În ultimele decenii au existat dezbateri intense în bioetică cu privire la standardul de îngrijire care ar trebui să fie furnizat în studiile clinice multinaționale. Problemele legale sunt relevante în cazul în care resursele limitate înseamnă că standardul local de îngrijire nu presupune niciun fel de îngrijire. Introducerea legislației privind drepturile omului în această dezbatere complexă și de lungă durată adaugă o perspectivă nouă și importantă.

Prin drepturi nederogabile, inclusiv obligați­ile de bază ale dreptului la sănătate, legislația privind drepturile omului poate ajuta în stabilirea unui standard minim de îngrijire, susțin experții internaționali.

Protejarea demnității umane și prevenirea exploatării sunt concepte de bază în bioetică și în drepturile omului. De fapt, principiile care ghidează etica de cercetare biomedicală au fost dezvoltate ca răspuns la incidente specifice de exploatare, cum a fost și infamul experiment Tuskegee, din SUA, în cadrul căruia a fost interzis tratamentul a 400 de bărbați infectați cu sifilis, pentru a se observa efectele bolii pe termen lung.

“În realizarea studiilor clinice trebuie acordată atenția cuvenită diversității culturale și pluralismului, însă acestea nu pot fi invocate pentru a încălca demnitatea umană, drepturile omului și a libertăților fundamentale sau principiile enunțate în Declarația Universală asupra Bioeticii și a Drepturilor Omului din 2005”, susține prof. dr. Alberto Garcia Gomez, director al Catedrei de Bioetică și Drepturile Omului din cadrul UNESCO.

Potrivit expertului spaniol, prezent la atelierul practic ”Workshop on ethical, legal and regulatory issues in ATMPs within FP7 REBORNE project”, organizat în luna iunie la Timișoara, bunăstarea pacientului ar trebui să fie principala prioritate în orice studiu clinic, iar progresul științific sau tehnologic nu ar trebui să prevaleze asupra bunăstării pacientului.

Cum însă înțelegerea conceptelor de “bine”, “rău” “greșit” “corect” nu este identică peste tot în lume și nici în fiecare cultură, ajustarea procedurilor din studiile clinice potrivit fiecărei culturi trebuie să țină cont de mai multe aspecte. “În primul rând, nu trebuie uitat că acest proces reprezintă un efort cultural și social și nu este doar o activitate științifică, trebuind realizat prin cunoaștere și instruire profesională, pentru binele pacienților și al societății. De asemenea, trebuie să respecte  demnitatea umană, drepturile și obligațiile omului, precum și diversitatea culturală”, explică prof. dr. Alberto Garcia Gomez.

În bioetica contemporană, anumiți cercetători și politicieni susțin că, la nivel global, bioetica ar trebui să ignore convingerile religioase, deoarece religia, din punct de vedere istoric, a fost cauza a nenumărate conflicte, războaie și neînțelegeri. În opinia expertului spaniol, regulile și obiceiurile religioase diferă atât de mult de la o zonă la alta încât este aproape inutil și zadarnic să vorbim de un dialog comun în bioetică. Motivul? Credincioșii se ghidează după propriile convingeri religioase.

Mirabela Viașu