Interviu cu dr. Andrei Baciu, vicepreședinte Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, membru Comisia pentru sănătate și familie din Camera Deputaților.

Inteligența artificială promite să transforme medicina, dar România are de parcurs un drum lung pentru a recupera decalajele față de restul Europei. De la lipsa unei strategii clare până la inegalitățile de acces și exodul cadrelor medicale, provocările rămân considerabile. Dr. Andrei Baciu vorbește despre prioritățile pentru sistemul de sănătate din România, digitalizare, investiții în resursa umană și măsuri pentru a recâștiga încrederea pacienților în instituțiile medicale.

Care este impactul inteligenței artificiale în domeniul Sănătății? Cât de departe (sau aproape) este România față de restul Europei?

Inteligența artificială transformă deja medicina, de la diagnostic și tratament personalizat până la predicția evoluției unor boli sau la optimizarea fluxurilor în spitale. În Europa, există numeroase proiecte și aplicații deja implementate la scară largă, mai ales în oncologie, imagistică medicală, analiză genomică și managementul bolilor cronice. Algoritmii de inteligență artificială sunt folosiți, de exemplu, pentru interpretarea rapidă și mai precisă a imaginilor medicale, pentru identificarea timpurie a unor boli sau pentru personalizarea tratamentelor în funcție de profilul genetic și clinic al pacientului.

De asemenea, IA contribuie la gestionarea eficientă a volumului mare de date generate zilnic în sistemele de sănătate, optimizând circuitele pacienților, programările și utilizarea resurselor medicale. Impactul său este major și în domeniul sănătății publice, unde poate anticipa evoluția epidemiilor sau poate sprijini luarea deciziilor pe baza unor analize complexe.

În România, utilizarea inteligenței artificiale în Sănătate se află încă într-o fază incipientă. Deși există un interes crescut pentru digitalizare și pentru integrarea noilor tehnologii, lipsește, deocamdată, o strategie națională coerentă dedicată aplicării inteligenței artificiale în sănătate. În plus, infrastructura digitală este neuniform dezvoltată, iar interoperabilitatea bazelor de date rămâne o provocare majoră.

Cu toate acestea, România are specialiști foarte bine pregătiți și un potențial considerabil de a recupera decalajul față de alte țări europene, dacă va investi rapid și coerent în infrastructură digitală, în reglementări clare și în instruirea personalului medical pentru a folosi aceste tehnologii în beneficiul pacienților. Viitorul sănătății este, fără îndoială, digital și inteligent, iar pacienții români merită să aibă acces la aceste progrese în același ritm cu cetățenii din alte state europene.

Care considerați că trebuie să fie prioritățile pentru Sănătate în perioada următoare?

Cred că România trebuie să aibă în față câteva priorități clare: în primul rând, consolidarea resursei umane din Sănătate, atât în ceea ce privește păstrarea medicilor și asistenților medicali în țară, cât și în ceea ce privește formarea continuă pentru noile tehnologii și protocoale de tratament. Resursa umană este coloana vertebrală a oricărui sistem de sănătate. Fără oameni bine pregătiți, motivați și corect remunerați, orice investiție în infrastructură sau în tehnologie își pierde valoarea. Trebuie să creăm un mediu profesional stabil și atractiv, astfel încât medicii tineri să nu mai fie nevoiți să plece în străinătate pentru a-și construi o carieră.

În al doilea rând, finanțarea sustenabilă a sistemului trebuie să rămână o preocupare majoră. Nu putem vorbi despre reformă fără să asigurăm predictibilitate financiară, atât pentru spitale, cât și pentru serviciile ambulatorii și medicina de familie. Este nevoie de o mai bună alocare a resurselor și de politici care să stimuleze prevenția și îngrijirile în ambulatoriu, pentru a reduce presiunea asupra spitalelor. De asemenea, trebuie să creștem transparența în modul în care sunt cheltuiți banii publici în Sănătate, pentru a spori încrederea populației în sistem. În plus, digitalizarea sistemului și integrarea serviciilor de sănătate publică, preventivă și curativă trebuie accelerate. Avem nevoie de un sistem informatic integrat, funcțional și sigur, care să permită accesul rapid la date medicale esențiale, să sprijine deciziile clinice și să reducă birocrația. Digitalizarea nu este doar un proiect tehnic, ci și un instrument esențial pentru o mai bună gestionare a resurselor și pentru îmbunătățirea calității actului medical.

Și, nu în ultimul rând, trebuie să reducem inegalitățile de acces la servicii medicale între mediul urban și cel rural și să ne concentrăm pe prevenție și educație pentru sănătate. Este inacceptabil ca, în secolul al XXI-lea, locul în care trăiești să îți determine șansele la un diagnostic timpuriu sau la un tratament modern. Prevenția și educația pentru sănătate trebuie să devină priorități reale, nu doar teme invocate în discursuri. Doar investind în educația populației și în programe de screening putem reduce povara bolilor cronice și costurile sistemului pe termen lung.

Ce măsuri sunt necesare pentru a crește încrederea populației în instituțiile din Sănătate?

Încrederea populației se câștigă prin transparență, predictibilitate și profesionalism. Instituțiile din sănătate trebuie să comunice mai des, mai clar și mai onest cu oamenii, inclusiv în situații de criză. Este important ca pacienții să înțeleagă nu doar drepturile lor, ci și limitările obiective ale sistemului. De asemenea, reducerea birocrației și a timpilor de așteptare, îmbunătățirea condițiilor din spitale și respectul față de pacient sunt pași esențiali.

România are specialiști foarte buni, dar instituțiile trebuie să fie percepute ca fiind în slujba cetățeanului, nu ca niște structuri opace și greu de accesat. Cred cu tărie că dacă vom continua să investim în oameni, în infrastructură și în comunicare, încrederea populației va crește semnificativ.

Valentina Grigore