facă față. Dr. Ștefănescu-Galați, medic devotat și priceput, a oferit colegilor un manual practic, ușor de folosit și cu îndemnuri, pentru stadiul la care se afla medicina la acea vreme, bune de aplicat. (…)

«Răniți și ranițe. Chirurgia Marelui Război», titlu potrivit ales de editor, ne propune să reflectăm la un timp al suferinței, al jertfei, și este un îndemn la neuitarea generației care și-a pus viața pentru un ideal, făurirea României întregite.”

Conf. dr. Radu-Florin Popa

„Primul medic secundar de clinică genito-urinară din București, al doilea ctitor al urologiei române, primul profesor de urologie de la Facultatea de Medicină din Iași, Mihai Ștefănescu-Galați s-a contopit cu medicina. Spunea cu mândrie, dar și cu tristețe, că a fost un amestec sufletesc prea adânc între el și specialitatea căreia i s-a dăruit: urologia. Considera spitalul ca pe o biserică în care «icoană e suferința, iar închinare, bunătatea».”

Richard Constantinescu

Amintiri din Marele Război

„Cartea doctorului Mihai Ștefănescu-Galați conține în rezumat și parțial o istorie a războiului. Doctorul se amestecă în literatură, și nu fără succes. Știe să observe și știe să redea. Are umor și are spirit. Literatura sa are savoarea lucrurilor naturale, necăutate. Scrie cu spontaneitate, en causeur. Cartea se citește ca un roman. Te ține strâns în paginile ei.”

Garabet Ibrăileanu

„Îl admir pe Mihai Ștefănescu-Galați, dincolo de profesionalism și verticalitate, mai ales pentru faptul că și-a lăsat inima pe orice câmp de bătălie în care a luptat: al specialității sale – urologia – al cărei cofondator este în România, al educației, al leadershipului instituțional, dar și al conducerii militare.

Puținele date existente despre el îi oferă și o umbră de mister. A alergat mereu să facă bine altora, mai degrabă decât sieși, iar asta nu convenea multora. În fața sa, mediocritatea era greu de susținut și, de aceea, grăbiții ce se zoreau să ajungă ușor sus, când s-au văzut în vârf, au încercat sa-i facă nevăzut numele. Chiar dacă a lăsat sa-i fie trupul cenușă, după dispariția sa, ceilalți, «bine înstăriți la trup și la chimir», au lăsat doar scrum în urma lor. Încât, așa cum scria chiar Mihai Ștefănescu-Galați, în România medicală, la 1 iunie 1941: «Mai tare este vrednicia decât viclenia».

Richard Constantinescu

„Efortul dlui dr. Richard Constantinescu, care pune în lumină ctitorii Facultății de Medicină din Iași și îi readuce la viață, merită toată lauda noastră.”

Cătălin Botoșineanu, istoric