În ultimii ani, progresele în domeniul tuberculozei au fost extrem de vizibile atât la numărul cazurilor noi și al recidivelor la adulți și la copii, cât și la numărul deceselor.
De Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei, medicii și pacienții au tras un semnal de alarmă: fără investiții și implicare, eliminarea bolii va rămâne doar un obiectiv pe hârtie. România rămâne țara cu cea mai mare incidență a tuberculozei din Uniunea Europeană, în ciuda progreselor realizate în ultimii ani.
”Ne găsim în fața a două provocări. Una dintre ele este legată de o stagnare a trendului global de scădere a tuberculozei, avem chiar o ușoară creștere. Plus, la nivel global, lipsa finanțării unor programe de tuberculoză poate pune în pericol anumite zone, mai ales având în vedere circulația oamenilor. Sistemul național de supraveghere și control este esențial, pentru că detecția precoce, mai ales în grupurile vulnerabile, este de maximă importanță, la fel ca accesul la tratament atât pentru TB clasică, cât și pentru cea multidrog rezistentă. Rata de succes a tratamentului la TB clasică se apropie de 90%, iar la cea multidrog rezistentă – doar 50%”, a afirmat prof. dr. Alexandru Rafila, ministrul Sănătății.
În 2024, incidența tuberculozei în România a fost de 44,3 la 100.000 de locuitori, iar la copii de 10,8 la 100.000.
Potrivit datelor oficiale, numărul cazurilor de tuberculoză a scăzut cu 69% în ultimele două decenii. În 2002, erau înregistrate peste 30.000 de cazuri noi și recidive la fiecare 100.000 de persoane, iar în 2024, acest număr a ajuns la aproximativ 8.400 la 100.000 de locuitori. Totuși, scăderea nu este uniformă în toate regiunile, fiind influențată de accesul la servicii medicale, condițiile sociale și măsurile luate pentru controlul bolii.
La copiii de până la 14 ani, numărul cazurilor de tuberculoză a scăzut cu 77,5% în ultimele două decenii. În 2002, erau înregistrate peste 1.800 de cazuri la 100.000 de copii, iar în 2024, acest număr a ajuns la aproximativ 330 la 100.000. La fel, scăderea nu este uniformă la nivelul județelor.
În ultimii 20 de ani, rata deceselor cauzate de tuberculoză din România a scăzut semnificativ, cu aproximativ 69,5%. Dacă în 2001 erau raportate 10,5 decese la 100.000 de persoane, în 2024 această cifră a ajuns la 3,2 la 100.000. Această reducere se datorează progreselor în diagnostic, tratament și prevenție.
”Suntem pe un trend normal de scădere a incidenței tuberculozei pentru o țară în care sunt aplicate măsuri din partea decidenților. Scăderea tuberculozei la nivel de România sub influența unui program național coerent nu poate fi mai mare decât maximum 3,4- 5%. Până în 2030, trebuie să ajungem la un număr de cazuri sub 5”, a explicat dr. Adriana Socaci, președinte Secțiunea TB a SRP .
Potrivit specialiștilor, este nevoie de măsuri speciale pentru depistarea infecției latente – cea fără simptomatologie, care nu poate fi diagnosticată decât prin teste.
”Trebuie să nu uităm că această boală poate fi tratată, poate fi vindecată, tratamentul fiind ancorat la momentul depistării, la momentul extinderii leziunilor și la multiplele boli pe care le asociază pacientul. În afara stagnării numărului cazurilor de TB clasică, există o creștere a cazurilor de tuberculoză multidrog rezistentă – provocarea acestui deceniu”, a afirmat și prof. dr. Florin Mihălțan, președinte Societatea Română de Pneumologie.
Ce vor pacienții?
Reprezentanții pacienților au atras atenția că, în prezent, nu există echipe multidisciplinare de asistenți sociali și psihologi care să ajute pacienții.
”Tuberculoza este o boală cu implicații sociale majore și, dacă nu o abordăm din perspectivă psiho- socială, riscăm să eșuăm. Vorbim de pacienții care au dificultăți sociale și, pentru ei, acest sprijin face diferența dintre vindecare și o viață puțin spus dificilă. În prezent, în România nu este reglementată legal nicio formă de suport psiho- emoțional pentru pacienții cu tuberculoză. Activitatea de suport pentru pacienți se desfășoară acum sporadic prin 4 grupuri de suport în toată țară și prin voluntariatul colegilor mei care oferă în continuare suport de la egal pacienților care ne caută la asociație. Aceștia sunt foarte puțini pentru că le e rușine să ceară ajutorul sau le e rușine să spună că au TB, preferă să se chinuie. Înainte, cand personalul medical îi îndruma, în cadrul proiectului, către serviciile de suport, pacienților le era mai confortabil să acceseze aceste servicii”, a spus Ștefan Răduț, director Asociația pentru Sprijinirea Pacienților cu Tuberculoză Multidrog Rezistentă (ASPTMR).
