Interviu cu conf. dr. Alexandru Rafila,
preşedinte al Societăţii Române de Microbiologie, consilier personal al ministrului sănătăţii
În România, am încetat să mai fim bolnavi, am ajuns să trăim cu boala într‑un concubinaj oficializat și întreținut, ani la rând, de indiferența politică. Ultimii ani, în schimb, ne aduc vești mai bune și dovada că România este capabilă să producă nu doar vaccinuri antigripale viabile, dar și vaccinuri împotriva indiferenței oamenilor politici. Conf. dr. Alexandru Rafila realizează, în rândurile ce urmează, o sinteză a celor mai importante realizări în domeniul vaccinologiei și al sănătății publice din România.
În calitate de preşedinte al Societăţii Române de Microbiologie, organizaţi Conferinţa Naţională „Actualităţi în vaccinologie – RoVaccin 2014”. Ce aduce nou evenimentul din acest an?
RoVaccin este o conferinţă mutidisciplinară anuală care se adresează mai multor categorii profesionale (microbiologi, epidemiologi, medici pediatri, infecţionişti, medici de familie). Abordarea noastră nu este exclusiv știinţifică, ci atingem multe domenii și oferim soluții programelor naționale de imunizări. De altfel, rezultatele programelor de vaccinare, nu numai în România, dar şi la nivel global, sunt remarcabile. Boli mortale precum variola au fost eradicate. Poliomielita este sporadică astăzi. În ultima vreme s-au dezvoltat vaccinuri care previn infecţii generatoare ale unor complicaţii oncologice. S-a dovedit că vaccinul împotriva infecţiei cu HPV contribuie la scăderea numărului de pacienţi cu cancer de col uterin.
Ce factori apreciaţi că au determinat scăderea interesului populaţiei pentru vaccinare?
Multe dintre bolile transmisibile au dispărut ca urmare a vaccinării, lucru care face ca teama legată de aceste boli să scadă. Totuşi, vaccinarea este o metodă profilactică nu numai în cadrul programelor de imunizări. Imunizarea antigripală, care se face sezonier, previne 60-70% dintre îmbolnăviri, iar persoanele care, spre exemplu, s-au îmbolnăvit în acest an de gripă şi, din nefericire, au decedat, nu fuseseră vaccinate. Acestea sunt indicii clare că vaccinarea este benefică.
În ce măsură avem capacitatea de a produce vaccinuri antigripale viabile? Disputa din ultima perioadă, legată de Institutul Cantacuzino, a suscitat mult interesul opiniei publice. Putem avea încredere în vaccinurile produse în România?
Institutul Cantacuzino poate produce acest vaccin, aşa cum a făcut-o timp de mulţi ani, dar într-un viitor nu foarte îndepărtat trebuie găsită o soluţie aşa încât vaccinul să fie nu numai de bună calitate, ci și să fie produs şi într-o cantitate suficient de mare, astfel încât să fie competitiv şi să aducă venituri corespunzătoare. Strategia de sănătate ar trebui să includă această soluţie. Probabil că avem nevoie și de o mai bună organizare internă.
În urmă cu câţiva ani, aţi elaborat strategia României în domeniul infecţiilor cu transmitere sexuală, strategie de care ulterior nu s-a mai ţinut cont. Cum va fi aceasta prezentă în noua strategie de sănătate?
Bolile cu transmitere sexuală nu se referă doar la sifilis sau gonoree, ci și la uretritele non-gonococice, hepatita B, infecţia HIV. Unele dintre ele constituie subiectul unor programe prioritare. Infecţia cu HIV face subiectul unor programe de imunizare, infecţia cu virusul hepatitic B, dar şi celelalte boli menţionate constituie o preocupare a ministerului. Diagnosticul şi tratamentul acestor afecţiuni, indiferent dacă pacienţii sunt asiguraţi sau nu, sunt suportate de către minister. Important este să găsim şi mecanismele prin care aceste boli să fie declarate, să fie tratate şi să existe o politică prin care să fie prevenită această răspândire.
Subraportarea, în cazul HIV, poate fi cauzată de motive ce ţin de confidenţialitate, de lipsă de informare. De asemenea, fiind tratate empiric, multe dintre aceste infecţii ajung să nu fie raportate. E important să putem identifica toate persoanele cu potenţial de a fi infectate, pentru a primi tratament, mai ales că tratamentul este gratuit.
Există o statistică precisă care să ne ofere informaţii în legătură cu pacienţii care suferă de boli cu transmitere sexuală?
Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor cu Transmisii Virale are o astfel de statistică, dar probabil că, cel puţin infecţia gonococică, este mult subraportată pentru că, în România, numărul de cazuri de gonoree este chiar inferior celui de sifilis, iar statisticile internaţionale demonstrează exact contrariul. Subraportarea poate fi cauzată de motive ce ţin de confidenţialitate, de lipsă de informare. De asemenea, fiind tratate empiric, multe dintre aceste infecţii ajung să nu fie raportate. E important să putem identifica toate persoanele cu potenţial de a fi infectate, pentru a primi tratament, mai ales că tratamentul este gratuit. Controlul infecţiilor cu transmitere sexuală se poate face, pe de o parte, prin campanii de informare şi promovare a sănătăţii, dar pe de altă parte se face şi printr-un sistem de sănătate publică eficient, care să poată să identifice cazurile şi să poată să ia măsurile specifice pentru limitarea transmiterii acestor boli.
Potrivit statisticilor, în jur de două milioane de români sunt infectaţi cu virusul hepatitic C. Ce măsuri trebuie luate la nivel de autorităţi, în acest sens?
Afecţiunea trebuie tratată atunci când este identificată şi atunci când pacientul este eligibil pentru tratament. Totuși, hepatita C beneficiază de măsuri de sănătate publică pentru controlul răspândirii ei. Controlul produselor din sânge şi al hemoderivatelor, faptul că se utilizează echipamente de unică folosinţă în toate unităţile sanitare, toate acestea previn răspândirea infecţiei. Hepatita C este o infecţie insidioasă, nu produce tulburări majore, de multe ori pacientul nu ştie că este infectat şi starea de sănătate este aparent bună. Sigur că, odată diagnosticat, el trebuie monitorizat şi tratat cu medicaţia antivirală. Ştiu că există o intenție de realizare a unui registru naţional pentru pacienţii cu hepatită C. Probabil că se va realiza, dar nu contează doar realizarea în sine, ci şi modul în care se stabileşte protocolul prin care pacienţii sunt monitorizaţi şi trataţi.
Au pacienţii cu hepatită C acces la medicamentele de care au nevoie?
În momentul de faţă, nu mai există liste de aşteptare pentru medicaţia clasică. Va trebui găsită o soluţie pentru ca pacienţii români să beneficieze de moleculele noi care au fost descoperite în ultimii şase ani, de când lista de medicamente compensate şi gratuite nu s-a actualizat.
Potrivit ultimului raport OMS, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană, din punctul de vedere al incidenţei tuberculozei. Ce poate face România în acest sens?
Din păcate, ne aflăm pe primul loc, dar am înregistrat o descreştere semnificativă a numărului de cazuri de tuberculoză. Dacă acum zece ani aveam peste 30.000 de cazuri noi în fiecare an, în acest moment avem în jur de 20.000 de noi cazuri anual. Incidenţa era, înainte, în jur de 120 – 125 de cazuri la %ooo locuitori. Acum întâlnim sub 80 de cazuri la %ooo locuitori. Totodată, beneficiem de un program, în momentul de faţă, finanţat de Guvernul Norvegiei, prin care România a primit un grant de circa 10 milioane de euro pentru finanţarea unor acţiuni prioritare în cazul tuberculozei. Suntem inclusiv eligibili pentru încă o rundă de aplicaţie la fonduri nerambursabile, furnizate de Fondul Global pentru HIV, SIDA, tuberculoză şi malarie, de asemenea cu fonduri importante. Nu contează, însă, numai resursele externe, trebuie să fim conştienţi că tuberculoza este una dintre principalele probleme de sănătate publică în ceea ce priveşte bolile transmisibile, mai ales că acum au apărut şi cazurile de tuberculoză multidrog-rezistentă sau cu rezistenţă extinsă, la care tratamentul, dincolo de faptul că durează foarte mult (depăşeşte un an), este greu de suportat de pacient, iar consecinţele sunt foarte serioase. În România nu sunt foarte mulţi pacienţi care au acest tip de tuberculoză, dar ei constituie o preocupare atât pentru autorităţile naţionale de profil, cât şi la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al Uniunii Europene.
În momentul de faţă, beneficiem de un program finanţat de Guvernul Norvegiei, prin care România a primit un grant de circa 10 milioane de euro pentru finanţarea unor acţiuni prioritare în cazul tuberculozei. Suntem inclusiv eligibili pentru încă o rundă de aplicaţie la fonduri nerambursabile, furnizate de Fondul Global pentru HIV, SIDA, tuberculoză şi malarie, de asemenea cu fonduri importante.
Ce măsuri sunt luate, în momentul de faţă, pentru pacienţii cu tuberculoză multidrog-rezistentă?
Pentru acest tip de tuberculoză avem o serie întreagă de medicamente (de linia a doua), obţinute de către România printr-un aranjament cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, prin care primim medicamentele preferenţial. La nivel internaţional, există un comitet (Green Light Committee) care aprobă furnizarea lor. De asemenea, toţi aceşti pacienţi beneficiază de gratuitate pentru diagnostic şi tratament, indiferent de statutul lor de asigurat sau neasigurat. Din câte ştiu, în România există o intenţie foarte serioasă de a asigura locaţii pentru tratarea acestor pacienți. În prezent, există doar două astfel de amplasamente (în Bucureşti şi în judeţul Neamţ, la Bisericani), realizate cu bani de la Fondul Global.
Interviu realizat de Cristina Bobe
