Asist. univ. dr. Dragoș-Cosmin Zaharia, doctor în științe medicale, medic primar pneumolog, Institutul Național de Pneumologie „Marius Nasta” București, asistent universitar Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

Astmul este o boală relativ frecventă, având o prevalență de aproximativ 5% în populația generală. Este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii (bronșiilor) și se manifestă tipic prin crize de dispnee (lipsă de aer), tuse, wheezing (șuierat al respirației mai mult în expir), senzație de constricție toracică, aceste simptome fiind expresia bronhospasmului (îngustării bronșiilor) prin mecanism inflamator cel mai frecvent de tip alergic.

Deși în termeni medicali noțiunea de severitate a astmului este mai complex definită, putem spune că în cazul astmului sever simptomele sunt mai severe, mai persistente și mai frecvente pe parcursul nopții, putând trezi pacientul din somn. Această noțiune se întrepătrunde cu cea de control al astmului, și anume cât de ușor este de a opri/preveni apariția acestor simptome, asigurând astfel o calitate bună a vieții pacientului cu ajutorul medicației antiastmatice. Astfel, există astm sever, dar ușor de controlat, și astm mai puțin sever, dar greu de controlat. Astmul greu de controlat (adică simptomele nu pot fi controlate cu medicație maximală) se mai numește și astm dificil.

În cazul lipsei altor comorbidități (alte boli concomitente), în timpul somnului pot apărea tulburări respiratorii de origine astmatică, de exemplu dispnee (numită și dispnee paroxistică nocturnă), ce poate trezi pacientul din somn. În această situație, pacientul este nevoit să administreze un medicament bronhodilatator inhalator cu acțiune rapidă prescris de către medic.

Dar astfel de pacienți puri (care au doar o singură boală) sunt relativ rari, astfel încât în general este vorba despre pacienți care au cel puțin o altă patologie asociată (obezitate, insuficiență cardiacă, sindrom de apnee în somn, reflux gastroesofagian). Aceste asocieri de patologii favorizează și agravează simptomatologia astmului, astfel scăzând calitatea vieții pacienților cu astm sever inclusiv prin creșterea frecvenței și duratei simptomatologiei nocturne sau asociate somnului.

Pacienții cu insuficiență cardiacă asociată prezintă dispnee în poziție culcată, acest simptom fiind adesea pus pe seama astmului. În cazul pacienților cu reflux gastroesofagian, conținutul gastric acid revine în zona faringiană și este chiar aspirat în căile respiratorii, în timp ce pacientul se află în poziție culcată (de obicei, în somn), și întreține și accentuează inflamația de la acest nivel. Astfel, pacienții cu astm și reflux pot avea simptome astmatice mai severe (în special, tuse) și mai dificil de controlat medicamentos. Această problemă este de multe ori neglijată și severitatea simptomelor este atribuită în totalitate astmului, care este fals considerat sever sau dificil. Și acești pacienți se pot trezi noaptea din somn cu simptome astmatice severe (tuse, dispnee). Pacienții obezi sunt mai predispuși să asocieze reflux gastroesofagian.

Dar o patologie ce este eminamente legată de tulburări respiratorii în somn este sindromul de apnee în somn. Acesta se caracterizează prin sforăit și opriri ale respirației în timpul somnului cu durata de cel puțin zece secunde. Deși pacientul nu se trezește complet la fiecare oprire a respirației, aceste opriri respiratorii produc așa-numite microtreziri, ce împiedică intrarea în stadiile de somn profund, odihnitor. Și acest sindrom este destul de frecvent, fiind prezent la aproximativ 4% din populația generală. Pacienții se pot trezi noaptea din somn cu senzație de dispnee, pot avea coșmaruri, micțiuni frecvente și transpirații în zona superioară a toracelui, dar de cele mai multe ori simptomatologia resimțită de pacient este diurnă (somnolență, oboseală, transpirații, tulburări de memorie). Și în acest caz, dacă nu se efectuează o anamneză amănunțită a pacientului, această problemă relativ ușor de tratat poate fi neglijată. Dacă pacientul asociază astm, și în acest caz se poate considera că boala respiratorie nu este controlată terapeutic.

În toate aceste cazuri de asocieri ale astmului sever, există o potențare reciprocă a bolilor coexistente. Atât simptomatologia astmului este agravată de cealaltă boală, cât și invers. Impactul poate fi major asupra calității vieții pacienților. Calitatea somnului este de o mare importanță în ceea ce privește calitatea vieții. Un somn cu o calitate slabă (treziri repetate, apnee în somn, microtreziri) în general, nu numai în cazul sindromului de apnee în somn, interferează cu activitatea diurnă a pacientului, acesta simțindu-se obosit, somnolent.

Simptomatologia astmatică per se, dar de multe ori potențată de coexistența altor patologii, poate scădea calitatea somnului prin apariția sau agravarea tulburărilor respiratorii din timpul somnului, scăzând astfel calitatea vieții pacientului.