Medicii rezidenți ar alege un post într-un oraș mai mic, chiar în afara centrelor universitare, dacă ar avea posibilitatea. Mai mult decât atât, o treime dintre respondenții unui studiu ar alege un post în mediul rural sau în orașele cu mai puțin de 50.000 de locuitori. Însă pentru a putea face acest lucru ar avea nevoie de susținere din partea statului, fie că este vorba de o politică avantajoasă de angajare, fie de stimulente pentru instalare sau de alte măsuri care să-i ajute la început de drum.
Acestea sunt rezultatele unei consultări realizate de Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți (SMMR), împreună cu Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR), în rândul studenților și rezidenților, cu peste 1.000 de respondenți, pe tema „Situația rezidențiatului pe post sau pe loc”. Concluziile au fost înaintate și Ministerului Sănătății, organizatorii exprimându-și speranța că vor vedea „o evoluție pozitivă, măcar parțială – în sensul creșterii numărului de posturi într-un procent considerabil față de anii precedenți, chiar și în orașele non-universitare, unde un număr important de studenți și rezidenți și-au manifestat dorința de a se stabili, dacă ar avea această posibilitate”.
Rezultate consultare
- aproape toți studenții și rezidenții cred că numărul actual de posturi este insuficient (98,8% din studenți, 98,0% din rezidenți);
- majoritatea studenților și rezidenților ar alege, dacă ar avea posibilitatea, un post într-un oraș cu peste 200.000 de locuitori (92,1% din studenți, 87,1% din rezidenți);
- majoritatea studenților și a rezidenților ar alege, de asemenea, un post într-un oraș cu 100.000-200.000 de locuitori (73,3% din rezidenți, 62,4% din studenți);
- majoritatea rezidenților (52,5%) ar alege un post și într-un oraș cu 50.000-100.000 de locuitori, în timp ce doar 29,6% din studenți ar prefera această opțiune.
- o treime dintre rezidenți iau în calcul alegerea unui post în mediul rural sau în orașele sub 50.000 de locuitori (37% dintre rezidenți și numai 20,1% dintre studenți ar opta pentru această variantă).
De asemenea, aproape jumătate din medicii rezidenți au răspuns că ar alege un post într-un oraș mai mic în detrimentul unui loc în centrele universitare (47,1%), spre deosebire de 26,2% din studenți, o diferență ce ar putea fi explicată prin experiența first hand pe care prima categorie o are când vine vorba de realitățile sistemului medical din România.
Cum pot fi implicate autoritățile locale pentru a atrage tinerii către rural și urbanul mic?
Dr. Răzvan Năstasă, vicepreședinte SSMR
Acest deziderat poate fi atins prin măsuri pe termen scurt și măsuri pe termen lung. Măsurile pe termen scurt includ dotarea spitalelor existente în localitățile respective cu aparatură la standarde apropiate celor regăsite în marile orașe sau identificarea/conceperea unor oportunități de angajare pentru partenerii de viață ai medicilor, în scopul de a facilita mutarea întregii familii, acesta fiind un aspect de multe ori trecut cu vederea când se vorbește despre subiect. Aceste soluții ar crește gradul de interes al medicilor pentru zonele respective cu câteva procente, dar rezolvarea definitivă a problemei include măsuri pe termen lung, care vizează dezvoltarea economică, socială și culturală a acelor unități administrativ-teritoriale. Principalele motive pentru care medicii evită relocarea în rural sau urbanul mic sunt lipsa de infrastructură locală/regională care să le permită deplasarea rapidă în alte locuri de interes, lipsa de școli bune pentru copiii lor sau numărul mic al modalităților de petrecere a timpului liber, asta pentru a oferi doar câteva exemple. Așadar, consider că atragerea medicilor în zonele cu deficit nu ține doar de autoritățile sanitare, ci de toți actorii politici și administrativi cu putere de decizie în acel spațiu, fiind, după cum spuneam, un proiect pe termen lung și nu o chestiune care se poate schimba semnificativ de pe o zi pe alta.
Ce măsuri sunt necesare pentru ca numărul de posturi să fie corelat cu realitatea românească?
Sorina Băiașu, președinte FASMR
Consider că există mai multe măsuri care pot fi propuse pentru soluționarea acestei situații. Este o speță pe care am sesizat-o și noi, studenții, și am analizat-o în cadrul unei consultări în rândul studenților, realizată în luna octombrie în legătură cu examenul de rezidențiat. În primul rând, ar trebui să existe o corelație între numărul de absolvenți și numărul de locuri și posturi disponibile. Anual, numărul de locuri disponibile pentru admiterea în facultățile de medicină crește, însă acest aspect nu este corelat ulterior cu numărul de posturi disponibile pentru viitorii medici. Ar fi util ca pentru estimarea numărului de locuri la admitere să fie luate în calcul numărul aproximativ de medici care se vor pensiona corespunzător fiecărei generații de studenți și necesarul existent de medici din fiecare specialitate, existând o marjă de eroare datorată absolvenților care ipotetic vor pleca. În al doilea rând, intervine și problema numărului de locuri în raport cu posturile ce ar putea fi disponibile la momentul finalizării rezidențiatului. Astfel, există medici rezidenți care își finalizează rezidențiatul și ulterior nu au un loc de muncă. Pentru a soluționa această situație, din punctul meu de vedere, revenim tot la problema numărului de absolvenți, care este în creștere. De asemenea, ar fi benefic să existe o analiză la nivel de unități sanitare pentru a vedea necesitatea reală, din teren, de medici din aceste locuri.
În al treilea rând, există și posturi care rămân neocupate. Considerentele sunt multiple, de la localitățile în care se află aceste posturi, până la dotările disponibile în spitalele respective și la nivelul de calitate academică sau de trai din aceste zone. Cred că este nevoie de atragerea acestora către mediul rural prin asigurarea unei locuințe, prin dotarea spitalelor, asigurarea unor oportunități de angajare pentru partenerii persoanelor în cauză, cât și prin dezvoltarea zonelor respective de către autoritățile locale. În concluzie, este nevoie de colaborare, răbdare și determinare. Colaborare între minister, UMF-uri și unități sanitare, pentru a avea estimări concrete în ceea ce privește numărul de posturi, și considerarea acestora când se realizează cifra de școlarizare. Am menționat și răbdarea, și determinarea, pentru că lucrurile nu se pot schimba peste noapte și este nevoie de un efort continuu din partea colaboratorilor, pe o perioadă lungă.
Ce soluții are Ministerul Sănătății la toate aceste probleme/propuneri?
Dr. Teodor Blidaru, consilier al ministrului sănătății
Consultarea realizată de SMMR și FASMR este foarte relevantă, în special în contextul Strategiei Multianuale pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în Sănătate 2022-2030, și reconfirmă faptul că tinerii medici își doresc politici predictibile în acest domeniu. Întărirea rezidențiatului pe post este în prezent o prioritate pentru Ministerul Sănătății și lucrăm la soluții pentru creșterea numărului de posturi scoase la concurs, dar și pentru asigurarea certitudinii pentru unitățile sanitare că medicii rezidenți vor ocupa acele posturi după finalizarea pregătirii. Faptul că procente importante de medici rezidenți și studenți prezintă interes pentru ocuparea unui post în centre non-universitare ne arată că există suficientă cerere în cazul unei creșteri a numărului de posturi în aceste orașe, deziderat care sperăm să se realizeze de la următorul concurs de rezidențiat. Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că o astfel de politică de resurse umane în Sănătate va fi benefică nu numai medicilor, ci și pacienților, prin accesul mai facil la profesioniști.
de Valentina Grigore
