Oamenii și-au pus dintotdeauna întrebări cu privire la activitatea companiilor farmaceutice, implicarea și interesele lor din spatele procesului de dezvoltare a numeroaselor vaccinuri destinate tratării marilor epidemii de gripă. Deși numeroase companii lansează programe prin care oferă gratuit medicamente eficiente și scumpe unui anumit lot de pacienți, în ciuda faptului că industria sprijină numeroase campanii de prevenție, în rândul populației a existat mereu o suspiciune cum că toate aceste acțiuni sunt de fațadă și că, de fapt, companiile urmăresc doar profitul. Așa au apărut numeroase mituri legate de industria farmaceutică. Specialiștii vorbesc despre existența a “5 mari mituri” care adesea otrăvesc dezbaterile publice și distorsionează recomandările de politici sanitare. Cum recent discuțiile despre industria farmaceutică s-au intensificat, președintele și directorul executiv al companiei Eli Lilly, John Lechleiter, a decis să explice pe larg cele 5 mituri, într-un amplu articol publicat în revista Forbes.
John Lechleiter este și în boardul Pharmaceutical Research and Manufacturers of America (PhRMA), în calitate de președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor Producătorilor Farmaceutici (IFPMA).
Mitul 1: Companii farmaceutice exagerează costurile de dezvoltare a noilor medicamente pentru a justifica prețurile ridicate
În realitate, susține John Lechleiter, cercetarea și dezvoltarea (R&D) implică niște costuri amețitoare și, cum acestea sunt informații de interes public, nu există niciun interes în a exagera investițiile.
“În SUA, companiile membre PhRMA au cheltuit în 2014 mai mult de 51 miliarde de dolari pentru cercetarea și dezvoltarea medicamentelor. Sumele se bazează pe situațiile financiare auditate care apar în rapoartele noastre financiare anuale către acționari. De exemplu, anul trecut, compania mea a cheltuit pentru R&D 4,7 miliarde de dolari”, scrie John Lechleiter, adăugând că investițiile industriei farmaceutice reprezintă 21% din totalul cheltuielilor pentru R&D realizate per total în SUA.
Mitul 2: Industria nu dezvolta majoritatea medicamentelor noi; acestea provin din laboratoarele guvernamentale și universitare
Guvernul și cercetarea academică contribuie substanțial la progresul cercetării biomedicale, însă procesul complex și costisitor de a transforma informațiile despre boli și pistele promițătoare în tratamente aprobate pentru pacienții se datorează aproape în întregime sectorului privat.
“O analiză a cererilor de brevet pentru toate medicamentele, aprobate de FDA în perioada 1988-2005, a arătat că aproape jumătate din noile medicamente citau în aplicații o colaborare între sectorul public și privat sau o publicație guvernamentală, fapt care demonstrează că cercetarea finanțată de stat contribuie de multe ori indirect la descoperirea și dezvoltarea de noi medicamente. Cu toate acestea, studiul a relevat că 91% din medicamentele aprobate au fost patentat în sectorul privat”, explică John Lechleiter.
Mitul 3: Medicamente eliberate cu rețetă medicală sunt principala cauză de creștere a costurilor din sănătate
În realitate, cheltuielile pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă medicala au fost de-a lungul timpului o componentă stabilă a cheltuielilor din sănătate, contribuind de multe ori la economiile din sistem, susține John Lechleiter: “Doar aproximativ 10 cenți din fiecare dolar cheltuit pe îngrijirile medicale este dat pentru medicamentele prescrise, iar acest raport există încă din 1960. În timp ce consumul total de medicamente pentru tratarea multor boli a crescut dramatic și speranța medie de viață la naștere în Statele Unite a crescut cu mai mult de nouă ani, ponderea cheltuielilor reprezentate de medicamentele prescrise este la fel ca acum 55 de ani. Astfel, observăm că medicamentele furnizează valoare sistemului sanitar și nu conduc la creșterea costurilor nesustenabile”.
Mitul 4: Plătitorii de servicii de sănătate publice și private trebuie să accepte și să plătească orice prețuri stabilesc companiile farmaceutice pentru medicamente
Potrivit lui John Lechleiter, piața liberă funcționează de fapt în baza medicamentelor eliberate pe bază de rețetă medicală, iar plătitorii dispun de pârghii puternice pentru a controla cheltuielile pentru medicamente: “De exemplu, companiile de asigurari de sănătate din SUA, inclusiv cele care administrează programul Medicare, pot controla costurile pentru medicamente prin stabilirea unei liste de tratamente aprobate, care necesită autorizarea prealabilă a prescrierii medicamentelor, stimulând medicii să prescrie medicamente generice. Multe spitale și farmacii care achiziționează medicamente au o cotă de piață semnificativă și, prin urmare, afectează prețurile plătite pentru medicamente. La fel ca în aproape orice industrie, prețurile noastre de listă reflectă rareori prețurile obținute de marii cumpărători”.
Mitul 5: Controlul guvernului asupra prețurilor medicamentelor în alte țări explică costurile de sănătate mai mici
Costul medicamentelor explică doar o mică parte din diferențele de cheltuieli de sănătate între SUA și țările în care predomină sistemele sanitare socialiste. Acest lucru este demonstrat și de o analiză realizată în 2012 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care arată că, deși SUA cheltuie aproape de două ori mai mult per cap de locuitor pentru asistența medicală față de Canada și Germania, medicamentele reprezintă doar 6% din diferența costurilor totale între SUA și Canada, și doar 9% – dintre SUA și Germania. Cu alte cuvinte, dacă SUA ar egala prețurile cu aceste țări, ar reduce și mai mult stimulentele economice pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare, însă nu am reduce cu nimic costurile de sănătate.
Sursa: www.forbes.com
Mirabela Viașu
