Interviu cu Alina Culcea, președinte Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM)
Care ar fi top 3 priorități ale ARPIM pentru anul 2020?
Ne așteptăm ca anul 2020 să fie unul de tranziție, de la o perioadă cu instabilitate politică datorată în special multiplelor campanii electorale, către o perioadă în care structura politică să confere stabilitate la nivelul structurilor decizionale. Ținând cont de acest context, ARPIM își propune în perioada următoare 3 direcții prioritare. În primul rând, credem cu tărie în consolidarea parteneriatului bazat pe încredere și pe comunicare onestă și directă cu autoritățile. Acest obiectiv este important pentru a găsi soluții în vederea reducerii decalajelor din Sănătatea României, comparativ cu alte țări europene.
Al doilea obiectiv este acela de a continua să rămânem aproape de asociațiile de pacienți, să înțelegem mai bine nevoile acestora, să fim alături de ei prin campanii de educare și informare continuă. Nu în ultimul rând, suntem preocupați să continuăm dialogul cu mass-media. Considerăm că informarea corectă, înțelegerea în profunzime a ideilor pe care asociația noastră le susține trebuie transferate prin toate canalele media, în așa fel încât opinia publică să fie informată în mod constant de acțiunile și propunerile noastre cu impact în Sănătate.
Accesul pacienților români la medicamentele inovative este
în continuare dificil. Care este cauza acestei situații?
Aici vorbim de două aspecte: accesul continuu la medicamente în general și accesul sustenabil și predictibil al medicamentelor noi, de ultimă generație, pe piața din România.
ARPIM a trecut în ultimii ani prin numeroase momente de criză, atât în relația cu autoritățile statului, cât și intern, în vederea menținerii unui portofoliu cât mai complet la dispoziția pacientului. Combinaţia dintre o taxă clawback, în creştere și impredictibilă ca valoare, alături de cel mai mic preţ european a condus, în ultimii patru ani la retragerea de pe piaţă a mai mult de 2.500 de medicamente, inclusiv peste 500 de medicamente originale, majoritatea fără alternativă terapeutică, și la repetate crize ale medicamentului cu impact direct asupra pacientului.
În ceea ce privește accesul medicamentelor inovative, statistica arată că în 2018 aproximativ 40 de noi molecule și indicații au primit acces pe piața din România. Din păcate însă, în 2019, doar 19 medicamente noi au fost incluse în lista celor compensate (n.r., până la jumătatea lunii decembrie). Timpul mediu până la accesul unui nou medicament pe piața din România, de la aprobarea Agenției Europene a Medicamentului, este de aproximativ 43 de luni (conform unui studiu realizat de compania IQVIA în 2018), în timp ce alte țări europene pot accesa aceste medicamente fie imediat, fie în câteva luni.
Care ar fi aceste soluții și cum poate ARPIM să se implice?
În ultimii ani, în mod continuu, ARPIM a venit cu soluții concrete, către stat, către Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului, Ministerul de Finanțe, către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Înțelegem nevoia de finanțare, înțelegem dificultățile cu care se confruntă în momentul de față guvernul, dar credem că o măsură imediat necesară este corectarea anuală a bugetului de referință al medicamentelor cu inflația (începând cu ultimul trimestru al anului 2019) și apoi corectarea bugetului pentru medicamente, prin identificarea unor surse suplimentare de finanțare (începând cu primul trimestru al anului 2020).
În acest moment, 3 pacienți din 10 sunt susținuți integral de către industria producătoare de medicamente. Fără o majorare a bugetului de medicamente, taxa va ajunge curând la peste 30%, o valoare care cu greu va fi susținută pe termen scurt, iar pe termen mediu și pe termen lung va duce la o criză cu impact direct asupra calității actului medical din România. Este foarte important ca depășirea de consum, în linie cu nevoile de tratament ale pacienților români, să nu fie lăsată integral pe umerii industriei.
Soluția pe care noi o propunem este ca în decursul unei perioade de trei ani, taxa să fie plafonată într-un procent care să scadă gradual, iar în ultimul dintre cei trei ani să ajungă, diferențiat, la o valoare de 15% pentru medicamente inovatoare și la 10% pentru generice.
În privința dispariției medicamentelor de pe piață, dacă ne gândim la cauza problemei, faptul că avem cel mai mic preț din Europa, cel puțin din cele 12 țări de referință, precum și aplicarea prețului de referință generic generează fluctuația produselor noastre către țări care au preț mult mai mare sau retragerea unor medicamente de pe piață. S-au căutat soluții, au venit propuneri, inclusiv anul acesta, prin blocarea exportului paralel pentru anumite produse vitale sau eliminarea referinței generice, dar aceste propuneri nu au rezolvat situația sau au rămas la stadiul de proiect. Soluțiile temporare vor funcționa temporar, nu vor adresa cauza care generează în mod constant o criză a medicamentelor în România. Sunt state în jurul nostru care au implementat mecanisme ce funcționează în protejarea pacientului de a avea acces la aceste medicamente: de exemplu, stabilirea prețului liber de către producător, sigur, ajustat la nivelul pe care statul și-l poate permite, printr-un discount plătit ulterior de către producător.
În privința accesului la medicamente noi, un sistem care să presupună actualizarea regulată (trimestrial sau semestrial) a listei medicamentelor compensate ar putea rezolva problema atât pentru pacienți, care ar putea beneficia mai rapid de medicamente salvatoare de viață, cât și pentru stat, impactul bugetar devenind unul predictibil.
Cum pot deveni companiile farmaceutice parteneri reali ai sistemului de sănătate românesc, așa cum se întâmplă în toate sistemele de sănătate dezvoltate?
Industria farmaceutică inovativă a încercat în toți acești ani să fie un partener real al sistemului de sănătate, prin contribuția directă și prin sprijinirea unor programe esențiale de diagnostic și tratament. Prin taxa claw-back, industria farmaceutică acoperă neajunsurile bugetului de sănătate, sprijinind integral costurile medicamentelor pentru un pacient din patru. De asemenea, companiile farmaceutice inovatoare sunt parteneri ai autorităților pentru sprijinirea mecanismelor de acces (Cost-Volum, Cost-Volum-Rezultat), prin discounturi și prin programe de acces timpuriu.
Industria farmaceutică este principalul investitor la nivel mondial în cercetare și dezvoltare și alocă mai multe resurse chiar decât industria de IT sau cea auto.
Paradigma de business a companiilor pare să se schimbe la nivel global. Ce poate însemna în România sintagma «Value for patients», din perspectiva unui profesionist în industria farmaceutică?
Datorită inovației, cetățenii europeni au astăzi o speranță de viață cu 30 de ani mai mare comparativ cu cea de acum un secol și multe boli cândva considerate fatale și-au găsit rezolvarea. Cu peste 7.000 de medicamente în curs de dezvoltare la nivel mondial, noul val de inovație medicală va juca un rol-cheie în rezolvarea provocărilor cu care se confruntă pacienții și sistemele de asistență medicală.
Un pacient tratat cu medicamente de ultimă generație se recuperează mai repede, petrece mai puțin timp în spital, generează mai puţine cheltuieli directe și indirecte, are o calitate mai bună a vieții. Și toate costurile indirecte (consultaţii medicale repetate, analize, recăderi terapeutice, lipsa productivităţii etc.), asociate tratării unui pacient cu alternative terapeutice care nu mai sunt eficiente, sunt astfel economisite.
de Roxana Maticiuc
